Mihai RUSU in Octavian Bar­bosa, Dicţionarul artiştilor români contemporani, pag. 422, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976

„Rusu se simte atras de o artă de investigare în uni­ver­sul formelor necunoscute, în care intervenţia prevalează asupra descrierii, sugestia asupra mimesisului. Preo­cu­pat în mod deosebit de captarea şi sugerarea unui spa­ţiu intim, artistul apelează în prezent (nota noastră – în anii ‘70) la mijloace de lim­baj clasic. Foloseşte pictura nu pentru a obţine efecte de materie şi structură, ci pentru a evoca implicaţiile sen­si­bi­le ale culorii, pe care o gândeşte în spirit goetheean, ca pe o dialectică a luminii şi întunericului. (Octavian Bar­bosa, Dicţionarul artiştilor români contemporani, pag. 422, Editura Meridiane, Bucureşti, 1976)