Album despre Corneliu Virgiliu MEDREA (1888-1964)

Corneliu Virgiliu MEDREA

S-a născut în 1888 în comuna Miercurea Sibiului. După studii liceale la Alba Iulia și la Școala de Arte și Meserii din Zlatna, Medrea urmează Școala de Arte Decorative din Budapesta (intre 1909-1912), cu J. Matray, G. Maroti si A. Ligety, unde a lucrat cu sculptorul György Zala. Între anii 1912-1913 a întreprins călătorii în diverse țări europene, vizitând muzeele de arte plastice din Viena, Dresda, Leipzig şi München.
Din 1914 participă la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor "Tinerimea artistică", "Arta română" etc. Expune la Bienala din Veneția (în anii 1928, 1938, 1956 și 1958) și la multe alte manifestări artistice din străinătate.
Între anii 1939 - 1964 a fost profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din București (respectiv Institutul "Nicolae Grigorescu"). În anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Române.
Cornel Medrea a practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice (Dragoș Vodă și Zimbrul), reprezentările alegorice (Atlas, Pescarii, Victorie) converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane.
Lucrări: George Coșbuc, bust, 1914 (Sibiu), Aristide Demetriade în rolul lui Hamlet, 1919 (TNB), Molière, bust, 1919 (TNB), Victor Hugo, bust, 1919 (TNB), Barbu Ștefănescu Delavrancea, bust, 1920 (Șoseaua Kiseleff, București), Monumentul eroilor ceferiști, 1923, împreună cu Ion Jalea (București), Șt. O. Iosif, bust, 1926 (Parcul Central, Brașov), Bustul lui Ștefan Octavian Iosif, amplasat în Rotonda scriitorilor din Parcul Cișmigiu din București, Monumentul lui Avram Iancu, 1927 (Câmpeni), Traian Lalescu, bust, 1930 (Timișoara), Statuia lui Andrei Mureșanu, 1932 (Bistrița), Statuia lui Vasile Lucaciu, 1932 (Satu-Mare), Ovidiu, 1927 (Șoseaua Kiseleff, București), Reliefurile de la Mausoleul de la Mărășești, 1930, împreună cu Ion Jalea, Statuia Dr. Ioan Rațiu, 1929 (Turda), Medalioane ale voievozilor români, 1934 (Palatul Regal, București), Mihai Eminescu, bust, 1938 (Giurgiu), Gheorghe Lazăr, bust, 1938 (Avrig), Pescarii, grup statuar, 1959 (Constanța), Elena Cernei, bust, 1962 (București), colecție private, Margareta Pâslaru, bust, 1962 (București), Palatul Șuțu, Statuia „Copilul cu broasca” din Constanța, 1962.
Expoziții personale:
• 1925 - Maison d'Art, împreună cu Dimitrie Paciurea și Gabriel Popescu, Paris, Franța;
• 1929 - Ateneul Român, împreună cu Elena Serova, București;
• 1944 - Expoziție retrospectivă, Școala de Arhitectură din București;
• 1948 - Expoziție retrospectivă (donează Statului Român majoritatea lucrărilor sale pentru viitorul Muzeu Medrea, inaugurat în 1957).
Expoziții de grup:
• 1915 - 1918 - expozițiile Societății „Tinerimea Artistică”,
• 1925, 1926 - Salonul Oficial, București;
• 1928, 1937, 1949 - Bienala de la Veneția, Italia;
• 1928 - Expoziția Universală de la Barcelona, Spania;
• 1937 - Expoziția Internațională de la Paris, Franța;
• 1939 - Expoziția Internațională de la New York, SUA;
• 1959 - 1960 - expoziții de artă românească la Bratislava, Praga, Berlin, Atena, Cairo, Alexandria, Belgrad, Helsinki, Budapesta;
• 1961 - 1963 - expozițiile de artă românească de la Sofia, Ankara, Istanbul, Damasc; Expoziția Internațională de sculptură, Muzeul Rodin, Paris, Franța.
Premii și distincții
• În 1921 Direcția generală a Artelor din Ministerul Cultelor și Artelor cu propunerea „ofițer al Coroanei”.
