Album despre MARIAN ZIDARU
Marian Zidaru
http://ro.wikipedia.org/wiki/Marian_Zidaru
http://sculpture.ro/fisa.php?id=655
Marian Zidaru (n.22 August, 1956 Balotești, Ilfov, România) este un sculptor și pictor român. Marian Zidaru este soțul sculptoriței Victoria Zidaru.
Studii
1977-Liceul de Arte Plastice din Craiova;[3]
1981-Universitatea Națională de Arte București, Profesor Vladimir Predescu;
1991-1995 Asistent al catedrei de Sculptură a Universității de Arte București;
1987-1990 Lucrează la monumentul Poarta Împărătească, Hunedoara;
Premii
2011 Rezidență (2 luni, ianuarie-martie) Dusseldorf, Germania
2004 Nominalizat pentru Premiul Ion Andreescu, al Academiei Române
1995 Premiul Ionel Jianu, Distincție A.R.A.
1994 Bursa de Studii, Ludwig Forum, Aachen, Germania
1993 Bursa de Studii Kulturreferat, Munchen, Germania
1987 Premiul pentru tineret al Uniunii Artiștilor din România
1985 Premiul al 2 lea al Bienalei Internaționale de desen de la Cleveland, Anglia
1984 Bursa Institutului Cultural Italian, Italia
1984 Premiul Atelier 35
1982 Bursa pentru creație a Uniunii Artiștilor din România
Expoziții personale
2011 „Glorii la Veneția”, Galeria „Factor 92”, București
2010 „Dictatura florilor”, împreună cu Victoria Zidaru, Galeria Căminul Artei București
2010 „Back to Art”-Sculptură, Galeria Dancona-Budis, București, curator Erwin Kessler[6]
2009 „Voievozi”, Galeria Căminul Artei, București
2008 „Anotimpurile Îngerilor”, București
2008 Infantilis, Galeria Căminul Artei, București
2007 „Anotimpurile Îngerilor”, Galeria Ho, Coreea
2004 ”ANO-Timpurile„ Galeria Anaid, București
2000 „Restaurarea Interiorului Românesc”, Galeria Orizont, București
2000 „Scara Îngerilor”, Institutul Cultural Român din New York
2000 „Scara Îngerilor”, Galeria 49, New York
1998 „Focul”, Muzeul Național de Artă, București, Sala pentru Artă contemporană
1998 „Semnul”, Galeria de Artă a Palatului Parlamentului, București
1997 „Casa”, Galeria „Simeza”
1996-1997 „Povestea Crăciunului”, Castelul Peleș, Sinaia
1996 „Veste și Poveste”, Muzeul Literaturii Române, București
1996 „Experiment Centrul Cutural Soros”, Artă contemporană 3/4,parter
1994-1995 „Curățirea României”, Galeriile J. L. Calderon, București
1995 „Învierea”, Galeria Simeza, București
1995 „Cărarea întâi”, Pucioasa; „Cărarea a doua”, Muzeul Literaturii Române, București
1994-1995 Tema, Muzeul Național de Artă, București,
1994 „Slava Noului Ierusalim”, Muzeul de artă, Bacău; Muzeul de artă din Cluj; Galeria Arta din Timișoara
1994 Ludwig Forum, Aachen, Germania
1993-1994 „Slava Noului Ierusalim”, Galeria Teatrului Național București
1993 „Slava Noului Ierusalim”, Ublacker, Haus Gallery, Munchen
1993 „Expoziția Kulturreferat”, atelier, Feldafing, Germania
1992-1993 „Despecetluirea”, Galeria Institutului de Arhitectură Ion Mincu, București
1992 „Bunavestirea Noului Ierusalim”, Galeria Simeza, București
1985 „Rememorare” sau „Crăciun însângerat”, Muzeul Satului, București
1983 „Galeria Atelier 35”, București
Expoziții internaționale
2011 „Glorie”, Ateneo Veneto, Veneția, Italia
2011 Marian Zidaru & Gaste:Gucken Wir Mal/ Trans Plant, Atelier am Eck Dusseldorf curator Oliver Gather[7]
2011 Studioausstellung, Franz-Jurgens-Str.12, Haus 3, Dusseldorf, Germania
2011 „Bekannte Flugobjekte”, Meinersen, Germania[8]
2011 Bukarest-Dusseldorf, Gerhart-Hauptmann-Haus,Deutsch-Osteuropaisches Forum;[9]
2010 L' echalier- Pârleazu’, Paris
2009 „Mitologii Subiective”-„Rocca Paulina”, Perugia, (cu Mircea Roman, Sorin Ilfoveanu, Victoria Zidaru, Gheorghe I. Anghel, Adrian Ilfoveanu, Ion Iacob)
2009 2R Art Gallery, Londra, Anglia
2009 „Lucrătorul”, Strametz- Partener/Art, București, Viena, Frankfurt
2008 „Collaborates with New River Fine Art Gallery”, Artă monumentală, Florida, U.S.A.
