Vasile GORDUZ in Dictionarul sculptorilor din Romania, sec XIX-XX lit A-G pag. 244,245

GORDUZ Vasile, 8.10.1931, Trifeşti, jud. Neamţ – 12.12.2008, Bucureşti. Studii: 1954–1961, IAP Bucureşti, cu Boris Caragea. Debut în 1957 cu compoziţia istorică Ştefan cel Mare. Membru UAP. Lucrează în piatră şi metal. Premii: 1972, pr. UAP pentru sculptură; 1977, pr. „Ion Andreescu” al Academiei Române; 2000, Ordinul „Steaua României” (în grad de Cavaler); 2003, pr. „Prometheus” pentru Opera omnia acordat de Fundaţia „Anonimul”.

Sculptură cu caracter antropomorf. Conţinut simbolic în lucrări precum: Conversând cu o pasăre, Conversând cu pământul etc. A realizat o serie de portrete de o mare forţă expresivă printre care distingem portretul filozofului Petre Ţuţea (amplasat în curtea Bisericii Popa Soare din Bucureşti) şi pe cel al teologului Dumitru Stăniloae (Bucureşti, Facultatea de Teologie Ortodoxă).
Controversatul monument Eminescu din Montreal (2003, Place de la Roumanie, bronz) răstoarnă tiparele iconografiei eminesciene fără a falsifica datele modelului, artistul pornind în edificarea sa de la masca mortuară a poetului. Asemenea altor lucrări ale lui V.G., acest anti-monument se distinge printr-o accentuată simplicitate, prin lipsa oricărui retorism ce caracterizează, în genere, sculptura de for public. Aici limbajul său plastic pare forjat în linia creştinismului timpuriu, în acea austeritate clasicistă livrată în anvelopa formală a unui anume primitivism. Privită în ansamblu, opera sa trimite spre o epocă revolută: fragmente de trupuri ce evocă imaginile unor statui în ruină, amintirea sculpturii greceşti preclasice, portrete cu iz paseist etc. Chiar şi asupra sculpturii sale cu tematică istorică planează aceeaşi nostalgie a trecutului cultural, modalitate prin care artistul reuşeşte să evite convenţiile reprezentărilor de gen.
Exp. pers.: 1975, Bucureşti, Gal. Nouă; 1992, Bucureşti, Gal. Catacomba; 2007, Bucureşti, Sediul Ordinului Arhitecţilor din România; 2010, Mogoşoaia, Palatele Brâncoveneşti (sculptură şi desen); 2011, Chişinău, Muz. Naţional de Artă al Moldovei (alături de lucrările Silviei Radu).
Exp. colective: 1975, Berlinul de Est, exp. Plastik und Blumen; 1976, Paris, Concursul Internaţional de portrete „Paul Louis Weiller”; 1981, Bucureşti, Gal. Simeza; 2006, Bucureşti, Gal. Veroniki Art, Secvenţe I; 2010, Bucureşti, MNAC, exp. lemn.ro (Crucificat iarna). Artă publică: 1968, Olăneşti, Legendă populară; 1975, Bacău, Lucreţiu Pătrăşcanu; Roma, Academia di Romania şi Sevilla Împăratul Traian; 2003, Montreal, Place de la Roumanie, Mihai Eminescu, bronz. Muzee: Bucureşti, MNAR (Studiu după o statuie veche, bronz; Ion Gheorghiu, bronz; H. Catargi, bronz; Ion Pacea, bronz; Nicolae Iorga, gips, George Călinescu, gips); Galaţi, Muz. de Artă Vizuală; Bibl.: Barbosa 1976; Prut 1982, 2002; Encicl. art. rom. cont. 2; AKL. – Grozdea 1987; Cârneci 2000. – Versions of Transfiguration 1998. – A. Titu, în Arta, nr. 6, 1981, p. 33; Th. Redlow, în Arta, nr. 10, 1983, p. 18; Th. Redlow, în Arta, nr. 3, 1985, p. 19; Th. Redlow, în Arta, nr. 6, 1992, p. 13–14; M. Sârbulescu, în Arta, nr. 6, 1992, p. 15–16; L. Barcan, în Adevărul, 7 martie 2007. D. Stanca, în România liberă, 3 aprilie 2007; I. Malamen, în Ziua, 1 martie 2007; M.-M. Crişan, în Observator cultural, nr. 454–455, 18 dec. 2008. C.T.