• Diploma de Onoare la Expoziția Internațională de la Barcelona (1929)
• Marele Premiu la Expoziția Internațională de la Paris (1937), pentru relieful „Dragoș și Zimbrul”
• Premiul internațional la Expoziția internațională de la New York (1939), pentru relieful „Cultura”
• Premiul de Stat (1956)
• Titlul de Artist al Poporului (1957)

***
https://www.dacoromania-alba.ro/nr60/cornel_medrea.htm
... vom reda în continuare „Cronologia” din lucrarea „Cornel Medrea” de Marin Mihalache, apărută la editura Meridiane, Bucureşti, în anul 1972.
• Anul 1888. Corneliu Medrea s-a născut la 8 martie 1888, în comuna Miercurea, judeţul Sibiu, fiu al lui Baziliu (Vasile) Medrea şi al Elenei Medrea, născută Georgescu, de fel din Alexandria (Teleorman). Un frate al său mai mic (născut 1890), Traian Ioan Medrea, a murit în 1914 pe front, iar o soră mai mare, Letiţia, după Primul Război Mondial. La scurtă vreme după naşterea lui, părinţii se mută la Alba Iulia, unde Medrea urmează şcoala primară şi o parte a cursurilor liceale.
• Anul 1905. Pleacă la Zlatna, unde urmează cursurile Şcolii de Arte şi Meserii. Este trimis apoi la Şcoala Superioară de Arte Decorative din Budapesta. Învaţă cu profesorii Matray, Maron şi Ligety. Lucrează totodată în atelierul sculptorului Zala, cunoscut monumentalist.
• Anii 1912-1913. În condiţii materiale modeste, întreprinde o călătorie de studii în câteva ţări din Europa centrală.
• Anul 1914. Realizează pentru oraşul Sibiu, bustul poetului George Coşbuc. Se stabileşte la Bucureşti. Din 1914, trecând Carpaţii, a participat la saloanele oficiale din Bucureşti, la expoziţii ale grupărilor „Tinerimea artistică”, „Arta română” etc., cu diferite lucrări.
• Anul 1915. Execută portretul lui Delavrancea. Expune la „Tinerimea artistică”, busturile lui Delavrancea, Coşbuc, Eftimiu.
• Anul 1916. Expune la „Tinerimea artistică” lucrările: „Cap de fetiţă” (gips) şi „Păcatul” (bronz). Este mobilizat cu gradul de locotenent şi face parte din grupul de artişti de pe lângă Marele cartier general al armatei.
• Anul 1918. În cadrul expoziţiei organizată la Iaşi de artiştii mobilizaţi, expune grupul sculptural „Prizonierii” şi compoziţia „Mutarea unui tun” (ambele aflate azi la Muzeul militar), precum şi „Refugiata”. Aderă la gruparea „Arta română”, atunci înfiinţată la Iaşi. Va expune apoi câţiva ani în cadrul societăţii artistice.
• Anul 1919. Revine la Bucureşti. Realizează pentru Teatrul Naţional, bustul lui Victor Hugo, al lui Moliere şi al lui Aristide Demetriad, în rolul lui Hamlet. Începând cu acest an lucrează, până în 1923, în acelaşi atelier cu Dimitrie Paciurea în curtea Muzeului Aman. Expune în relief „Dragoş Vodă şi zimbrul”.
• Anul 1920. Realizează în piatră bustul „Barbu Delavrancea”, aşezat în parcul de pe şoseaua Kiselef din Bucureşti. Deschide prima sa expoziţie personală, care se bucură de succes: îi sunt cumpărate toate lucrările. Expune la a treia expoziţie a Societăţii „Arta română” (catalog prefaţat de Tudor Arghezi).
• Anul 1922. Împreună cu Dimitrie Paciurea şi Gabriel Popescu, toţi trei prieteni, expune la „Maison d’Art”.
• Anul 1923. Expune la a şasea expoziţie a societăţii „Arta română”. Împreună cu Ion Jalea, realizează „Monumentul ceferiştilor căzuţi în Primul Război Mondial”, ridicat în faţa Gării de Nord din Bucureşti.
• Anul 1924. Participă la Salonul oficial (care îşi reia în acest an activitatea) cu lucrările: „Nud” (gips) şi „Compoziţie” (gips).
• Anul 1925. Participă la concursul pentru „Monumentul zburătorilor români”. Participă la Salonul oficial cu lucrările: „Pubertatea” (bronz), „Tors de femeie” (gips), „Siluetă verde” (pământ) şi „Repaus” (gips).
• Anul 1926. Realizează proiectul de fântână, „Copilul cu broască” şi „Bătrânii”.
• Anul 1927. Împreună cu Elena Serova, deschide o expoziţie personală (45 de sculpturi) la Ateneul Român din Bucureşti.
