Facsimil din volumul "Convorbiri cu personalități românești din Montreal – 2018"
GÂNDURI DIN CERAMICĂ, STICLĂ ȘI METAL....
Convorbire cu Corneliu Serban Popa
Veronica Balaj
O personalitate marcantă în lumea creației plastice, având un culoar special, ceramica, sticla, metalul și bijuteriile, dar și textilele..Un ARTIST POLIVALENT. Toate cele enumerate sunt doar materia primă pentru forma unor idei și gânduri de esență și expresivitate artistică inovatoare. Lucrările sale expuse în multe țări, din România, Franța, Germania, Belgia, Olanda , Elveția, s.m.d. până pe continentul nord american, în Canada, la Montreal unde are un excurs cât o viață plină de reușite și, însumate, fac mărturia talentului unui român devenit internațional. Colaborarea cu marii designeri , semnând articole- studii de design, luând contact cu strălucirile artei de Murano , inițiindu-se și informându-se, ca mai apoi să topească totul la flacăra imaginației sale , a inventivității, Domnul Șerban Popa este un nume referențial în domeniu. Un artist care prețuieste înainte de orice, calitatea de om,a dovedit cu prisosință că arta înseamnă un dar divin.
Veronica Balaj: - V-aș propune să schițăm, nu în sticlă, ceramică sau metal, ci în cuvinte, traseul dumneavoastră artistic. S-a construit o prima treaptă, apoi mai multe, la București. Era startul. Ați visat să fiți un discipol al lui Corneliu Baba și..ați ajuns pe o altă traiectorie artistică decât pictura...Ați exersat înainte de –a fi student la institutul de Arte Plastice ’’Nicolae Grigorescu,’’ din capitala României în această direcție? Mă gândesc la un liceu de specialitate, sau, la un atelier de profil unde să vă fi îndemnat inima să mergeți,să vă găsiți un maestru...
Șerban Popa: - Răspuns direct: primul meu contact cu..."arta" a fost cu a 7-ea...cinematografia...! și încă din clasa a doua elementară, pentru că am jucat în 4 filme "Pionerii" ale studioului Al. Sahia,apoi tot în aceeași sferă de preocupări, am declamat!!!..pe scena mare a Operei Române, ca mai apoi să colaborez la emisiuni radio și televiziune... ba am ajuns chiar și manechin de modă etc.,...totul însă s-a schimbat atunci când am primit premiul întâi pe capitală pentru un peisaj...o pictură! Chiar am și cronica din ziar...1963 !
ATUNCI am hotărât (deși între timp jucasem în rolul fiului de boier în producția regizorului francez L Daquin "Ciulinii baraganului") că evoluția mea să capete o altă direcție decât cea "realistă"!...
Deci, de atunci, am hotărât să îmbrățisez o educație umanistă și am dat examen să trec la Liceul de artă plastică Nicolae Tonitza, apoi la Institutul N.Grigorescu, etc.
Chiar și acum la vârsta mea, încă mai studiez și experimentez...viața-i frumoasă și plină de taine...daca o iubim, ne apropiem ușor pentru a o înțelege și a împleti prezența noastră cu modul ei firesc de manifestare...
De exemplu... un mesaj politic-pozitiv:"Numai prin respect ajungem la iubire-bucurie și constatăm că-i loc încă berechet pentru mai bine în lume ,fără a brusca sau modifica ceva din firescul natural care se cere în mod absolut să fie RES-PEC-TAT !
Istoria omenirii a avut de suferit datorita "capriciilor" și ne-respectării legilor imuabile ale vieții universale. Însăși viața unui personaj uman oricât de "toxic"ar fi el...viața lui e totuși limitată și chiar dacă el nu înțelege și face tot ce-i trece lui prin cap..automat devine în raport cu istoria..."un capriciu" de tristă amintire.
La noi se spune: aruncă un prost (- nebun) arunca o piatră și zece intelepti se chinuie sa o scoata !!! Ce mult a costat omenirea aceste capricii-conflicte și rătăciri-răni adânci înscrise în subconștientul întregii umanități cu urmări care se simt și în ziua de astăzi; nu mai vorbim pentru ce va fi mâine!
Să înțelegem noțiunea " toxic-temporal "care poate fi: un dictator,o operă de artă, o carte.,etc..!!?..chiar un dictator poate avea un timp limitat...dar o opera de arta...!
Revenind la subiect, se spune că pictura, ca disciplină artistică ar fi superioară ( ca și sculptura) față de celelalte medii. Consider că nu maniera sau tehnica de execuție este cea care dă valoare unei opere de artă, ci felul în care ea se raportează la un mesaj -aspirație-respirație de viață pe care îl abordează si grija de a nu deveni un element "toxic-temporal"! Da, chiar și o piesă de artă poate...polua și deveni toxic-temporală.
V.B.: - De unde credeți că ați moștenit această capacitate de glisare în mai multe domenii artistice, mereu inventiv, la modul inovator, unicat? Este un har?
