Album despre RODICA ANCA MARINESCU

mai multe informatii pe:
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Rodica+Anca+Marinescu/

Artista RODICA ANCA MARINESCU s-a nascut la Bucureşti in 31 ianuarie 1937.

Din 1953 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucureşti, la clasa profesorului Alexandru Ciucurencu, iar diploma de absolvire a obţinut-o in 1959. Intre 1956-1959 a avut Bursa de Merit Republicana “Ion Andreescu”.

A debutat in 1960 la Bucureşti in cadrul unei expoziţii de grup. Prima expoziţie personala a avut loc in 1966 la Bucureşti. Au urmat expozitii personale in Bucuresti 1969, 1971, 1977, 1982, 1987, 1992, 1994, 1997, 1998, 1999, 2003 (Galeria Negulescu), 2005 (Cercul Militar National Galeria Artelor), 2006, 2007 IRECSON, in Suceava 1967, 1976, in Mamaia 1983, in Constanta 1983, 2000, in Focsani 1984, in Miercurea Ciuc 1987, in Iasi 2003, in Dej 2003. In afara de prezenţele pe simezele din Romania a avut participari in strainatate, in special in Italia şi Germania (in Italia la Napoli 1971, 1972, Viareggio 1972, in Germania la Koln 1974,1978, 1979, Waldbrol 1974, Bensberg 1975, Julich 1975, Karsruhe 1978, Euskirchen 1978, Bochum 1996).

A participat la expozitii de grup in 1969 - Moscova “Expozitia 10 pictori romani”; 1970 - Suceava; 1972 - Waldbrol (Germania); 1972 -Milano (Italia) “5 pictori romani”; 1973 - Terni (Italia) “8 artisti romani”; 1973 - Roma (Italia) “10 artisti romani”; 1973 - Torino (Italia) “4 pictori romani contemporani”; 1976 - Bucuresti “Expozitie de grup” Ministerul de externe; 1978 - Bergisch Gladbach (Germania); 1982 - Volos (Grecia) Expozitia “Grup de pictori romani”; 1993 - Bucuresti Galeria Simeza; 1996 - Bucuresti “Romania women artists”; 1996 Bochum (Germania); 1998 Bucuresti “Salonul de acuarela”; 1999 Bucuresti “Salonul bienal de pastel”; 2000 Bucuresti “Salonul de acuarela”; 2001 Bucuresti “Salonul bienal de pastel”; 2002 “Expozitie aniversara - 10 ani” Galeria Artelor Cercul Militar National Bucuresti; 2003 Word Trade Center Bucuresti; 2004 Galeria GalAteCa Expozitie “Grup Neconventional”; 2004 Galeria Fundatiei Bucuresti Expozitia “Eros”; 2004 Galeria Fundatiei Bucuresti Expozitia “Splendida Romanie”, 2007 Word Trade Center Bucuresti.

A participat activ la expozitiile de pictura romaneasca organizate de UAP in strainatate din care mentionam 1968-1969 Torino (Italia) “Expozitie de Arta Romaneasca”; 1969 Beirut (Liban) “Expozitie de pictura romaneasca”; 1969 Viena (Austria) “Expozitie de pictura romaneasca”; 1969 Ludenscheid (Germania) “Expozitie de pictura romaneasca”; 1981 Viena (Austria) “Florile in pictura romaneasca”.
Participari la Expozitii si concursuri internationale: 1969 Bydgocz (Polonia), Expozitia “Muzica in arta plastica”; 1969 Bonn, Koln (Germania) “Expozitia anuala Gedok a artelor plastice”; 1970 Barcelona (Spania) Expozitia concursului international de desen “Juan Miro”; 1970 Napoli (Italia) “Concursul international de pictura Italia 2000 editia 1-a”; 1971 Barcelona (Spania) Expozitia bienala internatinala “Sportul in artele plastice”; 1971 Napoli (Italia) “Concursul international de pictura Italia 2000 editia 2-a”; 1971 Koln (Germania) “Expozitia anuala Gedok a artelor plastice”; 1971 Paris (Franta) “Expozitia anuala Gedok a artelor plastice”; 1972 Napoli (Italia) “Concursul international de pictura Italia 2000 editia 3-a”; 1973 Ravenna (Italia) Galeria Academiei din Ravenna “Expozitia artistilor romani contemporani”; 1973-1974 Amalfi, Livorno, Palermo, Biella (Italia)”Expozitie de arta romaneasca contemporana”; 1974 Koln (Germania) “Expozitia anuala Gedok a artelor plastice”; 1975 Koln (Germania) “Expozitia anuala Gedok a artelor plastice”; 2001 Bucuresti ASIROM “Artiste din tarile riverane Mediteranei si Marii Negre”.