• Anul 1928. Expune la Bienala de la Veneţia. Realizează bustul poetului Şt. O. Iosif, pentru oraşul Braşov. Pleacă la Paris, unde rămâne timp de aproape un an.
• Anul 1929. Este membru în juriul Salonului oficial de arhitectură şi artă decorativă. Participă la expoziţia de artă românească deschisă la Barcelona, unde primeşte diploma de onoare. Călătoreşte în Germania, Italia şi Franţa.
• Anul 1930. La expoziţia de artă românească trimisă la Bruxelles, figurează cu trei lucrări în bronz: „Tors”, „Bust”, „Portret”. A realizat statuia monumentală a dr. Ioan Raţiu. Împreună cu sculptorul Ion Jalea, realizează reliefurile figurale la „Mausoleul de la Mărăşeşti”.
• Anul 1932. Călătoreşte în Franţa, Italia şi Iugoslavia (unde-l vizitează pe sculptorul Mestrovic). Este membru al juriului Salonului oficial. Participă la concursul pentru „Monumentul Infanteriei”. Execută „Monumentul eroilor corpului didactic”, după proiectul pictorului A. Verona. Realizează „Monumentul Vasile Lucaciu”.
• Anul 1933. La 11 noiembrie e numit profesor de sculptură la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, în locul lui Paciurea (decedat), funcţie îndeplinită până la încetarea din viaţă (în 1964).
• Anul 1934. Membru în juriul Salonului oficial, la care participă cu statueta în bronz „Maternitate”. Sculptează o serie de medalioane reprezentând voievozi români, aşezate deasupra scării de onoare la Palatul Republicii. Expune la „Tinerimea artistică”: „Făt-Frumos” (basorelief - piatră), „Maternitate” (pământ), „Compozitorul Castaldi” (gips), „Caton Teodorian” (pământ).
• Anul 1937. Membru în juriul Salonului oficial. Expune „Portretul pictorului Vasile Popescu” (bronz), reprodus şi în catalog. La Expoziţia internaţională de la Paris primeşte Marele Premiu pentru relieful „Dragoş Vodă şi zimbrul”.
• Anul 1938. Expune la Bienala de la Veneţia („Delavrancea” şi două basoreliefuri). Membru în juriul Salonului oficial. Expune „Portretul pictorului G. Petraşcu” şi „Bustul prof. Ovidiu Densuşianu”. A realizat statuia monumentală a poetului Andrei Mureşanu la Bistriţa (29 noiembrie). Realizează bustul monumental al lui Mihai Eminescu pentru oraşul Giurgiu precum şi bustul lui Gheorghe Lazăr, pentru comuna Avrig.
• Anul 1939. Primeşte Premiul internaţional al expoziţiei de la New York pentru altorelieful „Cultura”, prezentat la pavilionul României. Membru în juriul Salonului oficial. Expune „Gheorghe Lazăr” (gips), reprodus în catalog.
• Anul 1940. Membru în juriul Salonului oficial. Expune „George Coşbuc” (gips) şi relieful „Cultura” (gips), reprodus în catalog, reprezentând schiţa pentru lucrarea trimisă la New York. Expune la „Tinerimea artistică” basorelieful „Artele”. La expoziţia de artă românească modernă expune cinci lucrări.
• Anul 1942. Membru în juriul Salonului oficial. Expune „Basorelief” (gips), reprodus în catalog şi „Simfonia IX” (Beethoven) (gips).
• Anul 1943. Expune la Salonul oficial două nuduri, un cap şi un relief, toate în gips.
• Anul 1944. La sfârşitul anului, deschide la Şcoala de Arhitectură din Bucureşti o amplă expoziţie retrospectivă (130 sculpturi, precum şi desene) realizate de-a lungul a 25 de ani de activitate.
• Apare un volum cu desenele lui Medrea, prefaţat de dr. Horia Dumitrescu.
• Anul 1945. I se acordă Premiul naţional pentru sculptură. Expune la salonul oficial: „Învingătorul” (gips), „Eva” (gips), „Sărutul” (gips), „Balet” (gips), reprodus şi în catalog.
• Anul 1946. Este numit prorector al Şcolii de Arte Frumoase. În fruntea unui grup de pictori şi sculptori face o călătorie de şase săptămâni în Bulgaria, unde realizează câteva portrete şi două variante ale unui proiect de monument, lucrări expuse în anul următor în cadrul Expoziţiei româno-bulgare, deschisă la Bucureşti.