S.P.: - Dacă viața ar fi fost "nemiloasă" cu mine și aș fi avut toate condițiile care să mă fi obligat să dezvolt o activitate liniară-continuă, cred că aș fi fost nemulțumit, considerând aceasta ca o constrângere ,o camașă de forță, o formă de plafonare etc...dar și așa cum a fost nu mi-a fost usor. Cu mulți ani în urmă, într-un interviu în țară spuneam: "faptul că nu am găsit uși deschise m-a determinat să deschid alte porți și cai !",...am folosit alte mijloace de exprimare, și astfel am continuat cariera în slujba artelor...!
Cu altă ocazie am spus:"În prima parte a vieții am căutat să mă aproprii cu dragoste și să încerc să cunosc fiecare materie în firescul și specificitatea ei, fără a interveni asupra-i cu un duh schimbator-revoluționar. Numai respectând și înțelegând putem conlucra cu materia "fericită"că în sfârșit a fost înțeleasă! Însăși VIAȚA-i o materie care dacă omul o acceptă, o respectă ca un dar primit, unic, ca o posibilitate extraordinară de a dialoga, conlucra, și de ce nu, a o" modela", a-i dărui noi culori, fațete, tăceri, sudori, suferințe, sânge și lacrimi...
Toate acestea nu fac decât ca acest proces să devină o lucrare-mărturie plină de re-CUNOȘTINȚĂ față de Cel care ți-a dăruit această mirabilă materie care va purta semnătura mesajului pe care tu, artistul, ai făcut totul pentru a-ți lăsa ampreta-ți unică.
Principala plată e atunci când, împăcat cu tine că ai facut tot ce era cu putință, îndeplinindu-ți misiunea, înțelegi asemeni alpinistului că a Me-Ri-Tat !Este dorința de-o viata in care te-ai implicat plenarsi aifost mereu deschis către toate sursele necesare în deplină LI-BER-TA-TE-dumirită !.
V.B.: - Alegerea secției de ceramică,printr-un transfer (de la o sectie la alta a Institutului de Arta Plastica) ,avea în vedere la vremea aceea și o orientare practică? Se găseau locuri de muncă (cine nu avea job era dubios!!!) la fabricile de porțelan și nu numai. Apoi ați extins paleta..ați ajuns la ...catifea. Chiar ați fost denumit ’’regele cravatelor de catifea’’. Nu moliciunea catifelei rămâne un reper ci, mai ales, colaborarea cu tehnica. Aici sclipea inovația .Să ne oprim puțin la expoziția intitulată, ‚’’Ambiental’’.
S.P.: - Faptul că tematica de studiu la secția pictură de șevalet, timp de șase ani, era axată pe un mod convențional de a ataca o realitate limitată la portret în picioare, așezat ,două personaje, un peisaj și o natură statică era pentru mine o gamă restrânsă de cercetare !
Aceste lucruri cred că le-am înțeles chiar și mai mult când am realizat că imperativele care se aplicau pictorilor din perioada socialistă erau axate pe o supunere a personajelor reprezentate în picturi față de idealul lozincar politic!.
Din această cauză am preferat să trec la o altă disciplină artistică în cadrul institutului, mai ales, și nu întâmplător poate, pentru că am făcut legătura între căutările artei impresioniste de a prezenta aceeași imagine-peisaj la diferite ore sau anotimpuri.
Declicul a fost un foarte frumos vitraliu clasic al prietenilor mei, pe care privindu-l, am întrevăzut capacitatea acestui mod de exprimare de a se transfigura-transforma- în funcție de anotimp și momentul zilei... mereu în acord sau chiar dialog -putem spune! Am zis că asta e o adevarată pictură vie,... care trăiește << senzațiile primite de... dincolo>> ...!
Deci, am trecut la secția ceramică - sticlă-metal a institutului, unde perspectivele profesionale erau diferite. La pictură-învățământ..aici- design în producție(fabrici și uzine).
Este drept, și vă răspund ca din punct de vedere social și politic, alinierea la efortul țării de dezvoltare economică mă așeza dintr-o dată în rândul celor care își alăturau forțele creatoare pentru dezvoltarea și modernizarea industriei țării. Dar nu asta a fost pentru mine elementul preponderent , totuși purtat de val am devenit unul din proto-designerii industriei de sticlă și ceramică-metal din România.
În acea perioadă am participat la mai multe colocvii internaționale de design și la înființarea mai multor spații și evenimente în domeniul acesta, inclusiv galeria ART-IND, lanțul de galerii Stirex, ca în final să contribui la dezvoltarea exportului de sticlă românesc( UCECOM și Centrala Sticlei)
Primul job din Canada în calitatea de designer l-am avut la firma Fisher-Tranding din Lasalle. La interviul pentru job, un desen de-al meu care purta o ștampilă" All the Rights Reserved by Chivatti Trading-Geneva" a avut un impact total!
Fisher l-a sunat atunci pe Chivatti, care acum era vice-președinte senior la Colony din SUA , cea mai mare companie de import-export din lume și l-a întrebat:
- Îl cunoști pe Șerban Popa?