Premii si distinctii internationale:
1970 - Medalia de bronz, Expozitia anuala Gedok – Bonn, Koln (Germania)
1970 - Medalia de aur, Napoli (Italia) “Concursul international de pictura Italia 2000 editia 1-a”
1971 - Premiul de expozitie personala, Galeria “La Versilia” - Viareggio (Italia) “Concursul international de pictura Italia 2000 editia 2-a”;
1974 - Medalia de aur - Palagano, Concursul international “Orasul Palagano” (Italia)
Participari la tabere de creatie: 1961- Baia Mare; 1977 - Botosani; 1986, 1987 - Lazarea, Calica;
Calatorii de studii si documentare: URSS, RDG, Italia , RFG, Franta, Grecia, Olanda, Belgia, Spania;
Lucrarile artistei se afla in muzee si colectii din : Romania, Rusia colectii de stat, colectii particulare din Austria, Italia, Germania, SUA, Franta, Grecia, Belgia, Olanda, Spania, Rusia, Romania.


Bibliografie:
Draguţ Vasile, Artistes decorateurs d’aujourd’hui, Ed. Artis, Bucureşti
Florea Vasile, Arta romaneasca moderna şi contemporana, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1982
Barbosa Octavian, Dicţionarul artiştilor romani contemporani, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1976
Cebuc Alexandru, Laptoiu Negoiţa, Florea Vasile, Enciclopedia artiştilor romani contemporani, vol. I, Ed. Arc 2000, Bucureşti, 1998.
Macarie Augustin, "Cronici si studii de arte plastice"
Deac Mircea, LEXICON Pictori, sculptori si desenatori din Romania secolele XV-XX , 2008

***

Despre RODICA ANCA MARINESCU
Prezentare de Mihai ISPIR la Expoziţia personala “50 ani” din 1987, Bucureşti


