Album despre AUGUSTIN COSTINESCU

DATE BIOGRAFICE
Nascut la 28 aprilie 1943, in Lipova, judetul Arad. A parasit aceasta lume in 11 martie 2021 la Bucuresti.
Absolvent al Institutului de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”-Bucuresti (sectia pictura, promotia 1969).
Profesori: Aurel Vlad, Ion Marsic,Ion Popescu–Negreni.
Din anul 1969 participa la majoritatea saloanelor anuale, bienale,republicane si municipale, cu lucrari de pictura si grafica, precum si la numeroase expozitii de grup.
Din 1973, membru titular al Uniunii Artistilor Plastici.
Debut expozitional: Salonul Tineretului (Sala Dalles, 1969).

* Expozitii personale:
1968-Galeriile de Arta,Oradea;
1970-Sala Kalinderu,Bucuresti
1974-Galeria Galateea;
1977-Galeria Caminul Artei;
1980-Galeria Simeza;
1983-Galeriile de Arta ale Municipiului Bucuresti;
-Holul hotelului Rex,Mamaia;
-Galeria de Arta a Teatrului Foarte Mic, Bucuresti;
1986-Galeriile de Arta ale Municipiului Bucuresti;
1987-Muzeul de Arta, Cluj-Napoca;
-Galeria Cupola din Iasi;
1994-Galeria Orizont;
1996-Centrul Cultural Roman, Paris;
1997-Galeria Orizont/ Muzeul Tarii Crisurilor, Oradea; 1999-Sala de Expozitie a Parlamentului Romaniei (Camera Deputatilor)
2000-Muzeul de Arta,Constanta;
-Galeria Orizont
-Muzeul de Arta, Ramnicu Valcea;
2002-Galeria Galateca (Biblioteca Centrala Universitara);
2002-2003-Galeria Orizont (miniexpozitii)/Muzeul de Arta Craiova;
2004-Galeriile Cercului Militar, Bucuresti;
2005-Expozitie de pictura si desen, Sala Irecson(februarie-martie, Bucuresti);
- martie, Galeriile de Arta Dej;
2006-Biblioteca Centrala Universitara “Carol I”, Expozitie de pictura si desen, Sala profesorilor (21 noiembrie-24 decembrie)
2008-Expozitie permanenta Cazinoul Sinaia "Colectia de arta prof. Maria si Augustin Costinescu"
2009-Galeria Galateca BCU
2010-Galeria artelor de la Cercul Militar National
2011-"Sinaia, mon amour" la Cercul Militar National

* Expozitii de grup:
1968- Casa de Cultura a Studentilor (“Augustin Costinescu, Zamfir Dumitrescu, Nicolae Krasovski” ), Bucuresti;
1972- Galeria Orizont;
1973- Casa de Cultura “Friederich Schiller”/ Galeria Orizont;
1974- Galeria Orizont/ Atelier 35;
1975- Galeria “Amfora”/ Galeriile de Arta Constanta;
- Galeria Orizont/ Galeria Noua, “Femeia in Arta”;
1976– Galeria “Eforie”/ Galeria Noua, “Arta si natura”;
1977– holul Directiei Generale de Statistica;
1979– Galeriile de Arta ale Municipiului ;
1983– Galeria Caminul Artei, “Florile in arta plastica”;
- Galeria Caminul Artei, “Copilul in arta plastica”;
1985– Muzeul de Arta Botosani;
1986– Galeriile de Arta “Stefan Luchian”, Botosani;
1987– Galeria Caminul Artei, Bucuresti;
1989– Muzeul Literaturii Romane, Bucuresti;
1990– Galeriile Cercului Militar, Bucuresti;
1991- Muzeul Colectiilor, Bucuresti;
1992-1997- Galeria “Dominus”, Bucuresti;
1993- Galeria “Galla”, Bucuresti;
2001– World Trade Center , Bucharest;
2002– Galeriile Maurice Mathurin et La Passerelle, Tours;
- Palatul Regal, Perpignan/ Collioure, Franta;
-“ Anul cultural romanesc “, Stockholm;
2003- Galeria “Maurice Ravel”, Paris;
- Muzeul National Cotroceni ( “Peisajul in pictura romaneasca din colectiile de arta particulare”);
2004– Festivalul International al Artelor, Paris ( Montmartre);
2005– Centrul Cultural Francez, expozitia “Soleil de L’est”( februarie, Bucuresti) / Galeria “Apollo”, expozitia “Soleil de L’est” ( martie, Bucuresti);
Expozitii oficiale
Din anul 1969 participa cu lucrari de pictura si grafica organizate in salile Dalles, “Tudor Arghezi”, Teatrul National, Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul Colectiilor de Arta.

