Wanda Mihuleac in Revista ARTA nr.11/2014

https://revistaartaveche.wordpress.com/2014/08/12/wanda-mihuleac-2/

revistaartaveche nr. 11 / 2014
în dialog cu Magda Predescu

Magda Predescu: De ce aţi ales să deveniţi artist? Când aţi luat această hotărâre?
Wanda Mihuleac: Nu am ales să devin artistă. Am avut conştiinţa că m-am născut artistă şi că totul decurge normal în această direcţie. Nu am avut de ales între a fi sau a nu fi artist(ă). Am început să desenez şi să cunosc literele la vârsta de 5 ani, am urmat o şcolarizare specializată, Liceul „Tonitza”, apoi Institutul de Arte Plastice. Nu am luat nicio hotărâre, a fost o urmare firească a practicii mele de zi cu zi.
M.P.: Când a apărut tematica feministă în lucrările  dumneavoastră?
W.M.: Depinde ce înţelegeţi prin tematică feministă: felul de a prezenta sau reprezenta o problematică generală prin prisma genului căruia îi aparţin prin naştere, genul feminin, sau prin evoluţia conştiinţei feminine. Simone de Be auvoir spunea că „femeie nu te naşti, ci devii”. În acest sens nu am urmărit cu atenţie apariţia tematicii feministe în lucrările mele care, mai mult ca sigur, au, în marea lor majoritate, amprenta „feminismului”. Amintesc aici filmele „Panta rei”, cu un personaj feminin care stă încremenit în faţa unui râu şi „Corp peisaj” un de un corp feminin acoperit în întregime cu vegetaţie respiră şi „se cutremură”. Putem vorbi chiar de un eco-feminism practicat de mine în perioada 1975-1982. Astfel, expoziţia „Proiecte ecologice” de la Muzeul Colecţiilor conţinea, în afara unei enorme ins talaţii vegetale, desene şi fotografii în care se remarca prezenţa corpului feminin ca o matri ce a naturii. Cu ocazia acestei expoziţii a avut loc, pentru prima dată la Bucureşti, o performanţă a coregrafei Raluca Ianegic în interiorul unei sculpturi-instalaţie. Legătura paradoxală între in terior şi exterior, explicită în banda lui Moebius, care nu are decît o singură supra faţă, este, evident, feminină. Instalaţia „psiho-ecologică”prezentată la Bienala de la Paris avea întegrată o oglindă sferică asemănătoare unui pântece uriaş ce îngloba spaţiul înconjurător.