2008 „Bienala de Arhitectură”, Pavilionul României, Veneția
2007 „Etno Art”, ICR Paris, Franța
2007 „Anotimpurile Îngerilor”, Galeria H O Coreea
2007 „Fiul Risipitor”, Lutheran University Minneapolis, Minnesota
2004 „Festivalul de Artă din Europa de Sud-Est”, Thessaloniki, Grecia
1998 „Zeitgenossiche rumanische Kunst Untergrund”, Leipzing, Germania
1997 „Bucharest nach '89 Ludwing Forum”, Germania
1995 Bienala de la Veneția, Italia
1994 „Europa '94”, Munchen, Germania
1993 „Bizant după Bizanț”, Instituto Romeno di Cultura, Veneția
1992 „Târgul Internațional de Artă”, Sevilia, Spania
1991 „Bienala Internațională din Sao Paolo”, Brazilia
1990 „Une Soirée à Paris”
1990 „Holzschnitt” (Sculptură în lemn), Munchen, Germania
1985 Bienala Internațională de desen de la Cleveland, Anglia
1984 Galeria Epipeda, Atena, Grecia
1982 Bienala de Desen de la Rijeka
Expoziții naționale de grup-selecție
2010 „Să aruncăm o privire” - „gucken wir mal”(Conversație textilă), împreună cu Victoria Zidaru, Senta Connert, Ulrike Kessl și Julia van Koolwijk, Muzeul Țăranului Român, București
2010 „Gucken wir mal”,împreună cu Senta Connert, Palatele Brâncovenești Mogoșoaia[10]
2010 Inducții ale sacrului în sculptura contemporană românească, Iași, curator Corneliu Antim[11]
2010 Sculptură din lemn (colecția M.N.A.C.): Apostu, Bitzan, Calinescu – Arghira, Ceara, Ciobanu, Covrig, Crisan, Dup, Gorduz, Iliescu Calinesti, Maitec, Pasat, Parvu, Roman, Rusu, Saptefrati, Tiron, Vlad, Zidaru[12]
2009-2010 Expoziție itinerantă „...de porc”, Centrul Național al Dansului București, Muzeul de Artă, Cluj-Napoca, curator Erwin Kessler[13];
2009 Artă și Sacralitate, Galeriile de Artă Focșani, curator Alexandra Titu[14];
2007 „Sculptură-Arhitectură”, Marian și Victoria Zidaru, Ovidiu Maitec, Liviu Russu, Ovidiu Apetrei, Galeria Simeza, București[15]
1988 „Obiect-Subiect”, împreună cu Ion Bițan, Ion Nicodim, Doru Covrig și Victoria Zidaru, Muzeul Literaturii Române, București;[16]
1987 „Cavalerii melancoliei”, împreună cu Sorin Ilfoveanu; Ștefan Câlția și Vladimir Zamfirescu, Galeria Orizont, București;[17]
Aprecieri
• (...) Marian Zidaru şi-a asumat în cultura română, rolul dificil şi singular de artist misionar investit cu o dimensiune profetică şi artistică de tentă spirituală, dacă nu soteriologică. Pe lângă o craţie dintre cele mai impunătoare în mediul artistic local, de netăgăduit de orice exeget serios al sculpturii româneşti contemporane, Zidaru reprezintă şi un fenomen sociologic şi antropologic de amploare, deja comentat în studii şi cărţi, ceea ce atinge mize extraestetice destul de sensibile, care pot pune în discuţie însuşi statutul artei la începutul acestui nou mileniu.
