Album despre VIRGILIU PARGHEL

CV Virgiliu PARGHEL
n. 2 mai 1954, Iasi

Studii:
1969-1973 - Liceul de Muzica si Arte Plastice “Octav Bancila”, Iasi
1975-1979 - Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, Bucuresti, Pictura, clasa prof. Corneliu Baba
Doctorand in Arte Vizuale.

1979-1990 - Profesor de desen si pictura in Suceava
1990-1993 - Asistent la Conservatorul de Muzica si Arte Plastice “George Enescu”, Iasi
1993-2006 - Lector la Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti

Expozitii personale:
1973 - Galeria de Arta a Liceului “Octav Bancila”, Iasi
1974, 1980, 1984, 1986, 1988, 1991 - Galeriile de Arta U.A.P., Suceava
1986 - Galeriile de Arta U.A.P., Bacau
1987, 1992 - Galeria “Cupola”, Iasi
1991 - Galeria Televiziunii Romane, Iasi
1995 - Galeria “Simeza”, Bucuresti
1997 - Galeria “Hanul cu Tei”, Bucuresti
1997 - Galeriile de Arta U.A.P., Targoviste
2001 - Galeria-Anticariat “Curtea Veche”, Bucuresti
2001 - Galeria Fundatiei Culturale Belgo-Romane, Bruxelles, Belgia
2002, 2005 - Galeria “ART JAZZ Club”, Bucuresti
2002 - Galeriile de Arta U.A.P., Ramnicu-Valcea
2002, 2003, 2004, 2005 - Galeria “VAL House”, Bucuresti
2006 - Casino Palace - Casa Vernescu, Bucuresti
2007 - Galeria “Alliaz-Tiriac Asigurari”, Bucuresti
2007 - “Retrospectiva 1971-2007”, Galeria de Arta “Casa Vernescu”, Bucuresti
2009 - "55", Galeria ANA
2009 - "Parghel 55", Galeria Anticariat Curtea Veche
2011 - Galeria ANA
2012 - Galeria Elite Prof Art Buc.

Expozitii de grup:
1980-1992 - Salonul de Arta, Iasi
1984, 1985, 1987, 1988 - Salonul National de Arta, Bucuresti
1985, 1988 - Cernauti, Ucraina
1990 - Salonul de Arta, Suceava
1990 - Chisinau, Republica Moldova
1991, 1993, 1994, 2003 - Salonul de Arta, Bucuresti, Romania
1994 - Timisoara
1996 - Galeriile de Arta, Bistrita
1997 - Galeria “Gala”, Bucuresti
1997 - Galeria “Apollo”, Bucuresti
1997 - Muzeul de Arta, Ploiesti
1998 - Instituto Romeno di Cultura e Ricerca Umanistica, Palazzo Correr, Venetia, Italia
1999 - “Artisti romani in Belgia”, Fundatia Culturala Belgo-Romana, Bruxelles, Belgia
2002 - Muzeul National Cotroceni, Bucuresti
2002 - Targul de Arta Sofitel, Bucuresti
2004 - „Pictori de azi la Balcic. Editia I”, Palatul Cercului Militar National, Bucuresti
2004 - Muzeul Gura Humorului
2004 - Galeria de Arta din Vatra Dornei
2004 - Galeria “Fundatiei”, Bucuresti
2005 - Muzeul de Istorie, Blaj
2006 - Primaria Faget
2006 - Galeria „Artis”, Bucuresti
2007 - Muzeul National Cotroceni, Bucuresti
2007 - „Festivalul International George Enescu”, Sala Palatului, Bucuresti
2007 - „Pictori de azi”, in cadrul concertelor „Europa Concert” si „PROMS of Delight”, Ateneul Roman, Bucuresti
2007-2008 - „Pictori de azi”, Institutul Bancar Roman, Bucuresti
2008 - „EUROP’ART”, Targul International de Arta Geneva, Elvetia

Tabere de creatie:
1981 - Arad
1985 - Lazarea, Covasna
1987 - Galanesti, Suceava
1988, 1990 - Magura, Bacau
1992 - Beratzhaussen, Regenzburg, Germania
1997 - Comarnic, Prahova
1998 - Venetia, Italia
2002 - Todireni,Botosani
2003 - Hodis, Cluj
2004 - Plaiul Sarului, Suceava
2004 - Baltatesti, Neamt
2004 - Balcic, Bulgaria
2005 - Blaj, Alba
2006 - Habic, Mures
2006 - Jupanesti, Faget
2007 - Targul Bujorului, Galati
2007 - Garana, Caras-Severin
2007 - Balcic, Bulgaria
2012 - Sozopol, Bulgaria

Autor al decoratiei murale exterioare din incinta Bibliotecii Franceze din Bucuresti si a decoratiei interioare a sediului de birouri “Midocar Consulting S.A.”, Bucuresti.

