Album despre SIMONA VASILIU CHINTILA

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Vasiliu+Chintila+Simona/

Simona Vasiliu Chintila s-a nascut la 15 octombrie 1928 la Piatra Neamt si a decedat in Bucuresti la 5 mai 2009.
A absolvit Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucuresti, unde apoi a fost profesor la sectia de Arta monumentala-restaurare.
Este membru U.A.P. Bucuresti din 1956.
A participat cu regularitate la expozitiile de stat anuale, bienale, municipale si la expozitiile romanesti organizate peste hotare(Moscova, Paris, Atena, Sofia, Beijing, Washington, Chicago, Rabat, Varsovia, Praga, Torino, Koln, Berlin, Alexandria, Mexic, Tel-Aviv, Tokio, Lagos, Manila, Helsinki, SaoPaulo,New Delhi, Lausanne etc). Lucreaza la mai multe proiecte de arta monumentala – in Piatra Neamț, un sgrafitto alaturi de Iulia Halaucescu si la Tulcea, un mozaic, alaturi de soțul sau, Spiru Chintila.
Expozitii personale: Bucuresti 1963,1968,1979, 1991, 2007; Baia Mare, Targu Mures 1963; Ramnicu Valcea 1974; Iasi, Piatra Neamt 1987,2005; Suedia Upsalla 1968; Austria Viena 1981;Retrospectiva Piatra Neamt 2005.
Distinctii : Premiul II Festivalul Tineretului Moscova 1957; Premiul Special al Jurului Bienala Sao Paolo 1963; Premiul U.A.P. pentru Arta Decorativa 1966; Premiul "Lascar Vorel" Piatra Neamt 1997; Cetatean de Onoare al orasului Piatra Neamt.

***

SORA GEAMĂNĂ – Simona Vasilie Chintilă sau faţetele profundele ale unei artiste

Simezele Galeriei „Dialog”, de la parterul Primăriei Sectorului 2, găzduiesc timp de o lună, începând de maine, joi, 10 iunie, până pe data de 11 iulie 2010, expoziţia de pictură şi grafică „Sora geamănă” a doamnei Simona Vasiliu Chintilă, al cărei vernisaj va avea loc joi, 10 iunie, orele 18.00, în prezenţa primarului Neculai Onţanu.
„Pictura şi poezia, două surori gemene, aidoma dictonului chinez: acolo unde sfârşeşte poezia începe pictura şi unde sfârşeşte pictura începe poezia, pentru a se completa una pe alta” – sunt muzele care, potrivit curatorului Galeriei „Dialog”, doamna Ruxandra Garofeanu, au însoţit şi inspirat profundele trăiri transformate în artă ale Simonei Vasiliu Chintilă.
Născută la Piatra Neamţ, în anul 1928, Simona Vasiliu este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, studiind în paralel muzica, fiind asistent şi conferenţiar la catedra de Artă Monumentală - Restaurare.
Seria expoziţiilor personale a început în anul 1961, la Bucureşti şi au continuat mai apoi în întreaga lume – la Viena, Uppsala, Paris, Sao Paulo, Lausanne, Milano, primind recunoaşterea internaţională meritată, graţie premiilor conferite.
A practicat desenul în tuş, cretă colorată, ceracolor, acuarelă, uleiul pe pânză, tempera pe lemn şi tehnici mixte.
A publicat o carte de poezii „Sora mea geamănă” în anul 2005, titlu ce a inspirat numele expoziţiei de faţă.
„Din pictura Simonei Vasiliu lipseşte figura umană. Dar urmele ei tăcute se regăsesc în peisajele construite într-o materie subţire, mată, ca de frescă, fără străluciri. Un acelaşi albastru melancolic revine în peisajele italiene care nu au nimic din exuberanţa mediteraneană, ca şi cele din Bucovina, de la Văratic sau de la Piatra Neamţ. Paleta este constant rece, cu o dominantă albăstrui-verzuie, într-o tonalitate sumbră, care îneacă peisajul într-o aură tenebroasă, neliniştitoare. Răzbate ceva din atmosfera încărcată, explozivă a faimosului peisaj toledan al lui El Greco” – iată câteva repere ale universului picturii Simonei Vasiliu Chintilă, prezentate de istoricul de artă Ioana Vlasiu.

Demnă de remarcat este aprecierea venită din partea curatorului Galeriei „Dialog”, doamna Ruxandra Garofeanu: „Modestă şi retrasă, Simona Vasiliu s-a şlefuit pe sine însăşi, dând naştere unor lucrări de extremă acurateţe. Ferice de artistul care poate intra în odaia ta cu sufletul curat, care îţi oxigenează cele 21 de grame şi creierul, deopotrivă, nefăcându-te vinovat de preocupările, de obsesiile lui. Expoziţia de faţă este o probă pentru cele afirmate mai sus”.

