Criticul de arta Corneliu ANTIM despre DIMITRIE TONY STANCIU in pliantul expozitiei din 2002

„...pictorul s-a impus prin dezinvoltura constructiilor plastice situate undeva, in descendenta post-impresionismului autohton. Este vorba, in cazul sau, doar de o adecvare a mijloacelor de expresie la fondul propriei sensibilitati artistice. Dimitrie Stanciu cultiva, deopotriva, broderia suava a cuvintelor, armonia incantorie a gandului maestru rostit.
Traieste asa cum este: un daruit intru frumusete, ce cauta sa depaseasca prin seninatatea spiritului si simtirii sale apasatoarele tenebre din labirinturile existentei noastre zilnice.
Paleta pictorului este dominata de tonurile luminoase. Pana si griurile capata in retina pictorului o stralucire aparte. Fireste, genul predilect este peisajul. Lucreaza in plina lumina, dupa cea mai buna traditie a scolii impresioniste, urmandu-si subiectele in diferite momente ale zilei ori in anotimpurile ce dau culorii consistenta cea mai radioasa.
Lucreaza in tente lejere, aparent usor, alternand suprafetele lucrate in cutit cu cele in penel, rezultatul fiind o pictura in care coexista notele de senzualism si cele rezonant-lirice. Ceea ce atrage este definirea precisa a registrelor cromatice si simplitatea constructiei plastice. Nici o afectare retorica nu altereaza pictura lui Stanciu. Conduita pe care doreste
sa ne-o impuna este sinceritatea totala, fata de sine, mai intai, si fata de privitor. Poate tocmai de aceea pictura lui Dimitrie Stanciu are prospetimea si infiorarea primelor marturisiri”
Corneliu Antim
(in pliantul expozitiei din 2002)