Chivatti: DA, am vrut să facem împreună un studiu de piață în 9 țări. La care Fisher a continuat către mine: "domnule... ești angajat!".
Acum dupa ani de zile, îmi dau seama că am făcut parte din mișcarea de dezvoltare a industriei și designului pentru sticla românescă din acei ani - un adevărat fenomen și astfel am putut atribui succesele mele ulterioare în lume, acelor ani de formație și practică!Putem spune că a fost perioada de aur! –anii 70 Nu numai că s-a dezvoltat exportul, dar absolvenții secției de sticlă de la institutele de artă din țară, lucrând în strânsă colaborare cu inginerii și meșterii din fabrici, au creat o emulație care și-a făcut simțită prezența atât în galeria Art-ind de pe Calea Victoriei, magazinele Stirex, galeriile de artă ale Fondului Plastic , cât și la primul simpozion al artiștilor sticlari, pe care l-am condus la Tomești-Timișoara.
Un eveniment cu totul și cu totul de o importanță deosebită a fost semnarea contractului de către Ministrul Industriei Ușoare, Ion Crăciun și Egidio Costantini, propietarul fimei Fucina degli Angeli de la Murano. Contractul de colaborare pe 3 ani avea sarcina de a alinia tehnica prelucrării sticlei de la noi cu "secretele" sticlei de murano. Dar să nu uităm că E. Costantini în peisajul artei sticlei contemporane la nivel mondial a jucat un rol preponderent Sa mentionez doar simplul fapt că a colaborat cu Peggy Gugenheim și a venit mai apoi în țara noastră cu o expoziție, rod al colaborării sale cu marii artisti : Chagal, Picasso, Salvador Dali, Max Ernst, etc. Mai mult, s-a înconjurat de o pleiadă de artiști,designeri și mari meșteri sticlari.
Ministrul Crăciun a mobilizat cele mai bune cadre din industria sticlei românești, ingineri, artiști, designeri, iar din această colaborare s-au initiat taberele de creație în care românii și italienii au trăit la foc deschis, au lucrat și apoi au expus rodul muncii lor.
Însă,...după tragicul accident de automobil al ministrului Crăciun , a treia tabără ce era programată pentru al 3-lea an de colaborare, nu s-a mai realizat. Urmarea a fost că 40 de directori generali din minister au fost transferați, conducerea centralei sticlei a fost schimbată și chiar artiștii designeri de la Curtea sticlarilor și Stirex au fost trimiși în diferite locuri de muncă în provicie. În cazul meu mi s-a cerut să dau exemplu și am dat exemplu colegilor de muncă dându-mi demisia și salvându-mă ca artist liber profesionist în Uniunea Artiștilor Plastici. Sticla fiind costisitor de realizat m-am orientat spre textile și atunci am executat cu o mașină de cusut rusească și 4 ștergare de bucătărie prima creație: o" cameșă" modernă de bărbat...pe care cei de la comisia Fondului Plastic au refuzat-o..! Originalitatea soluției nu a contat! Atunci, iată, am deschis o altă poartă!
Am fost acuzat că nu este o lucrare artistică deplină deoarece nu e colorată (pictată)!!!, atunci am făcut colaj textil+tipar original, deoarece și Picasso și G Braque au utilizat acest mod de expresie (colaj cu ziare în tablouri) ,dar nici acest lucru nu a fost acceptat!!! Până la urmă am realizat propriile mele rețete pentru a face imprimeuri și încet, încet, am devenit creator de modă textilă și regele cravatelor de catifea,... dar să nu uit a menționa,...după câteva expoziții personale și participarea la Cuadrienala Internatională de Arte Textile de la Lodz-Polonia am primit prima invitație să expun în occident - Germania de Vest.
Datorită acestui nou tip de activitate ( textilă ) am reușit să exist ca artist membru al UAP ,iar mai apoi să revin în forță în domeniului sticlei! Saltul cel mare l- am realizat facând un transfer-osmoză de tehnica textilă în lumea sticlei și astfel am executat în această nouă tehnică o comandă de 5000 unicate pentru RDG.
Din suita de experiențe sticlă-textile-metal-artă grafică-bijuterii dezvoltată de-a lungul anilor în cadrul UAP și Galeriile Fondului Plastic, am realizat mental că faptul că am fost obligat să părăsesc munca de designer lefegiu și multiplu verificat sub diferite aspecte a contribuit evoluției mele, iar libertatea câștigată acum ca artist independent, a jucat un rol deosebit de important. Greutățiile adaptării au fost răsplătite chiar și material , dar mai ales, repet mai ales, am înțeles importanța unicatului pe care fiecare om ar merita să-l posede. Om unic și obiectul său unicat. Astfel am dezvoltat conceptul foarte idealist ca la 7 miliarde de cetățeni ai planetei sunt necesare tot atatea piese unicat la un pret accesibil ! Din păcate Omul care cumpără un obiect design intră fără să-și dea seama într-o" uniformă", iar uniformele se schimbă odată cu tendințele și modele care se succed. Uniforma uniformizează, iar unicitatea dispare! Omul-persoană nu pote fi decât unic (ADN,amprenta,iris etc...) și merită a trăi într-un spațiu unic locuit de unicate! De aceea arta populară sub toate aspectele ei este o artă în care amprenta producătorului creează obiectul amprentat specific de unicitatea sufletească a momentului când a fost făurit. Unicatul este imperfecțiunea specifică a făuritorului la momentul facerii...!