* Expozitii peste hotare:
Din anul 1973 participa la expozitiile colective organizate de Oficiul de Expozitii si UAP in: Bulgaria, Cehia, Germania, Polonia, Slovacia, Finlanda, China, Iugoslavia, Italia, Austria, Franta.

Lucrari in muzee & colectii
Muzeul National de Arta al Romaniei ( Cabinetul de Grafica), Muzeul din Sf.Gheorghe, Zalau, Botosani, Muzeul de Arta Craiova, Muzeul Tarii Crisurilor,Oradea, Colectia Camerei Deputatilor, Bancorex, Banca “Ion Tiriac”, Banca Turco-Romana, Muzeul de Arta Constanta, Rm.Valcea, Cazinoul Sinaia si in colectii particulare din Romania, Germania, Franta, S.U.A., Japonia, Canada, Filipine, Spania, Israel, Venezuela, Grecia, Italia, Noua Zeelanda, Olanda, Anglia, Brazilia, Australia, Turcia, Suedia.

* Premii & distinctii:
Premiul pentru pictura la Expozitia Tineretului (Atheneul Roman, 1975); Premiul pentru pictura (Organizatia Nationala a Pionierilor,1987).

***

AUGUSTIN COSTINESCU - UN HEDONIST IN IMPARATIA CULORILOR

Dacă prin cine ştie ce întâmplare fericită veţi ajunge vreodată în casa lui Augustin Costinescu, uitaţi-vă cu atenţie la calorifere. Sub unul din ele veţi descoperi două bucăţi de scândură înnegrite de vreme, dar tocite de paşi iluştri, printre care şi cei ai lui George Vraca. Povestea acestor umile obiecte este una sentimentală prin excelenţă. Ele au fost recuperate de pictor dintr-un morman de moloz în urmă cu 22 de ani, când s-au schimbat podelele scenei de la Teatrul Nottara. Pe vremea aceea, Augustin Costinescu lucra în respectiva instituţie ca pictor executant, sub directa îndrumare a scenografului Radu Boruzescu. Legăturile cu lumea teatrului au început însă cu mult timp înainte, pe când avea doar 15 ani. Era elev la Liceul de Artă din Oradea, în clasa a VIII-a, şi tocmai fusese declarat repetent pe motiv că nu dovedise suficientă silinţă la orele de educaţie fizică. După acest neplăcut eveniment din biografia sa şcolară, capul familiei l-a înscris la cursurile serale ale Liceului Gojdu. Mama sa nu s-a împăcat însă cu situaţia. Ea îşi dorise cu ardoare ca fiul ei să devină artist. Făcuse tot ce-i stătuse în putinţă pentru aceasta. Încă de pe când copilul avea 5-6 ani îi punea în faţă, în loc de jucării, albume de artă cu reproduceri după lucrările maeştrilor Renaşterii, îndemnându-l să deseneze şi să coloreze. Eforturile ei au dat roade în timp, micul Augustin reuşind să ia chiar nişte premii la diverse concursuri de artă plastică. În consecinţă, cu atât mai puţin era dispusă să vadă cum visul său se năruie din cauza unui profesor de sport care fusese de părere că flotările şi aruncarea mingii la coş sunt mai importante decât orice aptitudine intelectuală sau talent artistic. Prin urmare, şi-a luat băiatul de mână şi a bătut la uşa directorului teatrului din oraş. Acesta, plăcut impresionat de lucrările din mapa adusă ca argument în vederea dobândirii jobb-ului, l-a angajat ca pictor de decoruri, muncă pe care a făcut-o cu multă dragoste până la absolvirea liceului. După bacalaureat a plecat la Bucureşti să-şi încerce norocul la Institutul de Arte Plastice. Noroc pe care nu l-a avut de prima dată, influenţele de tip austriac cu care se procopsise în singurul an petrecut pe băncile liceului de artă şi care erau vizibile în maniera lui de a desena şi colora nefiind pe placul comisiei de admitere de pe malurile Dâmboviţei. Ulterior a intrat la institut, iar după ce l-a absolvit s-a trezit trimis profesor la Liceul Militar din Breaza. A demisionat după un an şi a revenit în Capitală, unde şi-a încropit un mic atelier pe strada General Dona. Un timp a fost susţinut financiar de familie, dar în cele din urmă a trebuit să se angajeze, mai întâi la Operă, tot ca pictor executant, iar după aceea la Teatrul Nottara, unde a lucrat patru ani bătuţi pe muchie. În 1975, după ce a obţinut premiul tineretului la o expoziţie de anvergură naţională, a decis că sosise momentul să-şi ia destinul de pictor în propriile mâini, fără a mai depinde de şefi şi de programe de lucru hotărâte de alţii. Ruptura de teatru a fost însă doar formală, pentru că el a iubit enorm această lume specială şi a continuat s-o zugrăvească în multe din compoziţiile sale.

