Album despre VASILE MURESAN MURIVALE

Mai multe informatii despre VASILE MURESAN MURIVALE pe
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/MURIVALE+MURESAN+Vasile/
https://www.youtube.com/user/murivale1
http://www.modernism.ro/2015/01/15/vasile-muresan-murivale/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+modernismro+%28Modernism%29

Data si locul nasterii : 01.04.1957, Arcalia, jud. Bistrita - Nasaud, Romania

Adresa: Strada Stelea Spatarul nr. 7, Ap. 2, sector 3, Bucuresti ;
Tel. 021 3135962

e-mail: murivale 1@ yahoo.com

Studii

2000 Membru titular UAP România multimedia - pictura
1998-2001 Asistent la Academia de Arta " Luceafarul ", Bucuresti
1996 Diploma de licenta Universitatea de Artă Bucureşti
1990-1996 Absolvent al Academiei de Arta " Luceafarul "
Sectia "Pictura", profesor Teodor Moraru

Expozitii personale

2010 Expozitie PEISAJE - Galeria "Frezia" Dej
2010 Expozitia "Sixtine Zero – Rufe divine" - Libraria "Cartaresti"
2010 Expozitia "POINT ZERO" la Galeria L'ENTREPOT Monaco
2008 Galeria Casa VERNESCU - SIXTINE ZERO 8 Pictura
2007 Galeria TC GALLERY "MEMORIA ASCUNSA" Hanul cu Tei
2006 Galeria HANUL CU TEI - PICTURA - "UMBRE IN PARADIS"
2006 Galeria ARTIS "TREZOR AFECTIV" - Portrete de artisti colate pe obiecte
2005 Galeria "Anticariat Curtea Veche" 1000 Portrete interventie pe print A3
2005 Galeria Hanul cu Tei - Video proiectie - "Câti artisti sunt in România" septembrie 2005
2005 Galeria Ht003 Gallery 20000 PORTRETE ARTIŞTI 2 x 3 cm, fotomontaj print
2005 Premiul UAP 2005 environment performing
2004 Galeria HT003 Gallery SIXTINE ZERO - TRANSGRESSION BOLTA HOMAGE A MICHELANGE actiune instalatie video iunie
2005 Galeria TC Gallery VENEŢIA PICTURĂ februarie
2005 Galeria de Arta Bistrita SIXTINE ZERO - FRAGMENTARIUM iunie
2005 Galeria Caminul Artei Etaj SIXTINE ZERO pictura - print - video
2004 Galeria Prometeus SIXTINE ZERO clin doeil infografii print A3
2003 Galeria Art Jazz Club "Arta gesturilor sfidatoare" arta gay pictura - colaj
2002 Galeria Val House SIXTINE ZERO pictura
2001 "Vitrina" "Bulgări de fericire" - instalaţie video - Anticariat Curtea Veche , Bucuresti
1999 "Atlantide imaginare" pictura - Ambasada SUA, consulat Bucuresti
1999 "Performance"-"Bulgari de fericire" lui Oscar Wilde spatiul neconvenional vis a vis de HOTEL 13, Rue des Beaux-Arts, Paris
1998 "Environments" - Atelier Murivale, Km O , Bucuresti 12 Umbrele albastre la cer
1997 "Environments" - Atelier Murivale, Km O , Bucuresti Zburătorii
1996 Neuilly sur Seine - Paris , Franta
1989 Galeria "Bastion", Timisoara, Bistrita
1986 Galeria "Stefan Luchian", Botosani
1985 Ateneul Roman - Sala Rotonda - Bucuresti
1984 Galeria Presei - Timisoara
1979 Galeria de Arta Bistrita