Concursuri:
1985 - Concursul National “Voronetiana”
1986, 1988, 1990 - Concursul International de Acuarela al Fundatiei “Sinaide Ghi”, Roma, Italia

Premii si distinctii:
1972 - Premiul I la Festivalul Tineretului, Bucuresti, Romania
1985 - Premiul I la Concursul National “Voronetiana”

Lucrari in colectii publice si private:
Muzeul de Arta, Suceava; colectii particulare din Romania: Bucuresti, Suceava, Bacau, Iasi, Lazarea, Targoviste, Ploiesti; colectii particulare din strainatate in: Germania (Beratzhaussen, Oldenburg, Berlin), Franta (Paris), Belgia (Bruxelles), Austria (Viena), Suedia, Italia (Venetia), Anglia (Londra), S.U.A., Canada.

***

DARUIT CU HAR

Aurelia MOCANU

Daca vreti sa vedeti cum arata o biografie de pictor daruit cu har (cu placerea transfigurarii unui ciob de realitate), mergeti la Cazino! Acolo veti vedea cum peretii somptuos decorati ai Casei Vernescu, recuzita hipnotica a instalatiilor sale de joc, atmosfera perfida si excitanta a figurantilor din cazino sint realmente dejucate de caleidoscopica retrospectiva a pictorului Virgiliu Parghel (n. 1954). Nu cred ca din lista (pe jumatate discutabila, insemnind derapaj comercial) a expozitiilor incepute din 2002 la Casa Vernescu s-a mai obtinut acest efect de „mana picturala“.

In general, expunind 170 de lucrari (uleiuri, pastel, acuarela – formate medii) poti usor risca efectul de redundanta si devoalarea mecanismelor „de serie“. Nu este deloc cazul cu aceasta ampla colectie de artist. Putem vedea borna Autoportretului din atelierul Liceului de Arta din Iasi, datat 1971, si temele picturii lui Virgiliu Parghel pina in 2007. Iata cum, pe parcursul a mai mult de trei decenii de travaliu artistic, simti la Parghel inrodirea poftei de lucru. Este o energie rascolitoare, dar fara sarcasm germanic-expresionist, ci cu o anume tandrete optimista, cu care artistul metabolizeaza pictural trecerea lui prin viata. Se poate intocmi (printre alte posibile inserieri de chipuri si motive) o geografie foarte colorata a sederilor sale peisagistice: Blaj, Balcic, Vama Veche, Domnesti, Baltatesti, Garina, Resita, Habic-Gurghiu, Cimpina, Bucurestiul Coanei Mita s.a.m.d.

Parghel pare in toate, chiar si in miile de notatii grafice, un „respirator“ de pasta-culoare. Pentru ca, initial, el este un mare reactiv la alcatuirile optice ale imprejurarilor simple ale vietii. Sorescian si hedonist, artistul iubeste – intr-o complicitate hitra – satul atemporal si urbea melancolica, peisajul ripos, cu cosasi sau pescari, dobitoacele ograzii, cersetorii batrini, copiii satului, cunoscutii de tot felul, colegii pictori etc. Portrete sarjate, nuduri, buchete de flori, case darapanate par – textual vorbind – teme de pictura pentru sufragerie. Parghel ofera, fara fals elitism, si folosinta de ambientare a productiei sale. Dar gindul lui autentic in fata pinzei depaseste indubitabil negotul. Pictura lui are intensitate, caldura de smalt pestrit si posibila inseriere, cu sens adinc omenesc, a secventelor de realitate pe care le prinde in pasta colorata si extrem de elastica in duct. Ce ti-ai putea dori deplin este sa ai un perete ticsit cu „Pargheli“, asa cum ii sta bine si inaintasului G. Petrascu in colectii.