„Salată de culori”

„Dacă m-ai întreba cum pictez, ţi-aş răspunde fără ezitare că eu nu pictez. De pictat, au pictat cei mari - Michelangelo, Rafael, Tintoretto, eu doar trăiesc din pictură”, mi-a declarat la un moment dat artistul în timpul discuţiei pe care am avut-o cu el acum câteva luni în atelierul său de la mansarda unei vechi clădiri din centrul Bucureştiului. Dincolo de modestia bine strecurată printre aceste cuvinte, există şi un sâmbure de adevăr în spusele maestrului, mai ales dacă luăm în considerare anii tinereţii sale, când trebuia să-şi dea lucrările pe un borcan de miere sau pe o bucată de brânză unor clienţi trimişi de bunii săi prtieteni Ion Pacea şi Constantin Piliuţă. Acesta din urmă, în stilul său abrupt şi pitoresc, îl mai şi admonesta pe deasupra: „Ce e cu salata aia de culori de pe pânzele tale? Tu nu vezi că lumea e plină de griuri?”. Aici ar trebui să facem o pauză sau chiar să renunţăm la aduceri aminte şi să vedem mai de aproape ce voia să spună de fapt Piliuţă cu acea „salată de culori”. Evident, era o şarjă amicală prin care autorul ei recunoştea indirect existenţa in imediata lui vecinătate a unei alte viziuni estetice, fundamental deosebită de a sa. Pictura lui Augustin Costinescu surprindea şi atunci, şi suprinde şi acum printr-o extraordinară vitalitate cromatică, a cărei explicaţie de ordin psihologic nu poate fi alta decât natura sa interioară solară, caldă şi temperamentală. Culorile aprinse, comunicative şi incitante – galbenul, portocaliul şi roşul – sunt întâlnite frecvent, participă efectiv la construirea formelor şi nu doar la evidenţierea picturalităţii lor, ţin adesea loc de valoraţie şi reuşesc să păstreze în centrul atenţiei toate elementele tabloului, ca şi cum perspectiva s-ar comprima instantaneu, eliberând însă volumele din capcana dinamicii ei. Este o pictură plină de subtilităţi compoziţionale, dar şi de unele accente polemice implicite, maestrul manifestând o aversiune nedisimulată faţă de cubism şi faţă de toate experimentele care se abat de la legea de fier a reprezentării armoniei naturii şi a cosmosului în general. („A treia dimensiune nu există, este o invenţie a neputincioşilor pentru că ochiul uman are o deschidere de 180 de grade şi nu de 360!”; „Braque şi Picasso zgârie ochii.” ; „N-o să pictez niciodată un om strâmb sau un copac strâmb pentru că asta ar însemna să renunţ la iubirea datorată naturii şi proporţiilor divine ale fiinţei umane” etc). Delimitându-se atât de categoric de unele curente, era de aşteptat ca Augustin Costinescu să se revendice de la altele, opuse acestora. Lucrurile nu stau însă deloc aşa, este practic imposibilă orice încadrare riguroasă în canoanele vreunei direcţii artistice anume, după cum singur afirmă: „Am fost influenţat de toţi marii artişti – de la Giotto la Paul Klee. M-au influenţat nu numai pictorii, ci şi arhitecţii, şi sculptorii. De la toţi am învăţat câte ceva, dar nu m-am aşezat în descendenţa estetică a nimănui. La ce mi-ar fi folosit o asemenea încolonare, când plăcerea mea e să rămân eu însumi, iar acest principiu de viaţă a prevalat întotdeauna în cazul meu asupra principiilor artistice doctrinare?” O întrebare retorică, desigur, care devoalează o dată în plus concepţia hedonistă ce defineşte dualitatea inseparabilă om-artist identificabilă sub numele de Augustin Costinescu.