Cel care face un obiect posedă o amprentă unică specifică a sa, chiar dacă într-o zi el este mai obosit sau nervos, dar registrele gesturilor sale vor păstra mereu amprenta unică ce o transmite materiei. Cel care vine și apreciază obiectul de acest fel, acela se înfrățește amprental cu realizatorul ce a transmis materiei specificul lui de trăire sufletească.Făuritorul imperfect produce unicate !
Voi ataca acum o altă temă-experiență, unică în viața mea...deci ne situam în anii '67-70...gândeam să fac ceva deosebit pentru lucrarea de diplomă. Analizând, am găsit liniile de forță: armonia-echilibrul în spatiul de viață și în univers...așa, cel mic și mare!
Spiritul uman a descoperit se pare, adevărata știință în natură și univers, care matematic vorbind se cheamă : secțiunea de aur (raportul), sau proporția divină...și așa au început serile cu academicianul – OMUL - Grigore Moisil!
După mulți ani, mărturisesc că a fost un moment prielnic și m-am bucurat de tot sprijinul pentru că" Omul" dorea aplicarea matematicei si ciberneticii în toate sectoarele vieții..în cazul meu, în arta plastică "a viitorului"...
Așa s-a născut colectivul Cristian Pruteanu (asistent al prof Moisil), Ing. Jean Lăzăroiu, Ing. Eugen Alexandrescu și fratele său, Mircea Alexandrescu, meșterul sticlar Nicu Crăciun Impreuna am trait o experienta unica circa 3 ani de cercetări-căutări supra-omenești, dar și supra-sociale...totul sub semnul dăruirii adevărate pentru o cauză în care toți am crezut!!! Un experiment estetic unic cu o instalatie revolutionara la timpul ei si adevarat record guines pentru piesela de sticla realizate-m-am implicat in toate actinile conceptual si chiar in realizare,nemai vorbind de spatiul elastic-total trompe-espace realizat cu 4 pereti din oglinda Deci ucrarea mea era o lucrare de artă cinetică cu programare a luminilor într-un spațiu "infinit" prin faptul că cei patru pereți erau din oglindă =trompe-espace!!!
în 1971 am creat evenimentul "Ambiental 1-spațiu-sunet-timp-lumină" (prima mea expozitie personala) la Galeria Kalinderu din București, concomitent cu expoziția pictorului Frederick Bomhes. Lucrarea mea era o lucrare de artă cinetică cu programare a luminilor într-un spațiu "infinit" prin faptul că cei patru pereți erau din oglindă =trompe-espace!!!
Sunetul era de fapt un colaj sonor cu fragmente evocatoare de plai românesc- Gh.Zamfir, apoi sunete industriale și astrale (obținute prin colaborarea cu un laborator de cercetare a sunetului de la Paris). Coloana sonora crea senzatia de transformare treptată a plaiului astfel, industrializat prin scasnete si lovituri de baros ca mai apoi totul sa se transforme in spatii și sonoritati cosmice,iar in partea a doua –coborarea sa reia ciclul ca treptat să totul sa revina la linistea-armonia si frumusetea plaiului doinei și al naiului.! Timpul-viațaacestui experiment in care spectatorul era prins..totul se împletea ...! timpul - viața trăirii privitorului și în sfârșit: Lumina...!!! care te chema intr-o lume infinita si dans cosmic
Privitorul intra într-un spațiu de cca 25-30metrii pătrați; plafonul și solul erau negre. Din sol se ridicau paralelipipezi negri care erau în raport de secțiune de aur cu tuburile de sticlă a caror dimensiune varia intre 0,5 m-2 metri.Totul se întâmpla în întuneric. Aceste coloane de lumină reflectate la infinit în acel spațiu elastic creau un adevarat dans cosmic! Lumina trăia în interiorul sticlei în ritmul și vibrația sunetului ...deci spațiul ,sunetul,timpul și lumina devin factori estetici capabili de a crea stări emotive...am numit-o (la vremea respectivă) "psihoplasticism". Ca simbol, tubul-vector de lumină nu era semnificativ, dar în raport cu spatiul, timpul (ritmul aprinderii), sunetul...toate împreună degajau energii emotive catarsis! Mesajul expozitiei era dat de o voce de "dincolo":"sunt Ambiental 1, Ambienta 1,...o lucrare de artă experimentală...prietenii mei sunt: spațiul, sunetul, timpul și lumina...trăim împreună în univers- facem un tot, facem un tot...OAMENI. NU DISTRUGEȚI ARMONIA ,NU DISTRUGEȚI ARMONIA..ARMO...NIAAAA...!!!
