Album despre pictorul ION SALISTEANU

Mai multe informatii pe
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Salisteanu+Ion/
https://www.facebook.com/1686193651607013/photos/a.1687338334825878.1073741830.1686193651607013/1943722485854127/?type=3&theater

Pictorul Ion Salisteanu, ale carui creatii au fost prezentate la peste doua sute de expozitii de arta romaneasca din strainatate, s-a stins din viata miercuri, 25 mai 2011 la Bucuresti, la varsta de 81 de ani, anunta reprezentantii Academiei Romane.
El va fi inmormantat, vineri, in Cimitirul Bellu din Capitala. Reprezentantii Academiei Romane au precizat ca ceremonia funerara va avea loc la ora 12:00, pe Aleea Academicienilor.

Ion Salisteanu s-a nascut la 6 octombrie 1929 la Pitesti. A absolvit Liceul "I. C. Bratianu, iar apoi Institutul de Arte "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti. Dupa absolvirea facultatii, in 1955, a ramas in cadrul Institutului si a parcurs treptele ierarhiei universitare, ajunand profesor la sectia de pictura.

Salisteanu a debutat la Anuala de Arta, cu o suita de desene, in 1954. Incepand din 1965, a avut peste 80 de expozitii personale. In strainatate, si-a prezentat creatiile la Varsovia, Dresda, Frankfurt, Venetia, Dusseldorf , Moscova, Ankara, Geneva, Paris, Phenian si Roma.

In 1955, Ion Salisteanu a devenit membru al Uniunii Artistilor Plastici profesionisti, iar din 1999, presedinte de onoare.

In 1972, a fost distins cu premiul "Ion Andreescu" al Academiei Romane, iar in 2006 a fost ales membru corespondent al celui mai inalt for de stiinta si cultura din Romania.

***

ION SALISTEANU

(6 octombrie 1929 Pitești-25 mai 2011 Bucuresti), pictor și profesor universitar român, membru corespondent al Academiei Române (din 2006).
A studiat pictura între anii 1949-1955 la Institutul de Arte „Nicolae Grigorescu” din București cu profesorii Samuel Mutzner și Adam Bălțatu.
După absolvirea facultății în anul 1955, devine cadru didactic la secția pictură și membru al Uniunii Artiștilor Plastici profesioniști.
Este interesat de raportul dintre artă și spațiul social, de arta medievală și bizantină, de ipostazele picturii moderne și contemporane. Lucrează mari cicluri tematice. Călătorește mult, cu mare sete de relaționare a tot ceea ce ne definește și ne înconjoară.

Realizează peste 4.000 de lucrări, multe figurând în cele circa 200 de expoziții de artă românească organizate în străinătate, în diferite centre culturale ale lumii, precum:
1955 – Varșovia, 1956 – Dresda, Bratislava; 1957 – Budapesta, Moscova; 1965 – Szczecin; 1967 – Frankfurt; 1968 – Uppsala, Praga, Paris, Russe; 1969 – Roma, Torino, Tel Aviv, Rijeka, Varșovia, Landschau; 1970 – Veneția, Düsseldorf, Torino, Milano, Varșovia; 1971 – Tesside, Middlesbourg, Palma de Mallorca, Leningrad, Praga Varșovia, Torino; 1973 – Eastbourne, Southampton, Toulon, Philadelphia, Washington, Akron, Saint Paul, Oskonson, Moscova, Beijing, Timzin, Madrid, Veneția; 1974 – Phenian, Quebec, Atena, Tunis, Cairo, Berlin, Moscova, Glasgow; 1975 – Berlin, Stuttgard, Moscova; 1976 – Ankara, Copenhaga, Sofia; 1978 – Lisabona, Atena, Praga, Berlin, Sofia, Moscova, 1979 – Buenos Aires, Cottbus, Berlin, Moscova, Helsinki; 1980 – Olimpia, Bari, Macerata, Roma, Napoli; 1981 – Novisad, Sarajevo, Zagreb, Sofia; 1982 – Berlin, Praga, Bratislava; 1984 – Sofia, Lisabona; 1985 – Gabrovo; 1986- Varșovia, Beijing, Sofia; 1990 – Geneva, Paris, New York; 1992 – Viena, Denver, Chișinău; 1993 – Chișinău (ca membru de onoare a U.A.P. - Moldova); 1994 – Beijing, Nanjing; 1995 – Istanbul, Ankara, Izmir; 1996 – Sofia – Trienala de pictură (premiu); 2002 – prima Bienala Internațională de la Beijing; 2004 – Palatul Parlamentului European, Bruxelles.
Începând cu anul 1965, Ion Sălișteanu a avut 90 de expoziții personale în țară și străinătate, dintre care mentionam:

Expoziții personale în străinătate (selectiv)
1965 – Szczecin (Polonia) – Grupul „Metaphora”
1970 – Bienala internațională de la Veneția
1973 – Klagenfurt (Austria) – cu prilejul „Zilelor culturii românești”
1982 - Bienala de artă realistă - Berlin și Praga
1983 – Expoziția „Omaggio à Picasso” – Academia di Romania
1985 – Cracovia, Varșovia, Tarnov (Polonia) – cu prilejul zilelor culturii românești
1992-1993 – Chișinău – Palatul Culturii și Marea Sală de Artă
1992 – Budapesta, Pasau, Viena, Bratislava – expoziție itinerantă (UNESCO)
1993 - Viena – cu prilejul inaugurării Centrului Cultural – Fundația Elias
2001 – Sofia – Marea Galerie
2005 – He-Ze (China) – Muzeul „Ion Sălișteanu” – cu expunere permanentă
2007, 2009 Bienala Internationala de Arta Grad

Expoziții personale în țară (selectiv)
1965 – București, Galeria „Orizont” – prima expoziție personală
1972 – București, „Muzeul Simu” – în cadrul Simpozionului internațional de estetică
1975, 1979 – București, Sălile Dalles
1980, 1996 – Cluj Napoca, Muzeul de Artă și Galeria Mare a U.A.P.
1980, 1983, 1987, 1988, 1994, 2004 – Constanța, Muzeul de Artă
1980 – Galați, Muzeul de Artă contemporană românească
1984 – București, Institutul Italian de Cultură (ca participant la Bienala de la Veneția)
1988 – Arad, Galeria „Arta”
1989 – București, Muzeul de Artă
1989, 1994 – Craiova, Muzeul de Artă
1991 – Iași, Palatul Culturii
1992, 1997 – București, Cercul Militar Național – inaugurarea Sălii de artă și lansarea monografiei
1994 – București, Teatrul Național, sălile Art-Expo, etaj ¾
1996 – Pitești, Muzeul de Artă
1996 – Sibiu, Muzeul Brukenthal
1997 – Reșița, Palatul Muzeal
2000 – București, inaugurarea Centrului Cultural Kalinderu
2002 – București, Banca Allianz Țiriac
2004 – Bistrița-Năsăud, Muzeul de Artă și Galeria Uniunii
2007 – Timișoara, inaugurarea Galeriei Calina.
2007 – Craiova Muzeul de Arta
2008 – Bistrita Inaugurarea Centrului Cultural al Expozitiei „Evocari nipone”
2010 – Galeria Apollo Buc.
Participă la 136 de tabere și simpozioane de lucru în țară și străinătate între care: Kuopio (Finlanda), Belogradcik (Bulgaria), tabara internațională de la Baia Mare; Lemnos (Grecia), Izmir (Turcia); tabăra internațională Est and West Fleiss- Carei; simpozionul internațional de la Tours Fondette (Franța); simpozionul de creație Verbania Lago Maggiore (Italia); întâlnirea internațională de creație Essen (Germania); simpozionul internațional de la He-Ze (China); Nurenberg (Germania):Golubac Serbia).

Premii și distincții
1964, 1985 – Premiul de pictură al U.A.P.
1968 - Ordinul „Meritul Cultural”
1971 – Premiul Ministerului Culturii
1972 – Premiul „Ion Adreescu” al Academiei Române;
1981 - Premiul internațional al artiștilor profesioniști „Trionfo”, Roma
1983 - Premiul internațional „Pace”, Roma
1983 – Premiul internațional „Omaggio a Picasso”, Palazzo Barberini, Roma
1996 – Cetățean de onoare al orașului natal, Pitești
1999 - Marele premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România
1999 – este ales Președinte de Onoare al U.A.P.
2000 – Ordinul Național „Steaua României”, în grad de ofițer
2006 – membru corespondent al Academiei Române
2006 – medalia de aur „140 de ani de la înființarea Academiei Române”
2006 – nominalizat pentru Premiul Prometeus – Opera
2008 – Premiul Juriului Bienalei Internationale Arad
2008 – Diploma „In Honoris”, Conferinta la Primaria Municipiului Bucuresti