Expozitii de grup

2010 Galeria “Apollo” Buc. - “Artistul la lucru in Romania”
2009 Centrul Artelor vizuale Caminul artei - ART for HELP
2008 Palatul Sutu Expozitie de grup - Soleil de l'Est
2008 Salonul de Bucuresti - Galeria Apollo
2008 "Artistii Interbelici si Continuatorii" - Palatul Cotroceni
2007 Galeria Artis "20 Artisti contemporani"
2006 Salonul national sala C-tin Brancusi Parlamentul Romaniei
2005 Artisti bucuresteni de origine ardeleana Galeria de arta Apollo Bucuresti
2005 Soleil de l'Est lansare carte Galeria de arta Apollo Bucuresti
2001 Salonul Bucuresti - Galeria "Dalles", Bucuresti
2000 Salonul Bucuresti - Galeria "Caminul Artei", Bucuresti
2000 TIAV - Globus , Bucuresti
1999 Salonul de arta Bucuresti -Galeria Dalles
1999 Salonul "Nicolae Tonitza", Barlad - Premiul "C-tin Prut"
1998 Salon international Resita
1998 "Casa"- Galeria "Alba", Targoviste
1998 “Erotica"- Galeria "Eforie", Bucuresti
1997 Festivalul "Lascăr Vorel"- Piatra-Neamţ
1997 "Subiect - Obiect"- Galeria "Alba", Targoviste
1997 Saloanele Moldovei, Bacau - Premiul Inspectoratului pt. Cultura Bacău
1997 Calnic- Alba - "Civitas solis civitas artis"- CIAC
1997 Saloanele Moldovei Bacau - Chisinau
1996 Expozitia absolventilor - Galeria "Apollo", Bucuresti
1996 Pictura - Galeria "Galla", Bucuresti
1996 Salonul National de Grafica - Bucuresti
1995 Salonul de Arta "Ghe. Petrascu", Targoviste
1995 "Dialogul libertatii"- Galeria "Galla", Bucuresti expoziţie org de Teodor Moraru
1995 "Ritmul"- Galeria "Galla", Bucuresti
1994 "Concentrari"-Galeria "Galla" Buc.
1994 Natura statică în Arta plastică Romaneasca - Galati
1994 Salonul de Arta "Ghe. Petrascu", Targoviste
1993 Salonul Tineretului, Bucuresti
1993 Salonul anual de pictura si sculptura , Bucuresti
1993 "Peisaje in arta contemporana romanesca"- Galeriile Municipiului Bucuresti
1992 Salonul anual de pictura si sculptura , Bucuresti
1992 Premiul ARTEXPO al Ministerului Culturii la Concursul de pictura tanara "Dominus"
1990 Muzeul de Etnografie - Sangeorz - Bai
1983 Galeria "Stefan Luchian"- Botosani

Participari internationale

1997 Expozitie de arta romaneasca contemporana - Beiruth , Liban
1998 Bienala de la Bauge - Franta - Premiul special al juriului
1995 Concursul international "Art '95"- New York
1994 Simpozionul international de pictura-sculptura - Mraconia , Turnu - Severin
1994 Festivalul "Lucis sui forti"- Genova , Italia
1991 Happening - Festivalul international al tineretului la Czestochowa , Polonia
1981 Schimb cultural Romania - Polonia
1981 Artisti bistriteni la Stalowa - Wola si Sandomierz, Polonia