Deci se întampla în vara anului 1971..priveam spre viitor...!!!!
În 2017 citesc că Peter Turchin de la Universitatea din Connecticut a studiat cum matematica poate explica comportamentul uman cu acuratețe,...iar în 2016 am găsit în sfârșit realizată o primă lucrare muzicală cu sunete în raport de secțiune de aur (un alt program discutat cu "OMUL" G. Moisil și Sorin Vulcu de la Conservatorul de Muzică-București.
Până aici am descris conceptul și realizarea lucrării. Cadrul avea să fie ne-prielnic-1971 a fost anul în care s-a schimbat societatea românească în mod radical (se vorbea că vom fi puși în uniforme ca și chinezii lui Mao). Pe de altă parte, un critic de artă din Italia a scris un articol despre arta modernă din RSR unde am fost citat ca șef de filă în arta modernă din RSR....
Iată cum se explică inca odată de ce a trebuit să deschid alte "porți"!
V.B.: - Fiecare element din natură , metalul, sticla, poate dezvolta o teorie, are o trăsătură fascinantă, precum pietrele prețioase, semiprețioase; toate au calități vizibile, practice sau pentru desfătarea ochiului, dar și calități enigmatice... Desigur că le-ați studiat. Să ne povestiți, vă rugăm, legătura dintre materialele folosite de dumneavoastră și structura psiho- artistică pe care o aveți. Trebuie să existe niște conexiuni...
Ș.P.: - Cred că este deosebit de important a înțelege tot ceea ce ne înconjoară fără parti-priuri, ca o definiție minimă și esențială pentru un întreg concept de civilizație, pentru a evita astfel"rătăciri sau reveniri-cârpeli-ne-înțelegeri, modificări adăugate artificial la alte modificări...etc. Viața-natura ne sunt date pentru a înțelege și pot spune a căuta, utiliza la maximum tot ce-i folositor,dar numai pentru acel FOLOSITOR COMUN AL TUTUROR CELOR CHEMAȚI A SE BUCURA ȘI A ADMIRA CE AVEM PÂNĂ LA ULTIMA CELULĂ PE CARE O IUBIM CA FIIND PARTE DIN MARELE ORGANISM-MEDIU ÎN CARE EXISTĂM: OM-TARA-UNIVERS.
Numai în etapa a doua, chiar și atunci după o intensă meditație, intervenția noastră nu va schimba "spiritul" locului-materiei în așa fel încât aș spune: pentru că intervenția noastră trebuie să fie abea simțită, iar noi să fim pezenți doar prin efortul "mărturiei": da, lucrarea noastră nu a adus prejudicii materiei, biotopului,...planetei! ACUM Putem merge mai departe!
A nu se înțelege că preconizez un tip de artă "cameleon, sau de camuflaj,..o scenografie plină de butaforie"...toate aceste mimări sunt absolut superficiale..!!! Încerc să înțeleg acest concept că pe durata scurtă a vieții cu toții suntem locatari...deci, să avem grijă să nu inversăm baia cu sufrageria...să căutăm a păstra apartamentul (planeta) așa cum a
fost făcută..și la plecare să lăsăm celor ce vin după noi totul la fel de curat de parcă n-ar fi fost locuit ! Biotopul are reguli foarte riguroase-altminteri VIAȚA dispare..!!!
Recunosc dificultatea acestui demers, dar consider că va fi poate o cale care să aducă mulțumire și pentru ultima furnică....și în mod absolut planeta se va bucura, iar noi nu am cheltui averi faraminoase căutând alte planete de...EXPLOATAT!!!..."Oameni, nu distrugeți ARMONIA" (crezul meu proclamat în 1971 în mesajul expoziției Ambiental1).
În 1980 la muzeul sticlei din Frauenau(RFG), în cadrul Simpozionului Internațional al artistilor sticlari, am făcut o comunicare:"Dialogul dintre sticlă și apă". Pentru prima oară, am legat elementele primordiale: pământ-apă-aer-foc și am concluzionat că această "întâlnire-fuziune" a prilejuit prima operă de artă a universului...operă...da, Opera de artă este o "conservă" asemeni unui poem, tablou, etc= ea păstrează, conservă evenimentul-emoția-întâlnirea, etc.
În expunerea mea Științifico-Fantastică de la muzeul din RFG vorbeam de FOCUL rătăcit ce se află în miezul pământului și care în "dorul" lui începe întoarcerea-urcarea către soarele tată ...in drumul lui de magmă-foc întâlnește PĂMÂNTUL din preajma apei -nisipul- (materia primă pentru sticlă-cuarțul). Deci din această întâlnire este APA ce continuă urcarea și se ridică spre soare ca un nor care sfârâie în AER...! Pe pământ a rămas STICLA = o amintire a acestei întâlniri a celor 4 elemente = o OPERĂ DE ARTĂ -o conservă, MĂRTURIA a ceea ce s-a întâmplat. Deci, conclzionam: Sticla putem afirma că esta prima operă de artă a UNIVERSULUI
Definiție: "Viața are o nevoie absolută de o aspirație supra-umană care să ne asigure "dorința" de a zbura..iar de acolo de sus...parcă vedem mai bine !...și re-venind aici jos..parcă ne rătăcim atunci mai puțin ".
