Album despre STEFAN POPESCU (20.01.1872, Fințești, Năeni, Buzău - 1948)

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Popescu
https://www.wikiwand.com/ro/%C8%98tefan_Popescu

Ștefan Popescu (n. 20 ianuarie 1872, Fințești, Năeni, Buzău, România – d. 1948, București, România) a fost un pictor, desenator, gravor, membru de onoare al Academiei Române din anul 1936. A studiat la Academia de Arte din München și Academia de Arte din Paris.
S-a născut la 1872, în satul Fințești-Buzău, dintr-o familie de țărani. Între anii 1894-1899 a studiat la Academia din München și la Academia de Arte din Paris. În 1900 a plecat la Paris apoi în Bretania împreună cu Gheorghe Petrașcu. Studiază anatomia la București. În anul 1901 are prima expoziție de grup la Ateneul Român din București. În 1904 este premiat la München cu medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Secession. Și-a organizat prima lui expoziție personală în 1904 la Paris, expunând apoi la Berlin alături de Claude Monet și Edgar Degas. La 3 decembrie 1901, în timp ce se afla la studii în Paris, a pus împreună cu Gheorghe Petrașcu bazele unei grupări artistice a pictorilor români plecați la Paris, numită Tinerimea artistică. Din asociație făceau parte: Kimon Loghi, Ipolit Strâmbescu, Frederik Storck, Nicolae Vermont. În anul 1905 devine la Paris membru al grupului Cercle des étudiants roumains, din acest grup select de artisti fac parte: Constantin Brâncuși, George Enescu, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Henri Coandă, Ion Pillat, Constantin Levaditi, Duiliu Marcu, Ion Theodorescu Sion, Nicolae Dărăscu, Camil Ressu, Eustațiu Stoenescu, Theodor Cornel și alții. În anul 1906 inițiază la București o tombolă pentru a-l ajuta cu bani pe prietenul său Constantin Brâncuși, Devine în 1908 asociat al Salonului Socetății naționale din Paris și membru societar al grupărilor müncheneze Secession și Künstlergenossenschaft. Locuiește din 1909 o perioadă la prietenul său Constantin Brancuși în cartierul Montparnasse în Paris. În anul 1910 este membru fondator al Asociației Amicale a Românilor din Paris sub egida ministrului României la Paris. Pictează în anii următori în Franța, Elveția, Turcia, Italia, Grecia, Iugoslavia, Maroc, Alger, Tunisia, Germania etc. A expus la Tinerimea artistică cu regularitate, până în 1924 și la Saloanele Oficiale până în 1946. Ca și ceilalți colegi de generație, este fascinat de peisajele de la Balcic pe care îl pictează cu mare plăcere. În anul 1922 organizează la Balcic cu ajutorul asociației Cercul Intim o expoziție dedicată locului la care participă cu lucrări și Cecilia Cuțescu Storck, Jean Alexandru Steriadi, Gheorghe Petrașcu. Participă la Bienala de la Veneția de 3 ori, în 1924, 1938, 1942, la expoziția de artă românească la Muzeul Jeu de Paume Paris 1925 etc. În anul 1926 ilustrează cartea de poezii (Florica) a prietenului său Ion Pillat. În anul 1936, 1937 expune lucrări împreună cu Iosif Iser și Gheorghe Petrașcu în cadrul grupării Arta, iar în 1937 obține premiul expoziției internaționale de la Paris. Participă în 1936 la Expoziția Internațională de la Bruxelles. A obținut Legiunea de Onoare în grad de cavaler în 1925, distincție acordată de Statul francez și Premiul Național pentru pictură în 1928. Din 1922 a fost pentru o perioadă scurtă profesor la Academia din București, fiindu-i profesor și graficianului Nicolae Brana.
Formația sa academizantă, este adesea corectată de sugestiile pe care i le aduc călătoriile. Pictor de peisaje, flori și naturi statice excelente în desen și cu agreabile armonii delicate în nuanțe cromatice. Maniera picturii sale este aceea a impresionismului german, prin caracterul veridic, calmul atmosferei seriozitatea meșteșugului artistic. Este unul dintre gravorii de referință din arta românească, operele sale reprezentând un punct de reper în dezvoltarea graficii de șevalet cât și a gravurii din România. Ca grafician, a realizat un mare număr de lucrări (schițe, peisaje) în diferite tehnici, remarcându-se prin sensibilitatea percepției și rigoarea redării. Lucrări de Ștefan Popescu se află în Colecția Casei Regale a României și în cadrul Muzeului Peleș datorită faptului ca a fost unul dintre cei mai îndrăgiți pictori români de către Regina Maria a României și Casa Regală a României. Având o profundă sensibilitate religioasă Ștefan Popescu a realizat cu mare migală artistică un număr însemnat de lucrări cu temă religioasă (gravuri, desene, studii ) având în centrul lor mănăstirile: Golia (Iași), Cozia, Hurezu, Polovragi, Biserica Curții Domnești din Târgoviște, precum și studii de broderie religioasă ortodoxă românească.

Premii și distincții: Medalia de aur la Expoziția Internațională Münchner Secession, München (1904), Premiul întâi al Expoziției Internaționale Paris (1937), Premiul Național pentru pictură (1928), Gradul de Cavaler al Ordinului Legiunea de onoare, acordat de Statul francez (1925), Membru de onoare al Academiei Române (1936), al 2-lea pictor membru al Academiei după Gheorghe Petrașcu
Expoziții importante: Expoziția internațională de artă Secession München (1904), Expoziția Tinerimii Artistice între (1901- 1924), Saloanele Oficiale (1902-1927), Expoziții în cadrul grupării Cercul intim Balcic (1924), Bienala de la Veneția 3 participări (1924, 1938, 1942), Expoziția românească în cadrul Muzeului Jeu de Poume Paris (1925), Expoziția Internațională de Artă de la Paris (1937), Expoziția Națională de Artă Bruxelles (1936)
Afilieri: Membru al Asociației Münchner Secession München (1908), Membru al Asociației Künstlergenossenschaft (1908), Asociat al Salonului Socetății Naționale de Artă din Paris (1908), Membru fondator al Asociației Tinerimea Artistică Paris (1901), , Membru fondator al Asociației Cercle des étudiants romains (1905), Membru fondator al Asociației Amicale a românilor din Paris (1910), Membru fondator al Grupării Arta (1937)
Lucrări realizate de Ștefan Popescu se află în numeroase muzee din România, în Muzeul Național de Artă al României. Muzeul de Artă din Constanța, Pinacoteca Orașului București, Muzeul Județean din Satu Mare, Muzeul de Artă din Cluj, Muzeul de Artă din Brașov, Muzeul Județean Argeș, Muzeul de Artă Tulcea, , Muzeul Colecțiilor de Artă, Colecția de artă a Casei Regale a României, Casa Memorială Ion Minulescu Claudia-Millian etc, dar și în colecții particulare din Franța, Germania, Austria, Algeria, Italia, Maroc, Tunisia și România.