„Ut pictura poesis”

Departe de a fi facilă, decorativă sau „populară” , pictura lui Augustin Costinescu se bucură de un succes comercial indiscutabil şi de invidiat. „Am peste şase mii de lucrări răspândite în toată lumea. Numai pigmeilor nu le-am dat, dar nu pentru că aş avea rezerve legate de gusturile lor artistice, ci pentru că pur şi simplu nu am avut prilejul să întâlnesc vreunul”, glumeşte artistul, nu fără o anume satisfaţie care vine probabil din faptul că partea cea mai substanţială, cantitativ vorbind, a operei lui are toate şansele să fie „vie”, adică să fie privită mereu, în orice împrejurare, şi nu doar ocazional, atunci când se deschid porţile muzeelor şi colecţiilor, cum se întîmplă cu cealaltă parte.
Am încercat să înţeleg cărui fapt se datorează această priză excepţională la cumpărători şi la public în general a picturii lui Augustin Costinescu. Asta cu atât mai mult cu cât, aşa cum am constatat deja, creaţia sa nu este inovatoare, în sensul imediat al cuvântului, nu este emanaţia unei doctrine estetice inedite şi nici nu face vreo concesie opţiunilor îndoielnice ale celor care dispun de un simţ relativ al valorii artistice. Explicaţia pe care am găsit-o pare să ţină de ieşirea firească, naturală, a manierei de exprimare din limitele limbajului plastic prin impregnarea acesteia cu elemente preluate din sfera lirismului genuin, înainte ca ele să primească identitatea specifică vreunui gen artistic, oricare ar fi acela. Cu alte cuvinte, pictorul reuşeşte să pună în culorile sale o umanitate primordială, cu un efect sensibilizator garantat, fără a se folosi de artificii metaforice sau de efecte vizuale patentate de alţii sau de el însuşi. Nu că acestea ar lipsi, dar încărcarea materiei plastice cu substanţă poetică se face în cazul său într-un mod surprinzător şi indescriptibil, nefiind aproape niciodată rezultatul unei prelucrări de tip prozodic. Folosire aici a unui termen referitor la tehnica versificaţiei nu este deloc întâmplătoare, pictura lui Augustin Costinescu fiind adesea articulată după logica şi regulile interne ale poeziei scrise. Elementele compoziţiilor „rimează” unul cu celălalt, ritmurile cromatice au secvenţe bine numărate, totul slujeşte armoniei structurii în ansamblul său. Dar marea calitate a lucrărilor artistului nu constă, în primul rând, în impecabila acurateţe a discursului plastic, ci, aşa cum sper că am demonstrat deja, în capacitatea lor de a se insinua temeinic în sensibilitatea privitorului, indiferent dacă acesta descoperă sau nu în cele din urmă cum şi cât de profesionist au fost ele făcute. (Intercity Magazin, nr. 30 / iulie 2007)
Corneliu OSTAHIE