V.B.: - Din România ați plecat în Franța. Cât v-a ajutat acea experiență, cum anume v- ați raportat la arta franceză?
Ș.P.: - Eu nu am plecat în Franța ...eram pur și simplu invitat în diferite țări = participam.
Dar e drept: Parisul-Champs-Eliseé,...a costituit apogeul unei cariere desfășurată în șapte țări din Europa! Dupa cum se remarcă într-un articol din România personală de la Paris (?) a fost prima expoziție importantă de sticlă românească în occident- eveniment încadrat în acordul cultural Româno-Francez, dar care s-a realizat prin voința și inițiativa franceză ! Sunt multe de spus, insa poate cu alta ocazie voi dezvolta mai pe larg acest subiect.
V.B.: - Care a fost motivul plecării din Franța? Doar ati reusit performanta ca , odata, sa blocati circulatia pe Champs Elysee...Ceva nu v-a fost pe măsura așteptărilor...desigur.
Ș.P.: - Cum am mai spus, Parisul a fost apogeul carierei mele și m-am bucurat de condiții deosebit de bune oferite de protocolul francez. E drept, s-a produs un blocaj de circulatie pe marea arteră din cauza mașinilor de protocol și adaug mai mult, expoziția a fost prelungită de la trei săptămâni la trei luni!...etc...ulterior a devenit o "permanentă"..!
Când am cerut ajutor pentru o viză multiplă pentru a mă duce la Bruxelles și înapoi, mi s-a oferit cartea de rezident permanent ...etc.
Atunci am făcut eroarea că m-am întors în țară...nu știam,...nu citisem un mic amănunt, scris cu litere minuscule...SAUF LE PAYS D'ORIGINE !!!
V.B.: - Următoarele expoziții, în străinătate, după participarea din Polonia (Lodz), au venit în lanț. Care erau pe atunci condițiile să participi într-o mare galerie de artă?. Cum ati reusit să deschideți ușile care atunci, se puteau închide fără comentarii? Și...câteva impresii de la acele memorabile prezențe intrenaționale.
Ș.P.: - -Simplu: după fiecare participare, de fiecare dată mă întorceam în țară cu încă alte două sau trei invitații...și esențialul: plăteam în valută impozitul pe venitul realizat.
V.B.: - Special făcut la Murano, cred că merită să fie rememorat, măcar pentru tinerii artiști care au ales același domeniu. Elementele particulare sunt totdeauna definitorii , de aceea vă rugăm să selectați câteva dintre sutele de experiențe artistice.
Ș.P.: - Chiar din anii studenției a fost pentru mine o ambiție să ajung să arăt italienilor și "cetății Murano" că voi duce arta sticlei românești la un nivel la ca italienii să ne solicite- să le arăt "puterea" mea ! (o ambiție de tânăr !)...din păcate, realitatea era alta..am găsit acolo multă "artă comercială"și dezideratul meu nu a fost greu să-l ating !!!
Timpul a trecut și dacă în România între timp industria sticlei a fost decimată, acum sunt semne triste care vin chiar și din cetatea Murano!!!!...Mă intreb ce va urma după căderea imperiului chinez...????
V.B.: - Numai dumneavoastră ne-ați putea ghida cel mai bine în arta pe care ați semnat-o. Astfel vom afla ce stil ați impus, care vă este linia personală. Diferența dintre lucrările în ceramică și cele în sticlă sau metal, presupune și o diferențiere în stilul artistic adoptat? Știați din start ce anume aveați de realizat sau.. talentul vă scotea din orce dilemă? Un talent care v-a dus adesea la granița invențiilor..
Ș.P.: - Sunt mai mult de 37 de ani de când ar ogorul artei din greu și fără "pesticide" sau pesta-care-ucide...
Gândurile așternute aici sunt roadele "bio" ale ogorului lucrat și exprimă "dorința"demnă a tăranului care nu și-a dorit decât un lucru...să hrănească cu poamele sale pe cei din jur...așa armonic-sănătos....fără să-i supra- solicite pe cei care il ajutau să-și curețe de buruieni holda...etc, pentru că familia apropiată, dar și marea famile din jur să se bucure de poame alese crescute cu grijă și res-pon-sa-bi-li-ta-te !
De la prima expoziție „Ambiental 1-spațiu-sunet-timp-lumină” am căutat ARMONIA UNIVERSALĂ - raportul secțiunii de aur-spirala logaritmică-cosmică dar putem spune și ADN-ul vieții...! Sănătatea noastră este o parte din armonia universală. Sănătate=proporții=armonie. Apoi, involuntar aproape, am ajuns la seria ..Amintiri din epoca sticlei”...când aevea în retortele pământului s-au născut sticlele-primele opere de artă ale universului...toate intrând în mai marele ciclu:"TRĂIREA STICLEI ÎN DUHUL PĂMÂNTULUI" cu o etapă de "FORME AMNIOTICE" și însfârsit, ciclul TRĂIREA STICLEI ÎN DUHUL APEI. În lucrările mele de artă textilă s-au evidențiat DUHUL CULORILOR ȘI AL LUMINII, sau întâlnirea fluidelor, asemeni petalelor de flori sau aripilor de fluturi.