***

VASILE MURESAN-MURIVALE sau ARTISTUL VEGHIND IN CAPELA CU FLUTURI A SORTII

( “ Cerul e o zamislire pe care n-o poate concepe omul; el concepe doar pamantul, fiind el insusi o faptura ce se afla la limita dintre cer si pamant “/ Karl Barth - Jurnal )
Pentru un peregrine in cetatea Imaginarului, ca Vasile Muresan-Murivale arta nu inseamna doar a-nvata sa descifrezi semnele de pe fruntea batranei Sybile, ci si a putea intreprinde acele voyages autour de sa memoire , atat de elogiate candva, de pana ducelui de Saint-Simon . Laborios miniaturist al imaginii, el se plimba dezinvolt printre orhidee si sentimente, culegand infinite voci, siluete, atitudini ( fapt demonstrat si de recentul sau periplu cinematografic, sugestiv numit , “ Tresor afectif “- povestire in maniera colaj a sensurilor solidaritatii ) .
Artistul stie ca uneori privirea se voaleaza asemeni trecerii anotimpurilor ; drept urmare, el va incerca sa o recupereze prin intermediul portretului ( aceste fotografii patrund in interiorul celuilalt, fara sa-l agreseze, ca un “ inedit balans intre viata si vis “ ). Si astfel, mai curand decat s-ar crede, autorul duce “tratative” cu eternitatea, ca martor al unui present perpetuu; “tresor-ul lui afectif” reface o alta calatorie la izvoarele varstelor . Sentimentele se supun aici ( si ) ele aceleiasi alchimii .
Exista de altfel in spatiul lucrarilor , o anume tensiune axata pe simultaneitati de expresii, de rostiri ce tind sa acopere incertul clipelor . Autorul lor nu doreste sa forteze patrunderea in paradisul pierdut; dimpotriva, asteapta rabdator precum maitre Rousseau, deschiderea portilor . Extrem de tenace, el nu s-a retras defel, - ca un alt Ahil sub cortul izolarii- ci a preferat sa ramana in agora, veritabil martor la spectacolul memoriei.
Pe de alta parte, mainile omului cu aparatul de filmat povestesc mereu lucruri diferite; mana dreapta istoriseste despre aventurile omului exterior: despre conflicte si pasiuni, despre fructele sperantelor uitate, ori despre cresterea si descresterea faimei. Tot ea trimite celorlalti vibratii, efluvii de energii, alteori e prietenoasa fara a plictisi, nu ( di )simuleaza viata, ofera ajutor si consoleaza . Mana stanga e dimpotriva, lina precum catifeaua lasata intr-un scrin; nu raspunde la scrisori nedatate; mai mult, ea seamana cu aceea ce a crestat taurul din pesterile Altamirei, acel gigant cu ochii vii . Ii place asemeni lui Guardi - cel iubitor de masti si tarantele venete- sa exploreze tinuturi vechi , trezind sufletul ruinelor. Altadata stie sa deseneze ceasul de ceara al anotimpurilor folosind alfabetul culorilor si al sunetelor; Numai in lumina inspiratiei pare sa fie in siguranta, desi o mai viziteaza uneori fiicele zadarniciei .
Cel mai important pentru artist e sa posede o statornica legatura cu Sixtina fiintei lui, cu stelele ce-l privesc cu ochi nenumarati, sclipitori; doar ele il mai calauzesc fara tagada, pe cel ce a ales calea vesnicului inceput .
Persista totusi o-ntrebare:
Va reusi oare acest frate al lui Ulysses sa-si duca arca sortii teafara, pana la tarmul visat ?
Oricare ar fi verdictul – chiar daca zeilor le este sete, cum ne avertizeaza A.France – Murivale nu si-ar permite tihna vreunei intoarceri …

Articol in revista FanArt nr.10 din 18 mai 2007 scris de Armand Steriadi.

***

CATI ARTISTI SUNT IN ROMANIA?

Interviu cu pictorul Vasile Mureşan Murivale

Cei ce frecventează expoziţiile de artă plastică deschise în galeriile bucureştene şi mai ales cei care sunt prezenţi la vernisajele acestora îl ştiu cu siguranţă. În ciuda bărbii sale înspicate, are un aer de adolescent timid, dar care îşi face mereu curaj şi ţi se bagă în suflet într-un mod lipsit de subtilităţi inutile, însă cât se poate de delicat. O face pentru a prinde un unghi cât mai bun pentru camera sa de luat vederi sau poate pentru a te imortaliza în memoria digitală a acesteia pe tine însuţi. Este pictorul Vasile Mureşan Murivale, proprietarul, printre altele, a 100 000 de fotograme în care sunt reprezentaţi artişti vizuali, critici de artă, gazetari, colecţionari sau simpli privitori la ceea ce oferă la un moment dat simezele. Este, de asemenea, autorul unui proiect de tip memorial, dar căruia eu i-aş spune şi monumental, intitulat “La mia Sixtina” (”Câţi artişti sunt în România ?”, în varianta pe care a convenit-o cu galeristul său, Teodor Graur), proiect care îşi propune să-i adune laolaltă într-un imens “forum de pixeli” pe artiştii români contemporani, în diverse ipostaze şi în diverse momente ale existenţei fiecăruia dintre aceştia.

* Mărturisesc faptul că evoluţia dumneavoastră artistică m-a contrariat uneori. V-am văzut peisajele mai vechi, impresioniste în spirit şi pitoreşti în expresie, apoi expoziţiile bazate pe proiecţii video, iar uneori am citit despre experimentele dumneavoastră de-a dreptul avngardiste. Ce fel de artist sunteţi, domnule Murivale?