• Marin Zidaru s-a îndreptat direct şi simultan către două extreme: mesianismul protocreştin şi sensibilitatea sincretică postmodernă. A conceput şi pus în acţiune progamul-enorm -al unei noi iconografii ortodoxe, ce pune în scenă o întreagă imagerie şi parabole, mai ales veterotestamentare,într-o formulare plastică extrem de sesizantă, îmbinând în chip surprinzător şi creativ abstracţia modernistă cu neoexpresionismul postmodern, conceptualizmul cu arta populară, arta video cu tehnologia rurală, hieratismul bizantin cu kitsch-ul vernacular contemporan. Iar acest progam iconografic ambiţios e subântins, la rândul lui, de un progam cultural şi mai ambiţios, ce vizează pur şi simplu o nouă paradigmă artistică, în care devine de-acum imposibil să desparţi practica esteticului de prestaţia existenţială, de angajarea morală şi de dedicare spirituală.
...După cum au observat exegeţii, repertoriul său se constituie la interferenţa influenţelor venite din orientul pre-creştin, sincretismul alexandrin al primelor secole creştine, dar şi ale unui Creştinism rural şi cosmic, specific, după, Mircea Eliade, pentru Europa de Sud-Est. Toate acestea sunt străbătute de o forţă animistă halucinantă- pe măsura unei misiuni profetice radicale şi intransigente, care urmăreşte, pe de-o parte, transmiterea unui mesaj escatologic puternic şi urgent şi pe de altă parte, constituirea unei noi iconografii religioase şi a unui topos al salvării. – “Despre Arta lui Marian Zidaru”, text de Magda Cârneci p.62
• De câţiva ani, Marian şi Victoria Zidaru sunt, de departe, cei mai prezenţi artişti pe scena artei contemporane româneşti; în afara celor două trei expoziţii personale anuale, ei participă la alte câteva expoziţii de grup pe care, adesea, le şi organizează. Ritmul rapid în care se succed aceste manifestări, cantitatea de lucrări produse de atelierul Zidaru, cât şi diversitatea tehnicilor uzitate (de la sculptură tradiţională la acţiuni, instalaţii şi artă video), creează - la prima vedere - impresia unui efort interminabil şi concertat de auto-promovare, parvenire, complet inexplicabil în condiţiile în care poziţia artiştilor Zidaru în lumea culturală locală este demult şi bine stabilită.(...)
(...)Proiecţia mesianică a lucrărilor lui Marian şi Victoria Zidaru tinde, în fond, către un proiect de inginerie socială, o „plastică socială” tipică pentru arta timpului nostru, cel puţin de la Joseph Beuys încoace. Faptul că pentru a face priza la public, adezivul extra-estetic folosit de către cei doi Zidaru în lucrarea lor socială este mistica, profeţia şi transcendenţa, şi nu egologia, drepturile omului sau feminismul(adezive „acreditate”), a făcut ca, adesea, opera lor să fie închisă în limitele tradiţionalismului ortodoxist, pe când ea reclamă mai degrabă o lectură sociologică şi antropologică decât una simbolist- iconografică. Aceasta pentru că e mai puţin important felul în care arată cutare sau cutare simbol creştin (crucea, îngerul etc.) într-o sculptură de Zidaru, şi este mult mai important, esenţial chiar pentru înţelegerea demersului său, felul în care sculpturile şi instalaţiile sale construiesc lumea vizuală şi chiar identitatea unei grupări de oameni, a unei comunităţi, dispărând, dizolvându-se ca sculpturi (ca artă) şi devenind instrumente şi elemente ale vieţii lor cotidiene sau spirituale. – “Despre sacerdoţiul esthetic”, text de Erwin Kessler
Lucrări de Marian Zidaru- Selecţie