O emblema posibila pe armoriul artei lui Parghel mi se pare a fi pretioasa cahla istoriata, adica bucata de ceramica smaltuita cu care se inveseleste vatra casei prin scene din lumea mare. Propunem aceasta metafora de pictura-vatra si pentru ca unul dintre ciclurile sale cele mai inalt elaborate, alaturi de Padurile si Nelinistile abstract-gestuale, este cel dedicat Cahlelor: minimalism total in figuratie, performanta tonala a negrurilor, expresie magmatica a pastei. Pictura lui Parghel, mai ales dupa expozitia din 1995, de la Galeria Simeza, si dupa renuntarea la angajarea sociala in pedagogia artei, este un cuptor cu foc continuu al unei vocatii de picturalitate care dospeste din framintarea realului.

Data: 11 Ian 2008

***

VIRGILIU PARGHEL – 50

Virsta de 50 de ani reprezinta un prag important al existentei: este momentul sigur al maturitatii implinite – parcurs de unii cu greu, constienti de propria menire, de altii cu nepasare si voiosie, iar de cei mai multi cu inconstienta –, de la care incepe coborisul. Pentru unii, acest coboris este mai lung, poate egal ca timp urcusului; pentru altii, se poate transforma intr-o cadere scurta si dureroasa, pe povirnisul accidentat. Pentru toti, insa, este important ca au reusit sa ajunga in virf, fie si pentru o clipa. De acolo isi pot contempla urcusul si se pot pregati pentru urmatoarea etapa. Iar pictorul Virgiliu Parghel se poate mindri cu drumul pe care l-a parcurs pina acum. Artistul s-a nascut pe 2 mai 1954, la Iasi.

Pasiunea pentru arta i-o insufla mama sa, care, in timpul liber, picta cu mult har si daruire. Datorita ei, Virgil cunoaste, la 6 ani, atelierul de pictura al Scolii Populare de Arta, frecventata de mama sa. Un an mai tirziu merge pentru prima data la mare si are prilejul sa viziteze Muzeul de Arta din Constanta. Aceste prime contacte cu plastica aveau sa-l marcheze pentru tot restul vietii si sa-i decida cariera, dupa cum marturiseste intr-o autobiografie intocmita in 2003, oferita prietenilor. Dovedindu-si inclinatia artistica inca din scoala generala, profesorii il sfatuiesc sa urmeze cursurile Liceului de Muzica si Arte Plastice „Octav Bancila“ din Iasi, unde este admis in 1969. Isi formeaza aici o solida cultura muzicala, teatrala si plastica. Aceasta se reflecta si in rezultatele pe care le obtine, ocupind locul I la examenul de bacalaureat sustinut in 1973. Totusi, la examenul de admitere la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu“ din acel an si din urmatorul, nu are succesul scontat. Abia in 1975 reuseste sa fie admis, avind chiar sansa de a fi repartizat la clasa maestrului Corneliu Baba, personalitate de prim ordin a picturii romanesti contemporane care va avea o inriurire majora in formarea tinarului student.

Intre altele, ilustrul pictor il va folosi ca model, gasindu-i cromatica si trasaturile fetei foarte potrivite preceptelor sale estetice. Avindu-l ca mentor pe Baba, Parghel va ramine tot restul vietii – cu o foarte scurta abatere in zona abstractiunilor – un artist bine ancorat in realism. Institutul il absolva in 1979 si este repartizat, ca profesor de desen, la scoala din comuna Dolhasca, judetul Suceava. Izolarea in acel loc indepartat de lumea civilizata si de focarele de cultura cu care il obisnuisera anii de studiu nu il deprima: „sindromul provinciei“ nu il va afecta si, https://galeriadeartaeliteprofartartisti.wordpress.com/2012/09/08/virgil-parghel/in consecinta, nu se va pierde si nici nu-si va ogoi disperarea in experiente bahice, precum alti colegi mai slabi. Dimpotriva, Parghel se gasea din nou in mediul natural al copilariei, ale carui seve tari a stiut sa le exploreze. De altfel, acest exil nu dureaza prea mult, asa ca, in 1981, conduce atelierul de pictura al Scolii Populare de Arta din Suceava, acolo unde, copil, luase contact cu sevaletul si culorile de ulei. Un prim cerc al vietii sale se implinise in chip salutar.