• Anul 1947. Face parte din juriul de premiere la Salonul oficial. Expune „Prietenie” (gips) şi „Alergătoare” (gips). Participă cu lucrări la expoziţiile de artă românească deschise la Sofia şi Budapesta.
• Anul 1948. Deschide în februarie la Dalles o expoziţie cu 118 sculpturi şi 38 desene, selectate din întreaga sa activitate, pe care le donează statului pentru a se organiza Muzeul Medrea. Face parte din comitetul de iniţiativă pentru organizarea expoziţiei „Flacăra”, unde expune o lucrare.
• Anul 1955. În luna iulie este ales membru corespondent al Academiei Republicii Populare Române. Este membru în juriul expoziţiei interregionale de la Bucureşti, unde expune busturile: „Traian Săvulescu”, „Mihai Jora” şi „D. Cuclin”.
• Anul 1956. Expune la Bienala de la Veneţia (17 lucrări). I se acordă Premiul de Stat clasa I. Este distins cu titlul de Maestru emerit al artei.
• Anul 1957. Se deschide Muzeul Medrea, reorganizat în str. Budişteanu 16, după ce fusese adăpostit câţiva ani în Palatul de la Mogoşoaia.
• În luna iunie i se acordă titlul de Artist al poporului. Participă la concursul pentru monumentul „George Enescu”. Realizează bustul monumental „Ovidiu”, aşezat pe şoseaua Kiseleff. Membru în juriul Expoziţiei retrospective „10 ani de la proclamarea Republicii Populare Române”.
• Anul 1958. Participă la Bienala de la Veneţia. Participă la prima expoziţie a ţărilor socialiste deschisă la Moscova. În colecţia „Maeştrii artei româneşti”, Editura pentru Literatură şi Artă, publică lucrarea lui K.H. Zambaccian despre C. Medrea.
• Anul 1959. Realizează monumentul „1907”, din marmură, ridicat în oraşul Buzău. Donează oraşului Constanţa grupul statuar „Pescarii”, aşezat la intrarea în port. Participă cu lucrări la expoziţiile de artă românească deschise la Bratislava, Praga, Berlin, Atena, Cairo, Alexandria, Belgrad, Helsinki, Budapesta.
• Anul 1961. I se acordă Ordinul Muncii clasa II. Donează oraşului Constanţa, pentru a fi transpusă în piatră şi aşezate pe litoral, lucrările: „Sirena şi delfinul”, „Maternitate”, „Răsăritul” şi „Fetiţa cu broasca”. Participă cu lucrări la expoziţiile de artă românească deschise la Sofia, Ankara, Istambul, Damasc şi Expoziţia internaţională de sculptură organizată de Muzeul Rodin din Paris.
• Anul 1962. Întregeşte donaţia din februarie 1948 cu un nou lot de 83 de lucrări pentru muzeul Medrea. Este distins, în luna noiembrie, cu titlul de Profesor emerit.
• Anul 1963. Participă cu lucrări la expoziţia de artă românească deschisă la Dresda.
• Anul 1964. Realizează ultima sa lucrare, intitulată „Victorie”. La 25 iulie a încetat din viaţă, în plină activitate creatoare. A fost înhumat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

***
În anul 1957, la Bucureşti, s-a înfiinţat Muzeul Cornel Medrea, ca urmare şi a donaţiilor lucrărilor realizate de artist de-a lungul a peste trei decenii de activitate.
Muzeul a fost deschis şi a funcţionat într-o clădire construită la sfârşitul secolului al XIX-lea care se afla amplasată în apropierea Academiei de Arte Frumoase, unde Cornel Medrea era profesor.
În anul 2004 Muzeul Cornel Medrea alături de alte muzee din Bucureşti au „dispărut” la fel ca şi în prima perioadă după anul 1947, fără o reacţie corespunzătoare a „marilor personalităţi” ale instituţiilor de specialitate şi a celor politice româneşti....


Link-uri:
https://www.wikiwand.com/ro/Cornel_Medrea
http://muzeulbucurestiului.ro/colectia-cornel-medrea/
https://vatra-mcp.ro/cornel-medrea-sculptor-profesor/
https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/ziua-dobrogei/citestedobrogea-povestea-de-iubire-a-sculptorului-cornel-medrea-131-de-ani-de-la-nasterea-celui-care-a-innobilat-candva-perla-litoralului-686122.html
https://www.dacoromania-alba.ro/nr60/cornel_medrea.htm