***

* Referinte critice:
*
- “ Augustin Costinescu nu face parte dintre artistii cu preocupari teoretice, care sa elaboreze sisteme si sa studieze cu neliniste problematica atat de dramatica si contradictorie a obiectului de arta in lumea contemporana. El picteaza insa cu placere. Ochiul care priveste realitatea nu are urma de suspiciune, iar imaginile acestea pline de culoare si lumina si viata transmit emotia directa a unui spirit ce crede inca in capacitatea, in vocatia artei de a oferi placere, bucurie si consolare ( aici s-ar potrivi ideal un citat Hartmann )”.
- Alexandra Titu ( “Arta”, 5/ 1983)
*
- “ Pentru Augustin Costinescu realitatea este un spectacol feeric, cu nebanuite intalniri, legende sau explozii de culori armonioase.(...) Pictorul ne conduce pe cararile culorii in giganticul caleidoscop care este Parisul, de unde isi alege temele, fara teama si complexe, uitand ca si altii le-au mai tratat altfel, altadata. El le gaseste un nou chip, emotionant, convingator, uman”.
- Ion Truica ( “Convorbiri literare”,1997)
*
- “ Costinescu e unul din acei pictori care, folosind paleta ca un instrument miraculos, smulg rafinate acorduri sistematizate polifonic, intr-o atenta prelucrare a vizibilului. Colorist prin excelenta, artistul parcurge in aceste cadre prestabilite un domeniu cromatic vast, dominat tutelar de pretiozitatea alburilor.(...) Desenele expuse se integreaza organic viziunii sale dinamice, dinamica disciplinata de vointa creativa a artistului de elevata tinuta “.
- Gh.Vida ( “Contemporanul”, 1970 )
*
- “ Modern ca impresie, Augustin Costinescu e un insingurat ca postura. Augustin Costinescu e intrutotul ceea ce a vrut din totdeauna sa fie: pictor si numai pictor(...) Cine izbuteste, ca Augustin Costinescu sa impuna un fel de a picta, dar sa si genereze prin aceasta o insurectie a pasionatilor metodei, trebuie, ca artist, sa fie consolat . Mai mult de atat reusesc numai marii norocosi ai paletei “.
- Tudor Octavian ( 1999 )
*
- “ Daca reputatia colorismului romanesc nu e un simplu mit, ci o realitate mereu fertila, acest lucru se datoreste si unui pictor ca Augustin Costinescu . S-ar putea ca Augustin Costinescu sa regaseasca, pe un alt palier, stratul purificat al abstractiei lirice, dar astazi, el este pictorul triumfurilor tonale sonore si al realitatii poetizate, sarbatorind lumina si vitalismul unei lumi mereu inedite “ .
- Virgil V.Mocanu ( 2000 )
*
- “ Spiritul lui, structura sufleteasca si lumea picturala pe care o cladeste nu puteau sa-l duca pe Costinescu decat spre o cromatica de o mare deschidere, spre fluiditatile solare, spre transparenta si puritate, decantate din tonurile care intra in insasi organicitatea lumii: rosul, ocrul, verdele, galbenul si albastrul. Totul in decantari si tonalitati ce tin de alchimia marilor coloristi, in randurile carora se inscrie si Costinescu, fara reguli si repetari, preferinte ori alegeri, ci adaptari dupa natura, subiectul si finalitatea proprie “.
- Ion Tataru ( “ Cronica “,1987 )
*
- “ Arta a plenitudinii prin excelenta, arta lui Augustin Costinescu, moderna fara ostentatie, traditionala fara umilinta ilustreaza un concept al filosofiei libertatii, acela care considera ca nu poti fi cu adevarat liber decat atunci cand reusesti sa fii tu insuti “.
- Valentin Ciuca (fragm. din vol.”Vernisaje elective”,2000)
*
- “ Artistul reuseste sa creeze o lume a armoniei, ce continua stralucit pictura lui Luchian sau Ciucurencu, si ca si la acestia, formele sale se bazeaza si pe principiul repetitiei in cautarea sintezei si a unui sistem pictural propriu (v. in acest sens, suita tablourilor si desenelor cu balerine, care-l inscriu in arta ca Degas al picturii romanesti). In aceasta ambianta si unitate a culorii si desenului, in sudura lor maiestrit arhitecturala, aflam, ca o concluzie, forta talentului, modernitatea si actualitatea artei lui Augustin Costinescu “.
- Mircea Deac ( 2002 )
*
Colectia lui Augustin "Sinaiotul"