Padurea continua sa ramina unul dintre motivele sale picturale preferate. Creeaza citeva suite de peisaje si „portrete“ de arbori – pasteluri cu Padurea de fagi (1982), Fag in padure (1983), Pomi in livada (1985). In orice anotimp, el lucra in plein air. Iarna ii ingheta mina pe pensula, dar continua sa picteze, cu infrigurare, captivat de aceasta simbolistica si devenit insensibil la propriile dureri fizice.
In 1985 incepe seria Sapte portrete intr-o saptamina, inca de pe atunci vocatia de remarcabil portretist fiind evidenta.
Robace si dornic de afirmare, artistul va participa la majoritatea manifestarilor expozitionale judetene si republicane: saloanele nationale de grafica (1983) si pictura (1984), concursul „Voronetiana“ – unde, in 1984, este distins cu premiul I –, salonul de acuarela de la Galeria Orizont (1987), expozitia nationla „Atelier 35“ de la Baia Mare (1988).

Emulatiei plastice i se adauga si cea muzicala pentru ca, insurat inca din 1976 cu celebra cintareata de jazz Anca Parghel, va participa la toate festivalurile de profil si la concertele sotiei, in majoritatea cazurilor actionind ca manager al ei. Astfel, a avut prilejul sa cunoasca intreaga pleiada de muzicieni de jazz ai tarii, de la seniorii Mihai Berindei, Johnny Raducanu, Marius Pop, la mai tinerii Titel Popovici, Alin Constantiu, si pina la colegii de generatie Harry Tavitian, Mircea Tiberian, Garbis Dedeian etc. Florian Lungu i-a fost agreabil interlocutor si bun sfatuitor in probleme organizatorice.
Dupa marea „cotitura“ din 1989, Virgil Parghel isi gaseste locul ce i se cuvenea in invatamintul superior de specialitate, mai intii ca asistent la Academia din Iasi (1990), apoi ca lector la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti (1993), unde functioneaza, cu cinste, si astazi. Astfel, inca unul dintre cercurile vietii sale s-a completat prin revenirea, ca dascal, la facultatea unde a deprins tainele meseriei.
A avut apoi prilejul sa calatoreasca mult si in strainatate, sa vada muzee si expozitii care, toate, i-au lasat o puternica impresie si i-au edificat muzeul imaginar.

Stabilit in Bucuresti, schimba mai multe locuinte si ateliere. Cu o mare disponibilitate de a se initia in noi mestesuguri, a invatat sa-si cladeasca si sa-si amenajeze singur spatiul de traire si visare artistica, deprinzind zidaria, timplaria, dulgheria, tinichigeria. Sensibil si pasionat de frumosul natural, s-a dedicat, cu acelasi entuziasm, gradinaritului si pomiculturii. Iar pentru a-si trata regeste prietenii, a devenit un rafinat bucatar care umple mesele cu nenumarate bucate suculente ce i-ar stirni pofta si lui Lucullus; caci el trateaza arta gastronomiei cu aceeasi seriozitate ca pe oricare dintre artele de sevalet pe care le practica.
Contactele cu diversi colectionari si anticari l-au transformat si pe pictor intr-un avizat – si avid – colectionar de obiecte vechi si pretioase, cu care si-a agrementat spatiul atelierului si al locuintei: portelanuri, sticlarie, vase de arama, ceramica si tesaturi populare, multe dintre aceste piese slujindu-i si in compunerea unor naturi statice.

Anticariatul si consignatia sint, pentru el, locuri familiare si dragi. De aceea, prezenta sa, timp de o luna, in 2001, cu pinze si pasteluri, pe simeza anticariatului de la Curtea Veche – dar si in vitrina acestuia, lucrind efectiv sub privirile uimite ale trecatorilor – isi avea inteles doar pentru intimii care-i cunosteau patima de colectionar. De altfel, acest insolit performance a fost intitulat chiar Intr-o vitrina. Peisaje si portrete prindeau contur sub mina exersata a artistului. Caci, mereu cu carnetul dehttps://galeriadeartaeliteprofartartisti.wordpress.com/2012/09/08/vihttps://galeriadeartaeliteprofartartisti.wordpress.com/2012/09/08/virgil-parghel/rgil-parghel/ schite la indemina, Parghel asterne crochiuri cu o repeziciune uluitoare: chipuri expresive, sugestii de miscare surprinse la pietonii grabiti, fragmente de arhitecturi si colturi de natura. Nu este de mirare ca, avind asa o dexteritate, poate realiza un portret in ulei intr-o singura sedinta, in mai putin de o ora.

