Album despre EMIL IVANESCU - MILLAN (1910-1972)

Pictorul Emil Ivanescu – Millan
1910 -1972
Pictor bisericesc, restaurator de monumente istorice şi totodată maestru de şevalet, Emil - Millan Ivănescu s-a născut în oraşul Curtea de Argeş la 15 februarie 1910 într-o familie modestă în care tatăl, Gheorghe era zugrav, iar mama, Maria , casnică. La vârsta de 17 ani pleacă la Bucureşti, unde se angajează la Iosif Keber şi intră în contact cu ideile noi ce apăruseră cu privire la pictura bizantină, în perioada când noul val de după primul război căuta să reintroducă linia simplă, elegantă a vechilor pictori – călugări de la Muntele Athos, faţă de curentul renascentist la modă.
La vârsta de 26 de ani se înscrie la cursurile Institutului de Belle - Arte din Bucureşti (actuala Academie de Belle - Arte din Bucureşti), unde timp de cinci ani reuşeşte să obţină rezultate remarcabile, să fie apreciat de colegi şi profesori precum craioveanul Eustaţiu Stoenescu, piteşteanul Costin Petrescu, cu care lucrează la frescele din Sala Ateneului Român şi la cele de la Palatul Regal. Tot în această perioadă participă la expoziţiile din saloanele oficiale: Salonul oficial de toamnă –desen, gravură şi afiş – 1938 şi 1939, organizate de pavilionul artelor din Şoseaua Kiseleff, avănd printre membrii juriului pe marii pictori Camil Ressu, Costin Petrescu şi Jan Steriade. După absolvirea institutului, în anul 1941, a depus o necontenită activitate atât în pictura bisericească cât şi în pictura de şevalet, în grafică, în portretistică. Activează alături de colegii săi Paul Constantinescu, Florica Codrescu, Horia Damian, Dumitru Stoenescu, D. Dona Niculina, Iosif Vass în cadrul cunoscutei instituţii culturale „Tinerimea artistică” din Bucureşti. În anul 1942 primeşte comanda pentru executarea de copii după tablourile votive din Biserica Domnească din Curtea de Argeş pentru Biserica Ortodoxă din Berlin.
În 1944 participă la două saloane oficiale, organizate la Sala „Dalles” din Capitală, având în juriu, printre alţii, pe Al. Ciucurencu, Camil Ressu, J. Al. Steriade.
În 1949 schimbă meseria de pictor monumentalist cu cea de scenograf la Teatrul „Alexandru Davilla” din Piteşti, teatru nou înfiinţat şi lucrează până în anul 1953.
Din 1954 îşi canalizează efortul pentru refacerea picturii bisericeşti şi a restaurării de monumente. De menţionat colaborarea lui Emil – Millan Ivănescu la refacerea picturilor din naosul şi tinda Patriarhiei Române şi la pictarea icoanelor şi catapetesmelor din bisericile române de la Ierusalim şi Iordan alături de Dumitru Belizarie şi Iosif Keber, iar la înveşmântarea iconografică a capelei din Cimitirul „Belu” a lucrat cu Artur Verona.

La 22 decembrie 1972 se stinge din viaţă, fără durere, în mijlocul familiei, cel ce fusese unul dintre cei mai valoroşi pictori – restauratori, specialist în tehnica fresco, novator şi continuator al stilului neobizantin în pictura românească, dascăl, subtil maestru al pastelurilor şi armoniei cromatice, în tonuri şi nuanţe impresioniste.

https://adevarul.ro/locale/pitesti/genialul-artist-emil-ivanescu-millan-pictorul-putin-cunoscut-arestaurat-zeci-biserici-romania-1_5a2656e55ab6550cb8de3e68/index.html

http://www.ziare.com/pitesti/stiri-life-show/emil-ivanescu-millan-1910-1972-6609353

https://jurnaluldearges.ro/pictorul-si-restauratorul-picturilor-murale-emil-ivanescu-millan/

Expozitie Emil IVANESCU MILLAN la Curtea de Arges 2020
https://www.youtube.com/watch?v=PIDsne-O4xk