Album despre IOAN ORATIE

Mai multe informatii despre IOAN ORATIE pe:
http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Oratie+Ioan/
http://www.galeriadearta.com/pictura/ioan-oratie-788.htm
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ioan_Oratie
http://www.ziare.com/galati/pictura/expozitia-stari-ioan-oratie-1662184
http://www.youtube.com/watch?v=V2JoXmh1uFc
http://www.youtube.com/watch?v=uQoZCaL0mmc
http://www.artevizuale.ro/Pictura/Stari.html
http://www.mavgl.ro/index.php?option=com_content&task=view&id=249&Itemid=61
http://www.onlinegallery.ro/expozitie-autor/ceea-ce-iubesc-eu-cel-mai-mult-%E2%80%93-pictura-ioan-oratie
https://cristinalincu.wordpress.com/2015/05/10/plasticianul-ioan-oratie-verniseaza-la-brasov-expozitia-sentimente/
https://www.facebook.com/viorica.tomov/media_set?set=a.1750134608342013.1073742221.100000364728689&type=3


Expozitie "Forme si expresii plastice" de Ioan Oratie la Brașov; film de Claudiu Victor Gheorghiu
https://www.youtube.com/watch?v=08uoMnjQfbQ&feature=youtu.be


IOAN ORATIE

- născut la Zărneşti (jud. Braşov) pe 9 iunie 1957
- absolvent al Universităţii de Arte Plastice-Bucureşti, Facultatea de Arte Decorative şi Design, secţia pictură monumentală (profesor Viorel Grimalschi)
- membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1999

Expoziţii personale:
1999 – Braşov, Sala Victoria
2005 – Bucureşti, Sediul UNESCO
2006 – Bucureşti, Libra Bank; Bussines International Plaza; Galeria Galateea
2006, 2007 – Bucureşti, Hanul cu Tei
2007- Buşteni, Galeria SILVA
2008- Bucureşti, Galeria IRECSON
2008- Braşov, Librăria Okian
2009 –„Ceea ce iubesc eu cel mai mult” Galeriile UAP Buzau
2009 –"ATITUDINI" Galera ANA

Expoziţii de grup (selecţie):
1998 – Bucureşti, Galeria Gala
2000 – Bucureşti, Sala de Expoziţii „Constantin Brâncuşi”
2000 – Reşiţa, Salonul Artiştilor Plastici
2000, 2002, 2003, 2004 – Bucureşti, Salonul Municipal
2005 – Bucureşti, Galeria Orizont
2006 – Bacău / Chişinău – Saloanele Moldovei
2008 - „Conexiune”, Orizont; “Conexiune”, Muzeul de Artă-Tulcea; Bienala „Ion Andreescu”- Buzău; Bienala „Gheorghe Petraşcu”- Târgovişte; Salonul de artă religioasă, Galeria Orizont
2009 – „Calul”, Galeria Apollo, Bucuresti; „Copacul”, Galeria SILVA Busteni; „Calatori in timp si spatiu” - Muzeul de Arta-Constanta; „Calatori in timp si spatiu” - Galeria UAP Orizont, "Stare ingereasca" Galeria VeronikiArt

Colaborări la proiecte de artă monumentală:
1995 – restaurare pictură murală, Biserica Mănăstirii Plătăreşti, coordonator: prof. Viorel Grimalschi;
1995,1997 – mozaic, Platforma Petromidia Năvodari şi mozaic pentru o persoană particulară din Germania;
1996-1997- restaurare pictură murală, Biserica din Deal- Sighişoara, coordonator: Romeo Gheorghiţă;
1997 - pictură murală, Biserica Mănăstirii Cernica;
1999, 2000 - pictură murală, Biserica Cotnari, coordonator: prof. Sava Nicolae;
2007 – mozaic, hotelul Vega din Mamaia, coordonator Marin Deaconu.

Lucrări în colecţii de artă particulare din România, Spania, Turcia, Japonia, Franţa, SUA, Germania.

Participări la tabere de creaţie:
-2004, 2005, 2006 – Tabăra Internaţională de pictură „Lucian Grigorescu”de la Medgidia (jud.Constanţa);
-2007 - Tabăra de pictură de la Hârsa (jud. Prahova);
-2009 - Tabăra de pictură de la Suceviţa (UNESCO).
-2009 – Tabara internationala de creatie plastica „Dan Platon” Breaza

În prezent, trăieşte şi lucrează la Bucureşti.