Această expoziţie ne aduce în atenţie o artistă pentru care pictura este aşa cum o dorea cândva şi Palade, şi anume - un jurnal al existenţei, o confesiune.
În cazul Rodicăi Marinescu, eu-l artistic este însă acela care în primul rând se confesează, iar această confesiune pare a se situa sub semnul exaltării, aş spune necotidiene, în faţa armoniei lumii, sub semnul unei bucurii spirituale cu care este receptat învelişul coloristic al lucrărilor.
S-ar spune, deci, că este vorba de o artă a fericirii de a trăi.
Şi totuşi cred că Rodica Marinescu ţinteşte şi la altceva decât la fotoliul confortabil în care dorea Matise să îşi instaleze privitorul. Pentru că există în pictura Rodicăi Marinescu ceva care depăşeşte directitatea expresiei prin violentarea retinei – şi se indreaptă către o zonă a asocierilor şi a corespondenţelor pe care cândva şi pictorii simbolişti o căutaseră.
Temele exterioare ale picturii Rodicăi Marinescu sunt suple în aparenţă, par la îndemână, dar un secret fin, aş spune autobiografic, le conduce şi le leagă unele de altele.
Şi nu este vorba numai de faptul că suita acestor peisaje poate reface itinerariile unor călătorii ale artistei pe ţărmul egean sau pe cel pontic sau poate reface sejururile sale în taberele de creaţie de la Calica sau de la Lazareea.
Este vorba, aş spune, mai mult de gruparea mai multor lucrări sub semnul unor motive emblematice şi poetice şi spunând aceasta, mă gândesc la un alt adagiu celebru, tot al lui Palade, potrivit căruia un tablou este întotdeauna un poem de linii, forme şi culori.
Această zicere a lui Palade poate fi înţeleasă, desigur, în mod exterior şi facil – şi atunci ea devine o banalitate.
În realitate însă, pictorul atrăgea atenţia asupra relaţiilor tainice dintre elementele imaginii, fie acestea de ordin plastic, fie ele de ordinul corespondenţelor spirituale.
Temele Rodicăi Marinescu (livada, valurile, anotimpurile) aparţin tocmai acestui dublu ordin al spiritualului şi al plasticului pur. Dar ar fi greşit să se înţeleagă prin aceasta că pictura este voit sofisticată sau voit distantă. Şi, iată, argumentele ne stau la îndemână pe simeze în favoarea, aş putea spune, a sociabilităţii, a prospeţimii şi a sincerităţii – în sensul estetic pe care arta Rodicăi Marinescu le emană cu cea mai deplină naturaleţe. E o artă a delicateţii şi în acelaşi timp o artă de profunzime. Delicateţea e de suflet, iar profunzimile se citesc în intensitatea de o calitate specială, nu lipsită de accente, ce trezesc amintiri expresioniste ale tonurilor şi ale culorilor.
Pentru cine examinează biografia artistică a Rodicăi Marinescu, subtila simbioză de astăzi de francheţe şi complexitate a imaginii prin care arta se impune, apare ca rezultatul unei evoluţii pe cât de coerente pe atât de inteligibile.
Elevă a maestrului Ciucurencu, Rodica Marinescu a ştiut încă de la început să nu se lase copleşită de autoritatea prea nemijlocită a unor maeştri. În unele compoziţii din anii de debut, concentrate asupra figurii feminine surprinse în calmul domestic, se citeşte ceva din atmosfera nabistă din Bonnard. A urmat apoi o etapă geometrizantă, când tema folclorică era asimilată şi interpretată în sensurile ei adânci de vitalitate arhetipală.
Trebuie spus, însă, că, de fapt, nicicând (nici în faza sintetică sau simbolic folclorică, nici în cele următoare, nici mai târziu), vitalitatea constitutivă a eu-lui artistic subdiacent picturii Rodicăi Marinescu nu a scăzut în capacitatea sa de comunicare sensibilă.
Eliberarea culorii, şi, mai general spus, a mijloacelor paletei încurajată de intimitatea de suflet cu arta ţărănească a reverberat firesc şi în această nouă fază a reîntoarcerii la natura prin care expoziţia ne oferă o secvenţă absolut semnificativă.
Puterea de expresie sintetică şi metaforică cu mijloace plastice, dar cu rezonanţe pătrunzătoare în sensibilitatea privitorului, rămâne definitorie şi deopotrivă sesizantă în toate ciclurile mai înainte amintite.
„Valul”, de pildă, este o interpretare sui-generis perfect originală a clasicului subiect al marinei. Întregul, însă, este perceput aici fragmentar, metonimic, iar scoica, cu un rol de rapel poetic, devine amănuntul particularizant revelator. Nu mult diferit ar fi tratat cred, un asemenea studiu, un asemenea subiect, un simbolist ca Horia Bîrleanu.
Este de remarcat de altfel rostul cu totul aparte pe care Rodica Marinescu îl atribuie detaliului grăitor pe care îl asociază câteodată contrastant planurilor de perspectiva celor mai îndepărtate. Şi este şi cazul naturilor statice din seria anotimpurilor plasate în peisaj, deci o compoziţie iarăşi cu totul şi cu totul originală, unde elementul flămând de reprezentări, alăturat facturii pleneriste a spaţiului deschis, prilejuieşte o inedită asociaţie conceptuală de tipul cultură-natură, restituită însă cu o deplină prospeţime a emoţiei.
Şi aceeaşi puritate a elementului plastic le întâmpină şi în seria livezii, a livezilor interpretate la început într-o tonalitate luminoasă, majoră, cu unele note vangoghiene poate, şi care câştigă treptat în diafanitate atingând apoi rezonanţe crepusculare aproape dramatice.
Peste tot intensitatea, acuitatea privirii artistei, se exercită într-o decodificare a unor structuri armonice, dincolo de orizontul strict al aparenţelor, în căutarea unei ordini care să fie în acelaşi timp şi expresivă.
E ţelul manifest al unei arte poetice alcătuite cu răbdare, care îşi află în imanenţă punctul de pornire, reazemul şi rezerva de luciditate necesare în orice discurs, în orice aventură pe tărâmul imaginar.

http://artindex.ro/2012/10/05/marinescu-rodica-anca-2/
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Rodica+Anca+Marinescu/