• Voievozi (1) - http://www.onlinegallery.ro/expozitie-autor/voievozi/caminul-artei
• Voievozi (2) - http://www.absolutearts.com/portfolio3/m/marianzidaru/Lords_Exhibition_2-1244217342l.jpg
• Masacrul inocenţilor - http://www.absolutearts.com/cgi-bin/portfolio/art/your-art.cgi?login=marianzidaru&title=Massacre_of_the_Innocents-1238159509t.jpg
• Masacrul inocenţilor - http://www.absolutearts.com/cgi-bin/portfolio/art/your-art.cgi?login=marianzidaru&title=Massacre_of_the_Innocents-1238159331t.jpg
• "Seasons Exhibition", Installation Indoor, 2008 - http://www.absolutearts.com/cgi-bin/portfolio/art/your-art.cgi?login=marianzidaru&title=Seasons_Exhibition-1237658739t.jpg
• "Angel", Painting Acrylic, 2007, - http://www.absolutearts.com/cgi-bin/portfolio/art/your-art.cgi?login=marianzidaru&title=Angel-1180810934t.jpg
• "Seraph I" - Painting Oil, 2009 -http://www.absolutearts.com/cgi-bin/portfolio/art/your-art.cgi?login=marianzidaru&title=Seraph_I-1244219654t.jpg
Legături
http://www.modernism.ro/2014/09/04/retrospectiva-marian-zidaru-ingeri-tronuri-voievozi-palatul-mogosoaia/
http://www.modernism.ro/2011/06/12/expozitia-glorii-de-marian-si-victoria-zidaru-la-venetia/
http://www.modernism.ro/2014/03/27/marian-zidaru-victima-hart-gallery-bucuresti/
http://www.modernism.ro/2011/05/18/victoria-si-marian-zidaru-orizont-traind-si-lucrand-la-dusseldorf-galeria-foisor-mogosoaia/
http://www.onlinegallery.ro/expozitie-autor/voievozi/caminul-artei
http://www.absolutearts.com/marianzidaru/
http://www.icr.ro/arte_marti_zidaru
http://www.revistaarta.ro/video-interviu-cu-marian-zidaru/
http://www.modernism.ro/2014/03/27/marian-zidaru-victima-hart-gallery-bucuresti/
http://www.modernism.ro/2011/05/20/marian-si-victoria-zidaru-traind-si-lucrand-la-dusseldorf-galeria-simeza/
http://www.modernism.ro/2014/04/02/marian-zidaru-victima-combinatul-fondului-plastic-bucuresti/
Bibliografie
• Catalogul Expoziţiei Umbria: Terra d'incontri- Mitologie Soggettive, Rocca Paulina Perugia, Marian Zidaru p.60-67, 2009
• Constantin Prut, Marian Zidaru, Albumul, L'art Roumain, Répères Contemporains, p.48, Editura Uniunii Artiştilor Plastici din România, 1995
• Album Marian Zidaru, sculptor şi pictor religios
• Marian Zidaru, “LEXICON critic şi documentar Pictori, Sculptori şi Desenatori din România Secolele XV-XX”, autor Mircea Deac, Editura Medro, 2008
***
"Voievozii lui Zidaru"
(I) Galeria „Căminul artei” găzduieşte un eveniment de soi, expoziţia sculptorului Marian Zidaru, cunoscut, alături de soţia sa, Victoria, ca purtător al unor idealuri mistice, legate de mesajul celei de-a doua veniri a lui Isus Christos la Pucioasa, loc numit Noul Ierusalim, Noul Bethleem! A făcut vîlvă un timp „învierea sa în duh” şi alte bizarerii creştine („doctissimus angelicus” l-a numit un preot, altul l-a comparat cu Mîntuitorul, iar un al treilea l-a împerecheat direct cu Mamona!), o întreagă literatură sectantă şi kessleriană, dar, dincolo de această falie ce s-a vrut profetică şi purificatoare, implicînd toate denaturările perceptive, dincolo de împătimirile dogmatice, artistul şi-a văzut de drum (e bine să se lepede cît mai repede şi cît mai adînc de zgura rasputiniană, spre salvarea artei sale!) şi opera sa reflectă o vocaţie de mare artist ortodox şi pămîntean, fiindcă ea se ridică pe moştenirea religioasă şi spiritauală a poporului român. Sculptura sa este deci românească prin toate fibrele sale, fiind oglinda căutărilor