* Dacă vreţi un răspuns lipsit de nuanţe şi de echivocuri, deşi acest lucru nu cred să fie pe de-a-ntregul posibil, atunci vă pot spune că sunt un artist de inspiraţie neoexpresionistă. Este adevărat însă că nu am dorit şi nu doresc nici acum să mă cantonez într-o singură formulă de expresie. Mai corect ar fi să mă definesc drept un artist al timpului meu, adică un artist care nu ignoră noile forme de limbaj plastic, ba chiar le experimentează cu frenezie şi fără nici un fel de prejudecată. Dovadă stau, printre altele, proiectele mele “Sixtine zero” , “Transgression” şi “La mia Sixtina”.

* Nu vă provoc acum să ne vorbiţi despre “Sixtine zero”, care a constat în decorarea casei dumneavoastră situată chiar la kilometrul zero al Bucureştiului cu mari folii de plastic pictate, şi nici despre “Transgression”, expoziţia de la galeria HT003, la vernisajul căreia aţi spălat plafonul alb al sălii pentru a dezveli imagini ale unei Caple Sixtine imaginate de dumneavostră, întrucât acest lucru ar necesita prea mult timp şi, implicit, prea mult spaţiu tipografic. În schimb, vă rog să vă referiţi la ultima expoziţie, încă aflată pe simezele de la HT003, respectiv la proiectul intitulat “La mia Sixtina” (Câţi artişti sunt în România?”).

* Totul a început în urmă cu cinci ani, când mi s-a îndeplinit o dorinţă mai veche, aceea de a avea o cameră de luat vederi digitală. Am cutreierat galeriile, am fost prezent la aproape toate vernisajele, i-am filmat pe artiştii expozanţi, pe apropiaţii lor, pe criticii de artă şi pe colecţionarii care se aflau acolo. Era un exerciţiu pe care îl făceam de fiecare dată din simplă plăcere. Ulterior, mi-a venit ideea să stochez în computer toate aceste imagini, gândindu-mă că nu se ştie niciodată la ce mi-ar putea folosi. Apoi, am început să le organizez după principiile unei arhive, alcătuind foldere pentru fiecare subiect. Am făcut treaba aceasta timp de cinci ani, după cum v-am spus, adunând peste 100 000 de fotograme. Fireşte, la un moment dat mi-am pus întrebarea dacă nu cumva dau dovadă de egoism păstrându-le doar pentru mine. În căutarea de soluţii la acestă problemă, de natură morală să-i spunem, am ajuns la concluzia că ar fi bine să fac o expoziţie de portrete foto ale colegilor mei. Aşa s-a materializat acest proiect, care constă în “tapetarea” pereţilor galeriei HT003 cu printuri care conţin 20 000 de fotograme referitoare la 1000 de artişti plastici.

* Valoarea documentară a expoziţiei este cât se poate de evidentă. În ce constă însă valoarea ei artistică.

* Dacă veţi analiza cu atenţie ansamblul galeriei, veţi observa că el e organizat pe principiile unei structuri minimale. Este vorba, în ultimă instanţă, despre un cub, în interiorul căruia se află privitorul. Pe patru dintre faţele acestui cub sunt expuse cele 20 000 de fotograme, fiecare dintre ele reprezentând la rândul ei o figură minimală, respectiv un pătrat. Aş spune că acest discurs este de tip post-minimalist, dar şi post-modernist, pornind de la faptul că fiecare pătrat conţine o scriitură realistă, adică un portret. Atmosfera creată prin această amplă succesiune de imagini relativ asemănătoare şi invariabile ca formă este cea tipică unui memorial, unui loc menit să prevină disoluţia amintirii supuse efectelor inexorabile ale scurgerii timpului. Proiectul meu nu se opreşte însă aici. “La mia Sixtina”, căreia i-am mai spus şi “Divin Destin”, este în plină desfăşurare, pentru că mereu se adaugă noi fotograme şi, o dată cu ele, noi fragmente din viaţa celor pe care eu îi filmez cu diverse ocazii, în special profesionale.

* Intenţionaţi să organizaţi în viitor o expoziţie similară cu alte mii de portrete?