In 2002 a inceput un nou ciclu de lucrari cu modele imbracate in diverse costume de epoca –, veche tema de studiu academic pe care plasticianul a imbratisat-o, cu entuziasm, ca pe o alternativa la cotidianul tern si mohorit, prin calatoria mentala in alte vremuri, datorita unei bogate colectii de piese vestimentare, pusa la dispozitie de un apropiat care-i si poza. Experienta s-a dovedit, pentru amindoi, interesanta si amuzanta.
Din 1990 pina in prezent, Parghel a avut mai multe expozitii personale la Suceava, Iasi, Tirgoviste, Rimnicu Vilcea, Bruxelles si Bucuresti (Hanul cu Tei, Simeza, Art Jazz Club, Galeria Val House). O orientare iconoclasta a luat opera sa intre 1991-1995, cind plasticianul s-a dedicat studiului cahlelor medievale, in mono sau bicromii, ajungind la efecte suprematiste (negru pe alb sau negru pe negru). Dar aceasta „deviatie“ – pe care chiar el a intitulat-o Experiment, atunci cind a prezentat-o publicului la Simeza – nu a durat prea mult si artistul a revenit la paleta sa generoasa si bine sustinuta tonal. In 2002 experimenteaza si pictura murala, executind impreuna cu cinci studenti un decor de 120 mp pe un calcan al Institutului Francez din Bucuresti.

Tema impusa de beneficiar trebuia sa se inspire din opera pictorului francez de origine islandeza Erro. Rezultatul a fost un succes. Deschis, vesel si, de obicei, bine dispus, interlocutor placut si locvace, bun cunoscator al fenomenului cultural-artistic din tara si strainatate, Virgil Parghel este o companie agreabila si reconfortanta. Nu te poti plictisi si nici nu obosesti daca-i slujesti de model. Prieten devotat si statornic, el duce acest sentiment pina la cult. Apropiat de studentii sai, incearca sa le impartaseasca tot ce stie in materie de tehnica si sintaxa plastica. Ajuns la plenitudinea maturitatii, Parghel isi pastreaza, totusi, candoarea juvenila si continua sa invete, din carti, de la natura si de la semeni. Un artist in constanta cautare a propriei identitati, care nu se recunoaste implinit, indiferent de virsta, este un creator demn de apreciere pentru sinceritatea si curajul de a nu se plafona. Iar Virgiliu Parghel este unul dintre acesti putini alesi. La multi ani, prietene!

Autor: Adrian-Silvan IONESCU
2004 | Mai | Numarul 219 OBSERVATORUL CULTURAL

***

VIRGILIU, BUCOLICUL
Autor: Aurelia Mocanu | Data: 11 Ian 2008

Pictura lui Virgiliu Parghel, mai ales dupa expozitia din 1995, de la Galeria Simeza, si dupa renuntarea la angajarea sociala in pedagogia artei, este - greu de egalat - un cuptor cu foc continuu al unei vocatii de picturalitate care dospeste din framantarea realului. Anul 2007 s-a incheiat pentru Parghel intr-o caleidoscopica retrospectiva, cu o uimitoare stare de "mana picturala", aratand o biografie de pictor haruit. Pictura lui are intensitate, caldura de smalt pestrit si posibila inseriere, cu sens adanc omenesc, a secventelor de realitate pe care le prinde in pasta colorata si extrem de elastica in duct.

In general, expunand 170 de lucrari (uleiuri, pastel, acuarela - formate medii) poti usor risca efectul de redundanta si devoalarea mecanismelor "de serie".

Nu s-a intamplat deloc asa. Am putut vedea la Casa Vernescu borna dintai, Autoportretul din liceul de arta de la Iasi, datat 1971, si temele picturii lui Virgiliu Parghel pana in 2007. Iata cum, pe parcursul a mai mult de trei decenii de travaliu artistic, simti la Parghel inrodirea poftei de lucru. Este o energie rascolitoare, fara pic de sarcasm germanic-expresionist, ci cu o anume tandrete optimista, cu care artistul metabolizeaza pictural trecerea lui prin viata. Se poate intocmi (printre alte posibile inserieri de chipuri si motive) o geografie foarte colorata a sederilor sale peisagistice: Blaj, Balcic, Vama Veche, Domnesti, Baltatesti, Garana, Faget-Banat, Resita, Habic-Gurghiu, Campina, Bucurestiul Coanei Mita s.a.m.d.