artistului. Afirmaţie valabilă şi în cazul Victoriei Zidaru, prezentă şi ea în expoziţie cu cîteva lucrări semnificative. Nu există o expoziţie care să grăiască mai bine despre căutările unui artist. E limpede că dacă Marian Zidaru şi-a căutat calea, ceea ce vedem aici este portretul său ideal, un portret voievodal, aşa cum se şi intitulează expoziţia de la „Căminul artei”: Voievozi. Este o expoziţie grea la propriu şi la figurat. Sînt lucrări monumentale, de o rigoare şi migală cum nu mai vedem în arta modernă, unde goana după succes îi face pe mulţi artişti să dea rasol, să nu mai ştie nici cum îi cheamă (la etaj, „Căminul artei” găzduieşte o altă expoziţie numită Desene de sculptori, care, aşa cum am mai scris, nu are identitate, lucrările nu sînt semnate şi nici denumite, zici că e o expoziţie a nimănui, fără tată, fără mamă, o expoziţie orfană, ce poate fi semnată şi de Băsescu, dacă ne luăm după monstruozităţile ei). Dimpotrivă, ceea ce vedem la Zidaru este o pildă de respect pentru munca lui, este o expoziţie aşezată, adică de întemeiere. O expoziţie care are drept fundaţie însuşi Cuvîntul scris pe toate lucrările (expuse fără titlu!) şi tălmăcit de Victoria Zidaru, care mi-a deconspirat titlurile, ca avînd „ceva matern”, legat de creaţie. Expoziţia seamănă cu un sanctuar voievodal, de o sacralitate care mă duce cu gîndul la Kogaionul lui Zamolxe, adică la Sfîntul Munte al dacilor. De altfel, una dintre lucrări, numită Regele-profet, se referă chiar la zeul dacic, anticipîndu-l pe Christos prin însemnele „INRI” ce le poartă pe toată suprafaţa sa scrijelată în cruci. Tot la un rege-profet, dar din mitologia biblică, face trimitere şi lucrarea Melhisedec, un stîlp brăzdat, de asemenea, de o mare de cruci, dat fiind că profetul, una din cele mai enigmatice figuri ale Vechiului Testament, întruchipează ideea de preîntîmpinare a sfintei jertfe a Mîntuitorului. Vedem în aceste lucrări o sublimă reconvertire a profeţilor la creştinism. Lemnul ce-l reprezintă pe Melhisedec se îndoaie în semn de umilinţă, asemenea altui stîlp, numit Rege plîngător, care te întîmpină la intrare şi care se apleacă, avînd deci poziţia călugărului ce se închină în faţa creaţiei lui Dumnezeu. În termenii autorilor acestei expoziţii-eveniment, Victoria şi Marian Zidaru, ne aflăm în faţa unui „discurs despre verticalitate, regalitate şi jertfă”. şi la loc de cinste stă lucrarea Familia Brîncovenilor, cele cinci personaje, ca nişte stîlpi descrescători sau urcători, fiind o expresie a jertfei creştine şi a ideii de familie sacră. Mergeţi să vedeţi această minune, să vedeţi cum se leagă cer-cuvînt-lumină, cum se întrupează în lemn sfînt ideea de trinitate regală, cît de vii sînt aceşti brîncoveni în mantiile lor voievodale, aşa cum sugerează mai ales spatele lucrărilor. Tot din familia stîlpilor regali brîncoveneşti face parte şi Domniţa Bălaşa, cum se numeşte un stîlp ce reprezintă o coadă împletită, o realizare absolut divină. şi toţi stîlpii acestui sanctuar se termină cu coroana regalităţii, sub forma unor crestături în vîrful lor. Familia Brîncovenilor şi celelalte lucrări care fac parte din aceeaşi familie spirituală, regală şi jertfelnică, îşi aveau locul în Palatul brîncovenesc de la Mogoşoaia. Artiştii Victoria şi Marian Zidaru au dorit mult acest lucru, dar ideea a fost respinsă de diavoli, cum ar fi antiromânul şi anticreştinul din fruntea ICR, fiindcă voievozii lui Zidaru nu au ce-i place