CRONICA FUNDATIILOR Nr.1 Anul 2011, pag.7 "Print, rege sau artist"
CRONICA FUNDATIILOR Nr. 1 - 2011
Print, rege sau artist?
Mă intrigă două afirmaţii ale lui Balzac, care par a se contrazice. Dar, la cât a scris el, nici n-ar fi de mirare. Iată un prim text: “Un mare artist este un prinţ fără titlu”. OK. Şi care ar fi titlurile unui artist în secolele XX sau XXI?
O diplomă de absolvire a Academiei de Arte cu nota 10 nu e un titlu? Sau calitatea de profesor titular la Universitatea din Toledo? Şi în curând va fi şi includerea printre laureaţii Institutului Biografic American. L-ar invidia orice prinţ.
Iar ultimul argument vine tot de la Balzac: “Un artist mare este un rege, ba mai mult chiar decât un rege..., trăieşte cum îi place,... domneşte asupra lumii fanteziei” Magister dixit!
George are o profesie privilegiată, dar asta nu înseamnă nici că e uşoară, iar de multe ori nici invidiată. Cine cunoaşte viaţa artiştilor ştie că aceştia trec uneori prin devastatoare infernuri ale îndoielii sau ale neînţelegerii de către contemporani ori instituţii care ar trebui să-i protejeze. Ca să nu mai vorbim de situaţia materială a artistului, tradiţional dificilă. George are însă, o poziţie
solidă - greu câştigată - şi a depăşit toate acestea. Oare? Capriciile soartei au colţi parcă mai ascuţiţi în cazul artiştilor. Cu toate acestea, nu cred că George Rădeanu ar dori să-şi schimbe soarta. Acesta este destinul artiştilor, dar uneori şi crucea lor. Nu cred că ar schimba cu prinţii sau regii; i-ar încurca cel puţin rigiditatea protocolului. Iar prinţi şi regi pot fi în infinitul imaginaţiei lor.
Deşi are o situaţie excelentă în Europa de Vest, de vreo şase luni George Rădeanu a venit în
ţară, iniţial - credea el – doar pentru o expoziţie la Iaşi, deci o lună, cel mult două. N-a fost aşa. Evenimentele au împins expoziţia spre şi peste Anul Nou, iar pe pictor la Bucureşti, unde a recidivat cu altă expoziţie, la Palatul Şuţu.Perioada a fost plină de experienţe ca să fim în tonalităţi cromatice.
Ambele expoziţii au fost “de nota 10” - are el ce are cu nota asta - şi fără îndoială de succes artistic. S-au spus şi s-au scris despre arta lui lucruri deosebite, de suflet şi în cunoştinţă de cauză, pictorul s-a întâlnit cu oameni dragi pe care nu-i mai văzuse de zeci de ani şi a cunoscut oameni noi. Şi aceştia au aflat lucruri noi despre el. Mi-am completat şi eu imaginea despre George, având şi unele surprize. Îl credeam un “lup singuratic” sau, cum spunea Dragoş Ciobanu, “sihastrul din Calderon”. Nu prea e aşa. “Singurătatea” lui e populată: artişti plastici, persoane din mass-media, eu şi alte suflete. Într-o noapte a primit vizita unor artişti - deşi, după număr, părea mai mult o invazie - care nu ştiu din ce impuls i-au cerut să dea jos un pânzoi cu cai. A făcut-o şi dedesubt, pe perete, erau desenaţi... alţi cai. A dat jos şi alte lucrări, iar dedesubt - alte desene pe pereţi, un cuplu (excelente nuduri) şi altele. Atelierul îi ajunge pentru lucrat şi dormit, dar se pare că trebuie să-şi mai procure câţiva pereţi inspiratori. Eu n-am avut solicitări demolatoare, dar - abuziv, cum sunt - am cerut muzica pe care aş asculta-o până la sfârşitul vieţii: Chopin. Surpriză: avea. Altă surpriză a fost modul cum scrie: alert, incisiv, sarcastic. Şi discuţii interesante, ultima până la 5 dimineaţa, când s-a epuizat un tsunami de vin care dăduse peste noi.
Iar “lupul singuratic” a ieşit şi la expoziţii, la vernisaje, a făcut serviciul de curator în propria-i expoziţie şi treptat a început să se reconecteze la viaţa artistică românească, cu bune şi cu celelalte. Printre “celelalte” este şi faptul că - eufemistic vorbind - expoziţiile n-au fost un succes comercial. Explicaţia primită de el era o repetiţie de patefon stricat: criza, criza, criza. Există însă şi elemente de comportament uman pe care le înţelegi mai curând din aluzii. Elegant, el nu se plânge.
George, consolează-te cu gândul la splendidul dezastru cu care se încheia filmul “Zorba grecul”. Iar ca deviză, ia-ţi titlul unui film cu Julio Iglesias: “Viaţa merge înainte”. Din toată experienţa asta ia şi tu ce e bun şi restul trece-l la “Capitolul Golgota”. Se apropie Paştele şi... ziua ta. Te felicit pentru ideea de a fi ales să te naşti în aprilie. La Mulţi Ani, George!
Cu amiciţie,
Neculai Călugăriţă
|
Dimensiune originala:
400x566
|