Parghel pare in toate, chiar si in miile de notatii grafice, un "respirator" de pasta-culoare. Pentru ca, initial, el este un mare reactiv la alcatuirile optice ale imprejurarilor simple ale vietii. Sorescian si hedonist, artistul iubeste - intr-o complicitate hatra - satul atemporal si urbea melancolica, peisajul rapos, cu cosasi sau pescari, dobitoacele ograzii, cersetorii batrani, copiii satului, cunoscutii de tot felul, colegii pictori etc. Ce ti-ai putea dori deplin este sa ai un perete ticsit cu "Pargheli", asa cum ii sta bine si inaintasului sau, G. Petrascu, in colectii. Astfel, calitatile de smalt ii vin pe filiatie Petrascu, iar acutele cromatice si desenul angular in pasta au fost exersate de Parghel intr-o anume suita programatic tuculesciana. Virgiliu valorizeaza cu evlavie retina si ductul picturii autohtone, incepand cu Andreescu, pentru a se elibera, ca un foc jucaus care intensifica mahttps://galeriadeartaeliteprofartartisti.wordpress.com/2012/09/08/virgil-parghel/teria picturala. Un semn posibil pe armoariile artei sale mi se pare a fi pretioasa cahla istoriata, adica bucata de ceramica smaltuita cu care se inveseleste vatra casei prin scene din lumea mare. Propunem aceasta metafora de pictura-vatra si pentru ca unul dintre ciclurile sale cele mai inalt elaborate, alaturi de Padurile si Nelinistile abstract-gestuale, este cel dedicat Cahlelor: minimalism total in figuratie, performanta tonala a negrurilor, expresie magmatica a pastei.

***

Cronică: Virgiliu Parghel

Virgiliu Parghel este unul dintre ultimii elevi ai lui Corneliu Baba. Expoziţia este fără doar şi poate una reuşită şi este prilejuită de mai multe date aniversare: 55 de ani, 30 de expoziţii, a treia expoziţie în acest an etc.
Cele 17 lucrări, puse în valoare de spaţiul plăcut şi discret al unei galerii consacrate, ne relevă o altă latură a pictorului bonom: relaţia specială pe care acesta o are cu vegetaţia, cu arhaicul, dar şi cu peisajul urban în care privilegiază vetustul şi roman¬tismul decrepit. Are curajul, onesti¬ta¬tea şi pofta de a picta cocoşi, cai, morcovi şi fetiţe şi receptarea celor mai fine impulsuri optice transfi¬gu¬rează, pe pânză, cotidianul. Există un fel de geografie românească a şederii sale, spunea la vernisaj Reli Mocanu: Vama Veche, Balcic, Făget, Târgu Bujorului, Blaj, Câmpina. Sunt tot atâtea urme lăsate de peisaj în pasta picturală în care regăsim culori sur¬prin¬zătoare, dar şi griuri mai puţin fericite. Portretul aulic, de catalog, este considerat un omagiu adus lui Ţuculescu. Căci Parghel păstrează în sufletul copilăros, captiv în trupul aproape bătrân, după cum singur mărturiseşte, evlavia pentru artiştii mari, consacraţi. "Este primul om pe care l-aş ruga să mă însoţească să văd o expoziţie Dărăscu, Andreescu sau Grigorescu", spune Aurelia Mocanu, care ne invită să nu ratăm această expoziţie eveniment.

Expoziţie Virgiliu Parghel - Galeria Anticariat Curtea Veche
Mădălina Mirea , 5 oct 2009 TimeOut


***

Alte informatii:
http://www.cotidianul.ro/136846-Pictorul-Virgiliu-Parghel-_Am-fost-fericit-ca-mi-am-putut-urma-pasiunea
http://www.eliteart-gallery.com/autori/virgil-parghel/
http://romanian-paintings.com/artists/virgiliu_parghel_7.php
http://www.sensotv.ro/articole/9959/Virgiliu-Parghel.html
http://www.facebook.com/media/set/?set=a.366610550088641.88928.100002190970834&type=1
https://galeriadeartaeliteprofartartisti.wordpress.com/2012/09/08/virgil-parghel/