* Nu, sau mai exact nu ştiu încă. Cert este că voi apela cât de curând la alte forme de exprimare artistică prin care voi nuanţa şi voi completa “memorialul” de la HT003. Într-o primă fază voi deschide o expoziţie la Curtea Veche, cu printuri peste care voi interveni cu culoare. Altfel spus, voi picta o parte din portretele artiştilor, introducând în ele anumite elemente subiective legate de modul în care îi privesc eu pe colegii mei artişti, pentru că este cât se poate de clar că există diferenţe majore între modul în care vede ochiul meu şi cel în care “vede” camera de filmat. De asemenea, am de gând să transpun o parte din portrete pe mari fâşii de pânză, de 2 metri lăţime şi 7 metri lungime, pe care să le expun în diverse spaţii publice din Bucureşti sau, de ce nu, din alte capitale europene.

* Vă sprijină cineva în demersul dumneavostră?

* Absolut nimeni. Am făcut totul prin eforturile mele şi pe banii mei. Mă întreb cât o să mă mai ţină entuziasmul şi resursele financiare, deoarece este nefiresc faptul ca o lucrare de acest gen să nu suscite nici un interes din partea instituţiilor noastre culturale. Este vorba, în primul rând, de o arhivă imensă care nu ar trebui să zacă în memoria computerului meu, ci să se afle în posesia Muzeului de Artă Contemporană, de pildă, unde ar putea fi consultată atât de specialişti, cât şi de publicul larg. Îmi imaginez că la muzeul amintit ar exista o încăpere specială, un fel de cub de sticlă pe pereţii căruia ar fi proiectate aceste portrete şi unde s-ar afla instalată şi aparatura electronică necesară accesului selectiv, în funcţie de interesul documentar al fiecăruia, la imaginile stocate. Nu am nici o îndoială, cândva se va simţi acut nevoia unei astfel de arhive, dar este posibil ca până atunci ceea ce am realizat eu să să piardă. Este păcat că nimeni nu se gândeşte la asemenea lucruri. Personal, sunt destul de pesimist în legătură cu o posibilă evoluţie pozitivă a situaţiei de acum. Şi am motive. Cu puţin timp în urmă am propus acest proiect pentru Bienala de la Veneţia. Nu am primit niciun răspuns din partea comisiei noastre care s-a ocupat cu selecţia lucrărilor, mai mult, am aflat că dosarul meu nici măcar nu a fost deschis. A fost un moment în care mi-a venit să mă aşez în faţa computerului şi să apăs cu putere pe tasta “Delete” până când n-ar mai fi rămas nicio urmă din “La mia Sixtina”. Mi-a trecut însă şi mi-am reluat munca. Repet însă întrebarea de mai înainte: până când?

* O ultimă întrebare, domnule Murivale? În “memorialul” de la HT003, artiştii plastici români contemporani stau împreună şi par a se simţi foarte bine. Sunt ei, în realitate, la fel de uniţi?

* N-aş vrea să vă răspund eu la această întrebare. A făcut-o, excelent după părerea mea, Teodor Graur, într-un cuvânt înainte la vernisajul expoziţiei “Câţi artişti sunt în România?”, din care vă rog să-mi permiteţi să citez: “…există individualişti (lucru, oarecum, normal), pe de altă parte, mici comunităţi, grupuri, cercuri, găşti…Ale tradiţionaliştilor, ale pictorilor, în general, ale graficienilor, ale gravorilor, ale sculptorilor, ale celor care lucrează sticlă, sau textile, ale celor care se consideră underground, ale tinerilor artişti. Aceştia nu se plac, nu se întâlnesc şi nu concep să discute între ei, decât cu totul întâmplător. Ei nu sunt împreună decât în lucrarea lui Murivale. Pentru prima oară.” Asta nu înseamnă însă cu eu nu-i iubesc sau că nu-i preţuiesc pe toţi. (ECART, 29 septembrie 2005)
Corneliu OSTAHIE

***

SIMEZE:
"Sixtina" lui Muriangelo
Autor: Corneliu Antim | Ziarul Financiar Data: 01 Aug 2008

Este pentru a doua oara cand Vasile Muresan-Murivale, pictor profesionist si membru al Uniunii Artistilor Plastici, isi etaleaza public, cu frenezia-i cunoscuta, parti ale vastului sau proiect de panoramare a universului uman contemporan, a celui artistic si autohton indeosebi, folosind ca pretext ideatic si figurativ absolut, dar si ca laitmotiv al constructiei sale plastice, faimoasa Geneza a lui Michel-Angelo din Capela Sixtina. O face cu mijloacele omului zilelor noastre, intr-o abordare nici exaltat contemplativa, nici excesiv polemica, cu tehnici de o surprinzatoare variabilitate si intr-o viziune ce apartine in mod evident sensibilitatii si conceptiilor existentiale postmoderne.

