Despre PAUL VERONA (1897-1966)
Despre familia pictorilor VERONA
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arthur_Verona
Familia
Arthur Verona s-a născut în familia lui Francesco Spiridon Verona și al contesei Amalia de Lukovici, amândoi de origine romano-catolică, originari din Cattano - Dalmația, de cetățenie austriacă. Al doilea nume al lui Arthur, Garguromin, aparținea familiei tatălui său și l-a adăugat el însuși la începutul carierei sale artistice. Numele de Garguromin, Gargurovici sau Garguroyici, legenda spune că familia l-a câștigat ca titlu de noblețe în secolul al XV-lea ca urmare a vitejiei strămoșilor săi pe câmpul de luptă în cadrul armatei venețiene din Verona. Familia Verona are o vechime remarcabilă, ea fiind atestată documentar încă din anul 1474 în orașul Scutari din Albania, stăpânită de către venețieni. Ea a fost înnobilată în anul 1478. Arthur și fratele său Nicolae Henri s-au născut la Brăila, localitate în care s-a stabilit Francesco Spiridon Verona, căpitan de marină și armator de corăbii, ca urmare a dorinței lui Vodă Bibescu care l-a angajat să coordoneze transportul și comerțul cu grâu al Țării Românești. Nicolae Henri s-a stabilit la Herța unde s-a căsătorit cu Ecaterina Kazimir, fiica boierului local, Panait Kazimir. Nicolae a fost un talentat autor de miniaturi și a absolvit Școala de arte plastice din Paris. Mai târziu s-a dedicat politicii, îndeplinind în perioada 1904 - 1918, pe rând funcția de deputat, senator și prefect de Dorohoi din partea Partidului Conservator.
Nicolae a avut un fiu pe nume Paul Verona care a făcut studiile liceale la Liceul internat din Iași după care a urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, făcând în paralel și Școala de Belle Arte. Renunță după un an la Facultatea de Drept și se dedică picturii. În 1921 se înscrie ca student la Academia Julian din Paris și la La Grande Chaumière. În 1938 se căsătorește cu fiica profesorului universitar Teofil Sauciuc-Saveanu, Carmen Sauciuc-Saveanu. Teofil Sauciuc-Saveanu era membru marcat al Partidului Național Tărănesc, corespondent al Academiei Române și Ministru al Bucovinei. Paul Verona a avut doi copii, un băiat Tudor Nicolai Verona și o fiică Irinel Verona. Paul se stinge din viață în anul 1966 la București. Picturile sale au fost achiziționate de către Ministerul Artelor și Cultelor, Pinacoteca Bucureștiului și de către Muzeul Toma Stelian.
Tudor Verona le aduce în cartea sa „Monografia familiilor Verona și Kazimir" un pios omagiu: „Încerc, în acest moment, două sentimente contradictorii, unul de mulțumire că am putut reînvia în mintea oamenilor contribuția pictorilor Verona la patrimoniul cultural al poporului român și altul de insatisfacție că nu pot face mai mult pentru acești înaintași ai mei, oameni de o verticalitate morală, curățenie sufletească și bunătate care ar trebui să constituie modele în acești ani de zbucium și debusolare. Mă voi mândri totdeauna cu strămoșii mei și voi căuta să nu le mânjesc moștenirea sau să le pătez memoria. După ce am strâns și publicat memoriile și gândurile tatălui meu Paul Verona, am constrângerea că fiecare efort mic sau mare de a face să nu se uite trecutul, ajută la normalizarea situației României după 60 de ani de lipsă de preocupare pentru scara valorilor.”
—Tudor Verona - „Monografia familiilor Verona și Kazimir"
Despre Paul Verona în revista TOCpress și Zorile Bucovinei la 25/03/2013
http://www.tocpress.info/pictorii-familiei-verona-iii-paul-verona/
http://zorilebucovinei.com/news/show/96/
Paul Verona (1897-1966) – pictor român modern de o mare sensibilitate artistică, maestru al armoniilor cromatice, bine cunoscut în spațiul românesc și european, s-a născut, a trăit și a creat în Târgul Herței timp de aproape 20 de ani (1921-1940).