***
În perioada 25 martie – 25 aprilie 2019, Accademia di Romania in Roma organizează expoziția de artă contemporană Ion Sălișteanu: 90 de ani de la naștere în Galeria de Artă Accademia di Romania in Roma, Viale delle Belle Arti, 110.
Vernisajul expoziției va avea loc pe 25 martie, ora 18:00.

Ion Sălișteanu: Născut la 6 oct. 1929, la Piteşti, România. Imediat după încheierea celor șase ani de studiu la Institutul de Arte Plastice “N. Grigorescu” din Bucureşti (1949-1955), devine cadru didactic la secția de pictură a acestei prestigioase academii de arte din România. Tot în 1955 devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici, iar în 1968 este ales în conducerea Uniunii ca vicepreşedinte. În 1999 este ales Preşedinte de Onoare al U.A.P. Din anul 1954 (anul debutului său ca pictor), se dedică atelierului şi expune cu regularitate la marile manifestări artistice din ţară şi străinătate. Este interesat de raportul dintre artă şi spaţiul social, de arta medievală şi bizantină, de ipostazele picturii moderne şi contemporane. Este autorul a peste 4000 de lucrări, tehnica lui preferată fiind pictura în acrilic pe pânză şi pe hârtie, multe dintre acestea fiind expuse în cele peste 200 expoziţii de artă românească peste tot în Europa și America. Lucrează mari cicluri tematice, preocupat de rigoarea formelor din natură, sub imperiul setei de ordine, al setei de culoare şi al setei de lumină. Printre acestea, prezente în ultima sa expoziție personală (București, Galeriile Apollo, ian. 2010) se numără “Energii minerale”, “Fructeşi seminţe”, “Vitalitate vegetală”, “Sugestii etnografice”, “Planete necunoscute” “Spaţiul îngerilor” şi “Rapelul sacrului”.
Este invitat să expună în cadrul marilor manifestări culturale din ţară şi de peste hotare, având numerose prezenţe în muzee de artă, galerii, tabere de creaţie şi simpozioane, printre care amintim: Bienala Internaţională de la Veneţia (1970); Galeria din Klagenfurt (1973); expoziţiile personale din Sălile Dalles (1975, 1979 şi 1980); Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti (1989); Trienala din Sofia (1996); inaugurarea Centrului Cultural Kalinderu, Bucureşti (2000); bienala Internaţională de la Beijing (2002); expoziția de la Palatul Parlamentului European din Bruxelles (2004); expoziţia cu expunere permanentă în Muzeul “Ion Sălişteanu” din He-Ze, China (2002); saloanele de artă de la Grand Palais, Paris (2008) și de la Sarria, Spania (2008).
Este prezent permanent la tabere de creaţie, simpozioane şi colocvii în ţară şi străinătate, printre care amintim: Kuopio (Finlanda), Lemnos (Grecia), Izmir (Turcia), Tours Fondette (Franţa), Verbania, Lago Maggiore (Italia), Nürnberg (Germania).
De-a lungul anilor se bucură de recunoaştere publică, primind numeroase premii şi distincţii, printre care:
1968– Ordinul “Meritul Cultural”
1971 – Premiul Ministerului Culturii (ex aequo)
1972 – Premiul Academiei Române
1981 – Premiul Internaţional al Artiştilor Profesionişti ”Trionfo” (Roma)
1983 – Premiul Internaţional“Pace”(Roma)
1983 – Premiul Internaţional “Omaggio a Picasso” (Palazzo Barberini, Roma)
1996 – Premiul Trienalei Internaţionale, Sofia
1996 – devine Cetăţean de Onoare al oraşului natal, Piteşti
1999 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici
1999 – este ales Preşedinte de Onoare al Uniunii Artiştilor Plastici
2000 – Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de ofiţer
2006 – devine membru corespondent al Academiei Române
2007 – Premiul Juriului Bienalei Internaţionale, Arad
2008 – Diploma “In Honoris” conferită de Primăria Municipiului Bucureşti
Din volumele în care este analizată arta lui Ion Sălişteanu, amintim selectiv:
1976 – Octavian Barbosa, Dicţionarul Artiştilor Români Contemporani,Editura Meridiane
1976 – Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, Pictura românească în imagini,Editura Meridiane
1978 – *** Mic dicţionar enciclopedic,Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, (ediţia 1978 şi urm.)
1980 – Dan Grigorescu, Ion Sălişteanu,Editura Meridiane
1982 – Constantin Prut, Dicţionar de artă modernă,Editura Albatros
1982 – Vasile Florea, Arta românească modernă şi contemporană,Editura Meridiane
1997 – Ion Sălişteanu (coord.), Ion Sălişteanu (cu o selecţie de texte critice),Editura Daim
2002 – Constantin Prut, Dicţionar de artă modernă şi contemporană,Editura Univers Enciclopedic
2002 – *** Who’S Who în România, Ediţie Princeps, Pegasus Press
2006 – Mihai Oroveanu (coord.), Ateliere de artişti din Bucureşti,Noi Media Print
2007- Alexander Mihai Popovici, Popovici Art Collection,Editura Kondyli
2007 –*** Enciclopedia personalităţilor din România,Hübner’s Who Is Who
2009 – Mihai Vişinescu (coord.), Artişti plastici români contemporani. Ion Sălişteanu,Master Print SuperOffset.
Artistul se stinge la vîrsta de 81 ani la 25 mai 2011 in reședința sa din Bucuresti, senin şi luminos, aşa cum senină şi luminoasă i-a fost întreaga viaţa.