Telefon: 0724 309 668

ioanoratie@yahoo.com

***

"Ioan Oratie"
(Nostalgia ca spirit ludic)

Ioan Oratie (născut în data de 9 iunie 1957 la Zărneşti) este un pictor de care n-a auzit prea multă lume. A expus puţin, de regulă în cadrul unor manifestări de grup, şi nu a făcut mai nimic pentru a atrage atenţia asupra sa. Altfel, este un personaj cât se poate de pitoresc, cu o expresie mereu jovială, cu nişte mustăţi mari, uşor răsucite în sus şi cu un aer îndatoritor care ţi-l face pe loc simpatic. Personal, l-am întâlnit cu ani în urmă în atelierul regretatului Vasile Chinschi, pe care îl frecventam amândoi foarte des. Îmi aduc minte că mi-am exprimat în mai multe rânduri dorinţa de a vedea ce şi cum pictează, dar prilejuri de materializare a aceste intenţii nu s-au ivit. Până zilele trecute, când pictorul m-a sunat şi m-a invitat la atelierul său, situat în podul unei clădiri de pe Calea Victoriei, sub pretextul că urmează să-şi deschidă o expoziţie şi că ar vrea să afle şi părerea mea asupra selecţiei de lucrări la care se gândise el. Nu ştiu de ce, poate datorită înfăţişării sale, îmi imaginam, în timp ce mă îndreptam spre adresa indicată, că-mi va arăta nişte compoziţii figurative, cu personaje încremenite în ceremonialuri de epocă, uşor vetuste, dar pline de mister pe de altă parte. Ceva care să-mi amintească de „Craii de Curte Veche”, de Bucureştii de altădată sau de lecturile adolescentine despre muşchetarii lui Dumas-tatăl.
Dar, cum socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg şi cum Ioan Oratie este un om pe care ar fi trebuit să mi-l imaginez ca fiind capabil şi de surprize, am descoperit în atelierul său o cu totul altă viziune picturală decât cea de care mă lăsasem eu ispitit fără vreun temei anume. Mai exact, artistul s-a dovedit a fi, pe de o parte, un peisagist cu suflet de poet liric, un analist rafinat al luminii şi al culorii transpuse în imagini care, fără a fi bucolice, ating cu delicateţe coarda secretă a nostalgiei, iar pe de altă parte un spirit ludic atras de geometria magică a spaţiilor abstracte, definite de tuşe riguroase şi de pete cromatice care intră în dialog una cu alta graţie unei formule prozodice ale cărei reguli trebuie căutate în precipitarea controlată a propriilor sale stări de spirit. Balansul intre figurativ şi abstract nu trebuie însă interpretat ca fiind expresia unei nehotărâri stilistice majore sau a unei căutări prelungite dincolo de limitele rezonabile ale maturizării artistice. Există, cu alte cuvinte, ceva care uneşte cele două direcţii de dezvoltare a discursului plastic, iar acel ceva rezidă într-o aplecare evidentă spre efectele decorative ale culorii şi ale sintaxei compoziţiilor. Peisajele, florile, naturile statice poartă amprenta unei „regii” abile care exclude din start inspiraţia de tip impresionist, lăsând în schimb locul ideii că artistul recompune realul după un model preexistent, cu vagi accente calofile. La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte pânzele expresionist-abstracte, în cazul cărora jocul petelor de oranj, galben şi roşu sau de griuri colorate se remarcă prin aceeaşi notă studiată de armonie şi echilibru. Poate că aceste caracteristici care definesc momentul actual al creaţiei lui Ioan Oratie au legătură şi cu pregătirea sa în domeniul picturii murale (a absolvit secţia cu acest profil în 1998, la clasa profesorului Viorel Grimalschi), dar ceea ce rămâne important este faptul că el a reuşit să-şi constituie un limbaj plastic suficient de flexibil pentru a acoperi în mod convingător o arie tematică şi stilistică generoasă, care îl va ţine cu siguranţă departe de riscurile mnierismului.
(Economistul/ECART, 20 octombrie 2005)
Corneliu OSTAHIE - "Artisti, ateliere, galerii (Ghid facultativ de incantat privirea) Ed. KARTA-GRAPHIC 2009 pag. 175-177.