Fara a apela la retorica sau gestica frondei non-conformiste, Murivale nu ezita sa se situeze explicit de partea celor ce simt nevoia "sa traiasca si sa se exprime creativ" in spiritul si in palpitul timpului caruia ii apartin. O afirma in orice instanta s-ar afla, iar lucrarile sale probeaza fara drept de tagada aceasta apartenenta a sa.

Cum se intampla si de aceasta data, in somptuoasele spatii ale Cazinoului de la Casa Vernescu, de pe Calea Victoriei. Sixtina 008, cum se numeste expozitia, in buna parte anume conceputa pentru ambianta cu totul speciala a acelui vestigiu arhitectonic, incarcat de istorie si farmec romantic, numara nu mai putin de 70 de tablouri si mari compozitii parietale, distribuite in totalitatea incaperilor. Expozitia, instalata totusi intr-un spatiu atipic, copleseste nu atat prin supralicitarea numerica a campurilor vizuale ale celor dinauntru, cat prin maniera in care reuseste sa intre in acord cu mediul si cu cele ce se intampa acolo - detalii arhitecturale si decorative, mobilier, evenimente si animatie specifice mentalitatii.

Evident, programul expozitional al celor ce patroneaza azi Casa Vernescu este intr-o masura apreciabila adecvat mediului si atmosferei de acolo. Din luna mai 2002 si pana in acest moment, saloanele Cazinoului au gazduit nu mai putin de 37 de evenimente cu o periodicitate aproape mensuala. Parcurgand sinopticul acestora, ne putem face o idee asupra rosturilor acestor proiecte. Desigur, unul este acela de propagare a artei contemporane, pe cat posibil cu protagonisti de referinta din actualitatea noastra artistica. Un altul este acela de "ornamentare" vie si dinamica a spatiului, care sa insufle acelui loc aerul de farmec particular, de intimitate, dar si de spiritualitate, care au animat dintotdeauna cladirea. Ar mai fi si o miza de sensibilizare si interactivare a inclinatiilor mercantile ale celor ce frecventeaza "Casa" si ofertele ei de loisir. Au contribuit cu harul lor creativ la aceasta "Galerie" sui-generis de arta nume precum cele ale lui Dragos Vitelaru, Marcel Chitac, Bogdan Pietris, Const. Daradici, Nicolae Blei, Stefan Pelmus, Virgil Parghel, Florin Barza, Elena Surdu, Elena Uta-Chelaru, Vladimir Setran, Viorel Nimigean...

Dintr-un loc consacrat al elegantei, al desfatarilor mondene, al relaxarii intelectuale prin exersarea instinctului ludic, Casa Vernescu a devenit, gratie evenimentului provocat cu agrealabila verva curatoriala de artistul insusi, impreuna cu amfitrionii sai (inteligenti si receptivi), un loc al incitatiei meditative si al spectacolului vizual dezinhibat si deschis tuturor judecatilor si ofertelor. Sixtina 008 pare ca este de acolo, in multe dintre secventele care o compun! Aceasta pentru ca Murivale nu este un negator, iar delirul sau vizual nu este unul sfidator prin reactia exclusiv deconstructiva si fragmentata, in relatie cu modelul plastic si cel de umanitate pe care isi bazeaza discursul plastic.

Corpul uman, "citatul" michelangiolesc explicit, dinamica si eleganta coregrafica a expresiei corporale sunt elementele de suport ce dau substanta gandirii lui plastice si pictografice. Dincolo de asta, sigur, Murivale isi desfasoara cu gesturi teatrale frenezia sa inventiva si combinativa in folosirea diferitelor tehnici, limbaje si mijloace de expresie si comunicare artistica, mijloace care ne cuceresc cu firescul, onestitatea si inocenta lor.