Pentru mine FRUMOSUL este NORMALUL care tinde de a se contopi-fuziona în FRUMOSUL NATURAL fără a-l copia-mima artificial-butaforic... ci acel normal ce se NAȘTE FIRESC (fără cezariană). Consider o operă de artă când ea nu creează un conflict între prezența ei și natura din jur=ARMONIE. Dar un lucru deosebit de important de subliniat, care sper să fie de folos noii generații este faptul că încă din liceu am avut ocazia să lucrez în diferite fabrici și uzine, cu diferite mașinării, tehnici și tehnologii, deci am "fost ca la mine acasă" în acest dialog de cunoaștere și înțelegere a materiei. Faptul că am lucrat în cercetare multidisciplinară cu diferiți specialiști, tehnologi, ingineri, până la OMUL academician Grigore Moisil, a fost pentru mine o oportunitate absolută de a reuși și demonstra ceva care sper să fie înțeles și să fie valorificat pentru formarea celor de mâine. Există deja semne bune: designul organic pe care l-am preconizat cu mulți ani în urmă a devenit o realitate cât de cât, și atunci de ce nu,
prin inteligența artificială în noua eră să ajungem cu adevărat să realizăm unicate pentru fiecare om....???? A fost o utopie acel gând -7miliarde? Acum mărturisesc că am aplicat cu succes și mulți bani această producție de unicate la UAP, în România ! Deci am arătat practic că SE POATE!!! În plus, revin și afirm: azi cu ajutorul inteligenței artificiale, scan 3D, etc,putem crea programe care să genereze unicate, dar mă întreb, odată ajunși la acest nivel, oare vom mai avea atunci OAMENI care să mai fie UNICI ca PERSOANE ????
V.B.: - Era posibil la un moment dat să faceți înconjorul lumii. Ați ratat, dar povestea a început tot datorită ingeniozității dumneavoastră artistice. Povestiți-ne măcar un fragment .
Ș.P.: - Eram în Germania și mi s-a propus o tranzacție la nivel de vânzare de lot de lucrări, iar cei care mi-au oferit un preț de gros, (50,000$) aveau un interes deosebit datorat câștigului lor foarte mare. În ultima fază a tranzacției am apelat la un contabil neamț, care trebuia să meargă să ia banii. Eu trebuia să fiu prezent la o altă expoziție în Europa, urmând ca la întoarcere să intru în posesia sumei de bani. Eram fericit pentru că această sumă de bani ar fi fost binevenită și mi-ar fi permis să onorez invitația primită de la JADEAS (Japan Designer Association). Aveam ocazia de a expune la muzeul de la Kyoto, care se ocupa de "`100 années a venir."` Ei nu prezentau în muzeu decât lucrări și tehnologii care să asigure viitorul omenirii. Din păcate, contabilul care trebuia să mă reprezinte, a creat un conflict și tranzacția nu s-a mai realizat. Astfel, proiectul Kyoto și apoi deplasarea pe coasta de vest a Americii, care îmi permiteau realizarea de a face ocolul lumii, nu au mai fost posibile.
V.B.: - Ați ajuns la Montreal după un alt popas , în Germania. Motivația acestei alegeri ați condensat-o într-un răspuns metaforic: ”Aici, în Canada, am știut că pot deveni omul liber al universului.” ’Urma o experiență nouă. OMUL, și ARTISTUL C.S. Popa, trebuiau să se acomodeze cu un nou stil de viață, cu o altă conjunctură culturală, multicultrală de fapt...Spuneați poetic,’’omul este ca un pom’’, rădăcinile dumneavoastră trebuiau să-și afle acum ,prin emigrare, un nou pământ..Bagajul emoțional adus de acasă a fost uitat în vreun colțisor? Lucrări artistice, o emblemă spirituală, ce mai găsim azi în el?