Prin grija și generozitatea familiei, după moartea pictorului au fost vernisate șapte expoziții temporare INMEMORIAM ION SĂLIȘTEANU la muzee de artă din țară (oct. 2011 Călărași; martie 2012 Galați; aprilie 2012 Curtea-de-Argeș; mai 2012 Timișoara; oct. 2012 Ruse, Bulgaria; nov. 2012 Giurgiu; febr. 2017 Slobozia) și au fost inaugurate șase săli ION SĂLIȘTEANU cu expunere permanentă la muzeele din Pitești (sept. 2011), Reșița (oct. 2011), Caransebeș (dec. 2011), Călărași (ian 2012), Bistrița (oct 2012), precum și în foaierul central al Teatrului Național din București (nov. 2012).
În anul în care Ion Sălișteanu ar fi împlinit 90 ani, Accademiei di Romania de la Roma i-a fost dăruită o suită de lucrări reprezentative pentru diferite tematici, tehnici și etape de lucru din opera artistului.

Știu că necuprinsul nu trebuie căutat departe. Tot ce merită descoperit purtăm cu noi. (Ion Sălișteanu, 2000)
Sălișteanu e un pictor în toată puterea cuvântului, pentru că vede lumea și ne face s-o vedem prin el, în felul lui, fără s-o anuleze sau s-o mistifice, ci revelându-i valențele poetice, într-un chip exemplar. E mare lucru să te fi născut în satul românesc! Pictor poți deveni. Poet al picturii te naști, sau nu. (Ion Frunzetti, 1965)
Ion Sălișteanu e un constructor și un meditativ. Redescoperind structurile esențiale ale arhitecturilor naturii, el le înțelege ca fundament rațional al picturii însăși. În pictura lui, ordinea și simetria sunt condiții ale libertății formelor. Ideea logică are amploarea muzicală a cântecului de dragoste. (Dan Grigorescu, 1980)
Arta începe în momentul în care a dispărut orice orgoliu, orice gând impur sau interesul de orice fel, orice vanitoasă conștiință a competenței, acolo unde nimic nu mai poate fi plătit sau deturnat, acolo unde voința, existența, energia, întreaga ființă se transformă într-un halou de iubire atotcuprinzătoare care încarcă imaginea artistică cu magica putere de mărturisire, cu revelații și cu o deschidere aptă să regenereze și să răscumpere. Este punctul în care arta devine cea mai adevărată, cea mai exactă știință, prin modul în care atinge spirit și destin omenesc, așa cum celula vie poate deveni, pe plan genetic, piele, os, cornee transparentă sau ființă unică și fără repetare. (Ion Sălișteanu, 1997)