lui Patapievici cel mai mult, „ardei în vagin”. În sanctuar nu are ce căuta Scaraoţchievici, ori epoca în care trăim este patapietivită cu unelte diavoleşti, nu cu încrustări de pe hainele preoţeşti, aşa cum sînt stîlpii profetici ai lui Zidaru. Aşa cum sînt şi lucrările lui picturale, tablouri reprezntînd serafimi, arhangheli sau aripi. După cum aşijderea sînt şi lucrările Victoriei Zidaru, broderii numite Serafimi, nişte basoreliefuri textile, „din cînepă toarsă la ţară de bunica mea, din Bucovina”. De altfel, tot ce creează artista, precum vestimentaţiile expuse în vitrinele galeriei, constituie o operă manufacturieră, adică rochiile şi cămăşile din cînepă sînt lucrate manual, rezultînd nişte originale costume stilizate, pornind de la portul ţărănesc, bucovinean în special. Dar vestimentaţia creată de artistă, deşi în spirit românesc, are universalitate, adică aşa ceva vezi şi în vestimentaţia grecilor sau a evreilor. Fiindcă au în ele ceva ritualic. Parcă ar fi făcute pentru Trilogia antică a lui Andrei Şerban Dar unele sînt croite şi pentru dans, au o linie foarte modernă, potrivite şi pentru un spectacol la teatrul „La MaMa”. Şi baza acestei vestimentaţii porneşte din Predanie. Aşa cum Serafimii pornesc de la epitafurile din mînăstirile ortodoxe, după cum fabuloasa tapiserie numită chiar Epitaful este inspirată de Giulgiul de la Torino, creat dintr-o pînză de in. Pe un covor lung, de mărimea Giulgiului, sînt încrustate două forme umane realizate cu funii din frunze de stejar. Totul în această expoziţie respiră un miros arhaic, autentic, natural, divin.
(II) După cum observăm, miturile istorice se îmbină cu cele religioase, iar forma de reprezentare împrumută elemente din tradiţia populară, aşa cum este şi lucrarea sculpturală Înger, o splendidă imagine a fîntînii credinţei, pornită de la furca ţărănească, din care ies aripi, fiind prinsă de trei stîlpi uniţi sub formă de căpiţă. Această artă este purificatoare, fără ni mic demonic sau sectant în ea. Dimpotrivă, portretul ideal la care au ajuns artiştii se află undeva deasupra orizontului. De altfel, Marian Zidaru numeşte „linia de orizont” o linie imaginară între lumea de jos, pămînteană şi subpămîntenă, şi patria cerească, unde ajung numai cei de pe pămînt care încearcă să fie copii ai lui Dumnezeu. Smbolistica şi limbajul este, după cum vedem, strict ortodox, duhovnicesc. Artistul nu a inventat Predania, dar lucrează în spiritul ei. În spiritul ei ortodox. Şi să ne gîndim numai la ideea că totul stă sub semnul crucii, semnificativă în acest sens fiind lucrarea de pe podeaua sanctuarului, numită Cruce-leagăn, un stîlp încovoiat în formă de cruce ce se leagănă, care are deci funcţia de născătoare, de leagăn al creştinătăţii, care naşte şi leagănă creştinătatea. Ideea este că trebuie să ne asumăm crucea, să o purtăm, ideea că trebuie să acceptăm suferinţa şi jertfa. Iată idei pur duhovniceşti. În acest spirit lucrează deci Marian Zidaru. Nu ca un sectant. Nici de la Pucioasa. Nici de la „secta ICR”. El ciopleşte ca un ziditor, ca un ctitor. Lucrările sale pot fi puse la temelia Predaniei, sînt stîlpi de întemeiere, sînt voievozi sculpturali, gigantice crucioaie şi troiţe ca nişte figuri milenare din insula Paştelui. Dar sugestia vechimii mă duce mai degrabă la arta Oceaniei, din care s-a inspirat şi Brâncuşi (vezi cap. Oceania şi Brâncuşi din vol. În căutarea portretului ideal). Aceste forme de susţinere a bolţii