Alina ROSCA - Ilustratie la "Codin" - Panait Istrati
Codin în „Povestea Brăilei, oraşul cu salcâmi de la Dunăre”
Legenda lui Codin, a fost un personaj de roman sau o persoană reală?
Precum Terente şi tanti Elvira, Codin a lui Panait Istrati este de asemenea o personalitatea simbolica a acestui oraş.
Deşi este un personaj al unui roman, conf. univ. dr. Zamfir Bălan, directorul adjunct al Muzeului Brăila, editor al operelor istratiene, afirmă faptul că a existat un tâlhar pe nume Călin care l-a inspirat pe Istrati în opera sa.
” Era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani. Mustaţa o avea neagră, iar părul soios. Şi-a omorât tatăl, iar pe mama, Anastasia, o bătea periodic şi o trimitea pe „pietroiul” din faţa porţii. Uriaşul şi-a omorât chiar şi fratele de cruce, pe Tănase. L-a omorat şi pe prietenul care i-a întins un păhărel la nevoie, Alexe, care tânjea dupa frumuseţea iubitei lui, Irina”, cel puţin aşa spune legenda. Totuşi, a rămas în memoria brăilenilor ca „Uriaşul din Port”.
Ca el, mulţi alţii în Brăila, însă Codin, ca şi Terente, a dat identitate locului.
Alături de acesta, varianta vulgară a eroului pozitiv care a marcat viaţa socială a Brăilei în perioada interbelică, personajul Codin reprezintă o altă emblemă a spiritului brăilean, într-o variantă literară, pe care, cu iscusinţă, Panait Istrati a reuşit să-l impună în memoria culturală naţională şi nu numai.
Cei doi au îngrozit România prin faptele lor. Au tâlharit, au furat, au falsificat, au ucis chiar.
Au fost celebri şi de temut în vremea lor.
Codin a trăit în Comorofca, mahalaua brăileană, înainte de primul Război Mondial. Era un mahalagiu cam de vreo treizeci de ani, gătit în straie de sărbătoare, luxos.
De statură atletică, omul stătea rezemat într-un cot şi surâdea binevoitor.
„Mustaţa o avea neagră şi tare răsucită, părul soios de unsoare parfumată şi pieptănat mitocăneşte” – aşa îl descrie Panait Istrati pe Codin, în opera cu acelaşi nume.
Descrierea se pare că este insipirtă după prima întâlnire a autorului cu Călin.
Istrati l-a cunoscut pe tâlhar în cartierul „cuţitarilor” din Brăila, Comorofca, la vârsta de 12 ani.
Codin era o legendă încă de pe atunci: „ieşise din închisoare, era spaima mahalalei, căuta cearta unora şi altora şi dădea cu cuţitul”.
Tâlharul plecase de acasă, dintr-un sătuc aflat pe malului Ghecetului, la vârsta de 13 ani, iar în viziunea lui Istrati, Codin era uriaşul portului, „prin talia lui de doi metri, prin capacitatea lui de muncă, prin tăria lui la bătaie, prin anii lui de puşcărie”.
Deşi a trecut mult timp de atunci, Codin a rămas în amintirea bătrânilor din Comorofca de azi: „Eu ştiu că el bea la cârciuma Anghelinei, aflată şi astăzi pe picioare.
Era un individ foarte înalt, se zicea că era cel mai înalt din Brăila”, a spus un localnic.
Reprezentând astfel o emblemă a „oraşului cu salcâmi”.
Surse:
https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2016/04/20/povestea-brailei-orasul-cu-salcami-de-la-dunare/?fbclid=IwAR3bb-JLzEZyZKS18iFjytyGjFyPPU7QZWfwqdm7J9b0V09LrzsPw68vRaU
|
Dimensiune originala:
554x550
|