Ș.P.: - La televiziunea Tele 7 ABC , în anul 1999 am participat la o emisiune în care am vorbit despre cele două tipuri de hrană de care, și omul ca și pomul, au nevoie. În cazul copacului este lumina - fotosinteza, iar rădăcinile înfipte în pământ îi aduc substanțele hrănitoare. Dar, concluzionam că fără picătura de apă a ploii, aceste substanțe care se găsesc în pământul cel mai gras, și cu toată lumina, copacul totuși moare, dacă nu pică din cer lacrima lui Dumnezeu - ploaia. În momentul plecării din țară am declarat: ``Mi-am tăiat rădăcina istorică infiptă în pământul țării unde sunt oasele, lacrimile și sudoarea moșilor și strămoșilor.``
Traversând oceanul, mi-am aruncat rădăcina în cer, în așteptarea formării unei noi rădăcini pe pământul cel nou. Din păcate, foarte mulți dintre cei care vin, caută să se așeze după anumite priorități, pierzându-și astfel și rădăcina istorică și cea din cer, cele două tipuri de hrană. Atunci, ei se usucă și devin ciulini bătuți de vânt în stânga și dreapta, căutând și alergând după un job sau niște alte lucruri efemere. În experiența acumulată în noua societate, am găsit bucuria de a comunica cu întreaga planetă prin toți cei care formează acest mare diamant care se cheamă Canada multiculturală. Un diamant este cu atât mai prețios cu cât are mai multe fațete. Rezumând, am avut mai multe experiențe în acest registru, ca fondator la ``Les Ateliers Faubourg des Arts``, vice-președinte la Galeria de artă ``Observatoire 4`` și, de 22 de ani, sunt fondator și profesor la ``Maison des arts Rive-Sud``,etc.
V.B.: - În Montreal aveți o istorie artistică și personală, firește. Dacă vă propun să ne conduceți, vă rog, prin acest culoar fascinant , cu lucrări, DAR ȘI PRIN EXPOZIȚIILE PĂSTRATE ÎN MEMORIA AFECTIVĂ ȘI...ÎN MEMORIA METROPOLEI, ce anume ar trebui să reținem?
Ș.P.: - Din primul an de când am venit am fost membru al Consiliului de administrație al Centrului de expoziție de artă contemporană Constantin Brancuși, unde ulterior am devenit președinte. Această organizație românească a avut ca specificitate ca noi, artiștii români, să fim gazde pentru expoziții colective cu artiști de diferite origini. Am ajuns să organizăm și o expoziție internatională; personal am adus centrului două subvenții din partea a doi miniștri din Québec, Dl. Norman Cerry ;i Dna Monique Gagnon Tremblay.
V.B.: - De-a lungul anilor s-au adunat și premii reprezentative, concludente pentru valoarea dumneavoastră artistică. Aș menționa doar ,”Palme D’or” premiu primit în Franța, iar prezența numelui dumneavoastră în multe dicționare și Enciclopedia Personalităților, este semnificativă! Aveți libertatea de-a vă opri la cele pe care le considerați mai apropiate de spiritul dumneavoastră...
Ș.P.: - Orice titlu, diplomă, prezentă în selecțiile oamenilor și instituțiilor sunt importante pentru libera circulație și exprimare. Faptul că arta mea a fost primită și susținută cu onoruri m-a bucurat și încurajat,...dar nu îl uit pe criticul de artă Grigore Arbore, care-mi spunea: "dacă pentru ce ai pictat pe catifea pot să te laud justificând că este o artă menită să ajute industria textilă....pentru exact aceeași picură care ai fi făcut-o pe pânză într-un tablou în ulei-deci în arta plastică- aș fi fost nevoit să te distrug”.
V.B.: - Dețineți funcția onorantă de Președinte al Centrului de Expoziții C.Brâncuși, adăugând la palmares și pe aceea de Vicepreședinte al Mouvement de Solidarite, Québec –Roumanie. Sună foarte excusivist, admirabil.....E o legătura cu țara de baștină, cu România. Ar fi interesant sa ne prezentați cartea de vizită, acțiunile organizate prin această formă de colaborare...
Ș.P.: - În momentul în care am plecat din RSR, aveam în gând că nu există drum de întoarecere și vă dați seama de suferința pe care o purtam în suflet. Pentru mine, faptul că am fost invitat la Forumul Mediilor Românești de pretutindeni, în calitate de ziarist și colaborator cu Televiziunea Română Ad-Hoc și cu ziarul Luceafărul din Montréal, a constituit cea mai mare sărbătoare și onoare să trec vama aeroportului din București pe la intrarea VIP. Am întâlnit pe toți membrii și reprezentanții politici ai vremii, începând cu președintele Emil Constantinescu.
V.B.: - Proiectul pe care îl aveți în lucru , cum l-ați defini?
Ș.P.: - Si acum s-o zicem mai pe” sleau” : Dacă îți place viața, natura, totul...Atunci nu fi "Gică contra"...Și atunci: Omule, ce faci în astă lume ?...Poți să faci ceva BUN!???
V:B: - Numiți , vă rog, câteva personalități artistice românești care v-au fost aproape și de care vă veți aminti întotdeauna cu plăcere! Să nu-l uităm pe marele Nichita, rudă colaterală cu dumneavoastră.
Ș.P.: - Aș adauga așa rapid: Gheorghe Zamfir și Dan Puric...iar din cei plecați: Eminescu-Brancuși-Celibidache...lista însa e mare. Bucuria și definiția mea ca artist român se justifică însă într-un singur fel :doresc să fiu urmașul și unul din moștenitorii artei de duh a țăranului român.
V.B.: - Vă mulțumesc pentru acest excurs artistic și vă doresc mult succes în continuare!
|
Dimensiune originala:
310x551
|