Paul Verona s-a născut în conacul (clădire în care ocupanții sovietici au instalat fosta terapie a spitalului din orașul Herța, în prezent semipărăsită) tatălui său, Nicolae H. Verona, în primăvara anului 1897. Copilăria și-a petrecut-o cutreierând aleile frumosului parc (din care se păstrează o mică fâșie neîngrijită cu câțiva copaci bătrâni, martori ai evenimentelor artistice de acum 80-90 de ani, aflați imediat la sud de clădirea fostului conac) sau scăldându-se în unul din cele trei iazuri (unul se păstrează și acum, fiind administrat de asociația pescarilor din Herța) – parte a terenului în suprafață de circa 500 ha, moștenit de părinții săi Nicolae și Ecaterina Verona (n.Cazimir) de la bunicul dinspre mamă al pictorului, Panaite Cazimir, fost stăpân al moșiei Herța (Tg. Herța, Movila, Fundul Herței și Ținteni) până pe la sfârșitul sec. XIX. Între anii 1904-1907 a urmat cursurile școlii primare confesionale din Târgul Herța, perioadă în care s-a născut dragostea sa pentru pictură, sub influența tatălui – Nicolae Henri Verona – și, mai ales, a unchiului său după tată, Artur Verona, al cărui atelier de pictură, aflat în același conac, era frecventat adesea de talentatul și sensibilul nepoțel. Încă de pe atunci s-a născut acea puternică legătură afectivă a pictorului cu Ținutul natal al Herței, legătură care a devenit mai profundă după întoarcerea de pe front (după primul război mondial), când reușește să picteze minunatele sale peisaje herțene de toamnă și iarnă (în aceiași zonă feerică unde picta și unchiul lui Artur: Pilipăuți – Movila – Herța – Târnauca), expuse ulterior în Saloanele oficiale. După absolvirea Liceului Internat la Iași, în 1914, se înscrie la Facultatea de Drept, de unde se retrage după 2 ani, din cauza declanșării primului război mondial, dar și pentru a-și valorifica pe deplin harul și talentul artistic. În paralel urmează și cursurile Școlii de Belle Arte Iași, pe care le încheie în 1916 pentru a se înrola ca ofițer în Armata Regală Română (luptă cu bravură în primul război mondial ca ofițer de artilerie și geniu, fiind decorat, în 1918, cu „Crucea de război” cu barete și ordinul „Mihai Viteazul”). După război se dedică total pasiunii pentru pictură și își desăvârșește studiile ca pictor consacrat, urmând exemplul unchiului Artur Verona, în Franța la Academiile de Artă Julien și Grande Chomiere, Paris, sub îndrumarea cunoscutului pictor Jean Paul Laurens, studii pe care le încheie cu brio în 1921.
Revenit în țară, lucrează, în anii 1921-1925, în atelierele (din Herța și București) unchiului său Artur Verona, iar între anii 1924-1948 expune numeroase picturi, de mare succes, la Salonul Oficial București, dintre care amintim: „Biserica din Pilipăuți, iarna”, „Flori”, „O casă din Dalmația”, „Biserică din Cernăuți”, „Vânat”, „Peisaj”, „Natură moartă”, „Două vreascuri în codru” ș.a.
După anul 1925 se implică, dând dovadă de simț civic deosebit, ca organizator și lider, pentru apărarea drepturilor și promovarea tinerilor pictori și sculptori din România devenind, pe rând, membru al societății „Tinerimea artistică” (înființată de Artur Verona) – în 1926, membru în conducerea Sindicatului artelor plastice, în anii 1930-1931, iar în perioada 1931-1934 organizează și conduce Societatea de Arte Plastice din Bucovina, ai căror membrii erau invitați în fiecare vară la Conacul familiei Verona, de pe malul iazului din Herța – adevărată Casă de creație, unde parcul, iazul și pădurile din apropiere prezentau minunate surse de inspirație pentru tinerii pictori bucovineni.
În 1936 se căsătorește cu Carmen – fiica profesorului univ. dr. acad. în istorie Teofil Sauciuc-Săveanu (fost Ministru al Bucovinei, după 1927, din partea PNȚ), iar în 1939 se naște fiul pictorului, Tudor Verona.
În 2009, cu ajutorul lui Dumnezeu, Fundația „Gheorghe Asachi” Herța reușește, după multe căutări – în arhive și pe teren – să reunească în București pe urmașii nobilelor familii de români herțeni Verona și Holban. Astfel, cu mari emoții și multă bucurie, s-au întâlnit în saloanele Jockey Club, Tania Holban – nepoata lui Michel Holban și Tudor Verona – fiul lui Paul Verona (fost coleg și prieten cu Michel Holban, bunicul Taniei).
După ocuparea samavolnică, în iunie 1940, a nordului Moldovei (nordul Bucovinei, Ținutul Herța și jud.Hotin) de către sovietici, Paul Verona „pierde întreaga proprietate de la Herța și întreaga avere” și se refugiază la București împreună cu familia, dar dorul de Herța și de casa părintească nu l-a părăsit până la moartea intervenită în anul 1966.
***
Artistul s-a nascut in 1897, in Herta, Dorohoi. Paul Verona, unicul fiu al lui Nicolae Henri Verona, de asemenea pictor si frate mai mare al artistului Arthur Garguromin Verona. In 1914 se inscrie la Facultatea de Drept si Istorie din Iasi, urmand concomitent cursurile Şcolii de Belle Arte din Iasi.
In urma cursurilor Şcolii Militare (de artilerie si de geniu) obtine gradul de sublocotenent de rezerva. A fost decorat cu Crucea de razboi cu barete si ordinul Mihai Viteazul.
In 1919 pleaca la Paris pentru a urma doctoratul in Drept. S-a inscris la Academia Julian si La Grande Chaumière, unde a fost coleg cu Catul Bogdan, Aurel Ciupe si Anastase Demian. Intors in tara, Paul Verona a lucrat in perioada 1921-1925 in atelierul unchiului sau. In 1924 a expus la Salonul Oficial lucrarea Biserica Pilipauti, iarna, urmand ca, dupa doi ani, sa devina membru societar al Tinerimii Artistice.
A intreprins calatorii in Egipt, Islanda, Franta, Italia, Germania. A avut expozitii personale, dar si numeroase participari la Saloanele Oficiale. Lucrarile sale au participat la expozitii de arta romaneasca in strainatate.
Lucrari ale artistului sunt prezente in patrimoniul muzeelor din țara, dar si in colectii particulare din țara, Franta, Italia etc.
Bibliografie:
PREUTU, Marina, RAILEANU, Brandusa, Pictorii familiei Verona, Ed. Humanitas, Bucuresti, 2002
http://artindex.ro/2012/05/16/verona-paul/
|
Data: 24.02.2016
Dimensiune: 7 obiecte
|