***

ALBASTRUL SIMONEI VASILIU-CHINTILA

Ioana Vlasiu - Ziarul Financiar ZD 07.12.2007

Pictura Simonei Vasiliu-Chintila este un balans bine stapanit, bine coordonat, intre vointa de a rationaliza imaginea si intre ceva care i se opune din rasputeri. Ca numim acest ceva sensibilitate, vibratie senzoriala in fata naturii, referinta de neocolit pentru Simona Vasiliu, sau pur si simplu viata care razbate dincolo de orice efort de ordonare, nu are importanta.

Dualitatea e prezenta peste tot, e un dat al parcursului ei artistic in totalitatea lui, care in mic se regaseste la fiecare moment si la fiecare varsta psihologica a artistei. Au fost ani cand abstractia geometrica era dominanta in pictura ei. Figuri cristaline, in care transparentele jucau un rol de seama, delimitau un spatiu pur, rece, abstract. In pictura ei de azi gustul pentru puritatea geometriilor nu a disparut, dar s-a atenuat si a intrat intr-un dialog desfasurat in cuprinsul aceleiasi imagini cu obiecte din zona cotidianului, obiecte care oarecum comenteaza, interpreteaza, ba chiar bruiaza figura abstracta.
E interesant de urmarit in ce fel artista remodeleaza genurile traditionale ale picturii. Daca natura moarta poate parea cea mai adecvata jocurilor cu abstractia, nici peisajul nu ramane strain de aceasta tentatie. Constructia savanta a peisajelor Simonei Vasiliu care transmite un sens al stabilitatii si permanentei se resimte de pe urma lectiei cezaniene, care a fost considerata un fel de proto-abstractie. Din pictura Simonei Vasiliu lipseste figura umana. Dar urmele ei tacute se regasesc in peisajele construite intr-o materie subtire, mata, ca de fresca, fara straluciri. Un acelasi albastru melancolic revine in peisajele italiene care nu au nimic din exuberanta mediteraneana, ca si in cele din Bucovina, de la Varatec sau Piatra-Neamt, locurile natale ale pictoritei. Paleta este constant rece, cu o dominanta albastrui-verzuie, intr-o tonalitate sumbra care ineaca peisajul intr-o aura tenebroasa, nelinistitoare. Razbate ceva din atmosfera incarcata, exploziva a faimosului peisaj toledan al lui El Greco. Pictura Simonei Vasiliu Chintila refuza seductia culorii, stralucirea pigmentului sau artificiile si virtuozitatile penelului. Albastrul in simbolistica medievala sau chiar in cea din jur de 1900 in care credeau simbolistii este culoarea spiritului.

***
In memoriam Simona Vasiliu Chintilă
REALITATEA MEDIA Sambata, 09.05.2009


Zilele trecute, ne-a părăsit pictoriţa Simona Vasiliu Chintilă (15 oct. 1928 – 5 mai 2009). Prietenă şi colegă de generaţie cu Iulia Hălăucescu, a fost una dintre artistele care reveneau mereu cu dragoste pe meleagurile natale, chiar după ce a devenit un nume de referinţă în plastica românească (cu prezenţe remarcabile pe simezele galeriilor şi muzeelor din ţară sau din Grecia, Bulgaria, SUA, Rusia, Italia, Cehia, Germania, Egipt, Suedia, Polonia, Brazilia, India etc.). Absolvenţii Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din Bucureşti îşi amintesc cu recunoştinţă de fosta lor profesoară, de la care au învăţat rigorile meseriei, dar şi buna folosinţă a talentului.
Multe muzee din România se mândresc să deţină în colecţiile lor tablouri care poartă semnătura Simonei Vasiliu Chintilă. Printre ele se numără şi Muzeul de Artă din Piatra-Neamţ, unde artista a expus în câteva rânduri, lăsând aici preţioase mărturii ale vocaţiei sale (participând şi în juriul Bienalei "Lascăr Vorel"). De cele mai multe ori, când vizita muzeul, era însoţită de Iulia Hălăucescu. De aceea vom lăsa ultimul cuvânt nedezminţitei sale prietene (cf. mărturisirilor din volumul "Pasiune şi culoare" de Coralia Letiţia Bunghez, 2007): "Am străbătut ţinuturile româneşti /.../ împreună cu Simona Vasiliu Chintilă, prietena mea cea mai bună. Cu ea am făcut călătorii de documentare. Am fost la Oneşti, pe Valea Bistriţei, pe la mănăstirile din judeţul Neamţ sau pe litoral şi am lucrat, împreună, multe dintre cele mai reuşite creaţii ale noastre."
E.N.
http://www.realitateamedia.ro/articol/Social/4651/

***

email: mat960@yahoo.de
puiupeka@gmail.com