noastre spirituale au la bază ceea ce ne spune dintru început Biblia. La început a fost Cuvîntul. Nu există lucrare pe care Zidaru să nu fi scris cuvîntul Cuvînt. Sîntem peste tot întru cuvînt, o atmosferă biblică de întemeiere. Mai apare şi cuvîntul Cer, apoi în firidele stîlpilor semne infinite de cruci, precum în stîlpul numit Melchisedec, plin cu mii de cruci, o migală filigranată care îmi aminteşte de stilul manuelin al faimoasei Monasterio de Jerónimos de la Lisabona. Marian Zidaru nu poate fi înţeles decît dacă este scos din ideologia teologal-patapieticită şi din politichia popească. De fapt, el trebuie recuperat şi salvat de el însuşi. El nu are vocaţie mamonică, dimpotrivă. Să lăsăm (z)gurile rele şi trecătoare şi să privim cu bună credinţă şi profesionalism opera. Mie, de cîte ori am intrat în această expoziţie, îmi venea să mă închin. Şi chiar mă închinam. Este un reflex bisericesc, iconic. Apoi, cînd văd o expoziţie românească de soi, o plasez cu imaginaţia într-una din sălile de la MoMA, acolo unde împărăţeşte Brâncuşi. Gîndiţi-vă că vizitatorii de la MoMA sînt de toate rasele şi religiile, cam 25 de milioane de vizitatori pe lună. Ei sînt cuceriţi de sala unde se află sculpturile lui Brâncuşi, fiindcă Brâncuşi a avut o mare previziune de gorjean şi nu a particularizat nimic, el este universal, se adresează tuturor raselor şi religiilor, deşi noi recunoaştem fără tăgadă că sămînţa este în sol românesc, rădăcina ei fiind Predania. În acest spirit lucrează şi Marian Zidaru, dar forma este încă locală, tributară unei particulare viziuni religioase. Sorin Dumitrescu ar spune că are pecete de Pucioasa, fiindcă el este cel care i-a botezat în mod nedrept lucrările, numindu-le „sectante”. Evident, crucile sînt o pecete locală, admisă numai într-o anumită sferă religioasă. Şi Brâncuşi s-a inspirat dintr-un sfeşnic brîncovenesc, dar a rezultat, sub ochiul său vizionar, Cuminţenia Pămîntului. El a ieşit din perimetrul unei anumite recognoscibilităţi religioase, rămînînd totuşi în sacru, care este mai propriu artei. Însă misterul care înconjoară aceşti stîlpi voievodali, pe care îl degajă sanctuarul creat de ei, are ceva ce ţine de tăcerea athonită. Desigur, contează universalul, abstractul, ceea ce se abstrage din concret, dar esenţial este partea de autentic a unei opere, specificitatea ei. Ori aici Zidaru este absolut original. Particularul, dacă este autentic, interesează mai mult decît universalul. Am văzut la MoMA ce interes stîrneşte arta coreeană, japoneză sau indiană. De ce n-ar stîrni şi crucile lui Zidaru? Dar cine să promoveze Serafimii săi cu aripi de voievozi?! S-ar putea spune că există o grandilocvenţă în această artă, un orgoliu nemăsurat, ca miile de cruci pe care nu le poţi număra aflate pe toate fibrele materiei, precum nişte şiruri nesfîrşite de furnici. Un furnicar de cruci. Dar nu aşa se întîmplă cu toate culturile bazate pe Predanie? Este arta egiptenilor mai puţin orgolioasă? Sau a evreilor? Dar cea a ruşilor? Şi aici aş spune că opera lui Zidaru are un aer care se potriveşte mai degrabă cu ortodoxismul rus, pravoslavnic. Coada Domniţei Bălaşa vine parcă din bîlinele ruseşti, se trage din Alexandr Nevski al lui Eisenstein, iar smintenia crucilor mi-a amintit de spectacolul faimosului Kama Gingas după Marele inchizitor.
GRID MODORCEA - din volumul "In căutarea portretului ideal" vol.II 2009 pag.74-81
|
Data: 26.09.2009
Dimensiune: 12 obiecte
|