Wanda Mihuleac in Observator Cultural

Arta românească de la jumătatea anilor ’70 pînă în 1989 (VIII)
Adrian GUTA Oservator cultural nr 961 08-03-2019
https://www.observatorcultural.ro/articol/arta-romaneasca-de-la-jumatatea-anilor-70-pina-in-1989-viii/
...

Wanda Mihuleac, relația ludic-culturală între „aparență“ și „realitate“
Wanda Mihuleac a fost, în anii ’70-’80, unul dintre cei mai activi artiști români, atît în țară, cît și prin participările la expoziții internaționale, de asemenea un contributor remarcabil la crearea de evenimente ale culturii vizuale și interdisciplinare pe scena artistică bu­cureșteană; un timp, ea a fost și coordonatoarea Cenaclu­lui Tineretului/Ate­lie­rului 35 din Capitală. Eclectismul „cuprinsului“ inițiativelor Wandei Mihu­leac era unul benefic. Am caracteriza profilul ei de artist ca fiind unul postmodern – a se vedea și interesul său, cu consecințe în planul creației, pentru literatura lui Umberto Eco, pentru textele lui Jacques Derrida. Conform studiilor la Institutul „Nicolae Grigo­rescu“, formația sa este de grafician, însă de timpuriu Wanda Mihuleac a început să lucreze și cu alte limbaje artistice, să se înscrie pe traseul artei alternative. 1969 a fost anul în care a realizat, cu economie de mijloace, un film experimental intitulat Relații simple, care îi dezvăluia preocuparea de moment pentru op art. În perioada de care ne ocupăm în acest capitol, graficianul Wanda Mihuleac se arăta interesat de hiperrealism, propunînd inclusiv dialoguri între fapte artistice care aveau iconografie similară, însă creeau o relație ludic-culturală între „aparență“ și „realitate“, mai bine zis, între o realitate artistică bidimensională și o alta, cu motive din aceeași familie de forme, tridimensională (ne gîndim acum la o compoziție în desen și una apropiată, cu obiecte, în expoziția personală de la Ateneul Român, din 1976). Artista a utilizat de timpuriu și fotografia. În 1974, la Bragadiru, împreună cu un grup de prieteni, a realizat acțiunea filmată, cu vector politic, ritual iro­nică, Emblemă – Secera și ciocanul A preocupat-o un timp aspectul ecologic al civilizației, context în care se înscrie Banda lui Moebius, iar în concretizarea acestei teme a recurs la mijloace specifice artei povera. În altă ordine de idei, sensibilizată de raporturile între tradiție și (post)moder­nitate, a participat la expozițiile Locul – faptă și metaforă, 1983, și Vatra, 1984. Personala Wandei Mihuleac la Muzeul de Artă al RSR, în 1988, a fost una remarcabilă și remarcată, dezvoltînd ideea relației dintre natură și cultură, consacrînd instalația ca limbaj artistic în cel mai important muzeu al țării. Din anii ’90 încoace, Wanda Mihuleac își continuă cu aceeași intensitate traseul de artist și organizator de viață culturală în Franța, la Paris – între altele, a întemeiat aici, în 1996, Editura Transignum.