Corneliu Antim ZF ZD 12.12.2008

Astfel s-ar putea numi faptuirea de acum cateva zile a pictorului Augustin Costinescu de la Cazinoul din Sinaia. Unde a fost oficiata instituirea "Colectiei de arta Maria si Augustin Costinescu", rezultata ca urmare a donatiei artistului catre Primaria orasului Sinaia a o suta de tablouri in ulei si a cinci zeci de desene si lucrari de grafica de sevalet. Gest ctitorial ce incununeaza patru decenii de stralucita cariera artistica a pictorului. Care, cu putin timp in urma, si-a serbat si 65 de ani de viata.
Este meritoriu actul cultural si institutional savarsit in fosta capitala estivala a regilor Romaniei. Desi initiativa artistului poarta vadit in sine nazuinta mai mult decat grijulie de a asigura posteritatea bine chivernisita a propriei opere! Consensul realizat cu edilii orasului si cu animatorii actuali si intreprinzatori ai vietii artistice si culturale locale a generat aceasta forma de implant patrimonial. Care marcheaza o premiera, prin amploare si consistenta valorica, in experienta de pana acum a comunitatii sinaiene.
Preocuparea unora dintre artistii nostri contemporani de a-si institutionaliza, inca din viata, mostenirea artistica si profilul spiritual, adesea cu pretul unor impovaratoare eforturi materiale, juridice si organizatorice, a devenit in ultimii ani simptomatica. Sunt notorii "odiseele" unor astfel de donatii, colectii personale si muzeale, viabile astazi si intrate deja in constiinta colectiva a comunitatilor care le-au adoptat. Ma gandesc la "colectiile" devenite bunuri publice: Ion Irimescu, de la Falticeni; Eugen Dragutescu, de la Savarsin; Vasile Grigore de la Bucuresti; Spiru Vergulescu, de la Slatina; Peter Jecza de la Timisoara; Ion Vlasiu la Bistra-Mures, Ovidiu Maitec la Arad ...
Augustin Costinescu si-a dobandit prestigiul de colorist virtuoz, pictor al exuberantei solare si al transparentelor infinitezimale si al vibratiei sensibile a expresiei sale cromatice. Expozitia de la Cazinoul din Sinaia concentreaza exemplar toate aceste atribute. Ea are un caracter permanent si ocupa o intreaga aripa a frumosului edificiu arhitectural din extremitatea nordica a Parcului Dimitrie Ghica din inima faimoasei asezari de la poalele Bucegilor. Colectia este alcatuita din tablouri pictate in diferite perioade de creatie, uleiuri pe panza sau carton, ingrijit si cel mai adesea pretios inramate, ce se doreste o cuprindere rezumativa, dar nu mai putin reprezentativa si semnificativa a intregului registru tematic al artistului - de la nud, naturi statice, portret la compozitii de gen - asa cum a fost el ilustrat de-a lungul celor patruzeci de ani de ardoare creativa. Costinescu ni se dezvaluie, in acest parcurs expozitional cu caracter autobiografic, drept unul dintre cei mai straluciti si impatimiti (in exercitarea propriului mestesug) pictori vocationali ai ultimei jumatati de secol. Fiind, totodata, si unul dintre acerbii pastratori ai ilustrei si atat de respectatei traditii a resurectiei impresioniste in arta picturala, pe ambele ei filiere - franceza (europeana si, evident, autohtona.
"Colectia permanenta Costinescu" de la Cazinoul sinaiot este dominata, fireste, de creatiile peisagistice ale pictorului. Pentru ca Augustin Costinescu s-a daruit cu toata fiinta sa si prin tot ceea ce a savarsit in fata sevaletului si a paletei cu culori acestei neintrerupte "cruciade", purtate in numele frumosului si al desfatarii vizuale. Fundamentarea estetica si motivarea carturareasca a acestui crez si ideal artistic, Costinescu si le-a faurit cu o metoda si o constiinciozitate exemplare de-a lungul intregii vieti. Fara emfaza, cu acribie aproape academica, intotdeuna cu respectul cuviincios fata de forta iradianta si indrumatoare a valorilor adevarate si perene. Care i-au fost deopotriva "dascal" si "Scriptura".

***

"Augustin Costinescu, pictorul bucuriilor lumii"

http://www.cotidianul.ro/augustin-costinescu-pictorul-bucuriilor-lumii-156524/

Galeria Artelor de la Cercul Militar din Bucureşti găzduieşte, până la 16 septembrie, expoziţia "Sinaia, mon amour" a pictorului Augustin Costinescu.
O izbucnire de culoare şi poezie, de senzuală dragoste pentru locuri, oameni, pentru sărbătoare şi dans, pentru momente august închinate muzicii, pentru spectacolul vieţii. Toate filtrate prin ochii unui "spectator" care trăieşte intens emoţia întâlnirii cu lumea.
În desen sau pictură, cu o linie vibrantă construind sintetic formele sau alcătuind arhitecturi cromatice a căror "armătură" rămâne ascunsă ochiului la prima vedere, artistul pare să înregistreze pentru spectator, cu o bucurie deplină, partea solară a existenţei.
Peisajele din Sinaia, dar şi de aiurea, în care izbucnesc galbenul, portocaliul sau verdele sunt punctate de vagi arhitecturi sau de personaje cu alură romantică. Nudurile respiră plenitudine şi o calmă senzualitate, accentuată uneori de câteva elemente de natură statică care introduc firescul cotidian sau accentuează subtil o feminitate debordantă. Feminitate dublată de graţie în gesturile balerinelor, temă recurentă a artei lui Augustin Costinescu, surprinse fie în timpul dansului, fie în momentele de odihnă. A fost numit de un critic "Degas al artei româneşti". Ca aplecare asupra acestui motiv, desigur. Există însă la artistul român un accent asupra personajelor în sine, asupra dansului întrupat, mai curând decât asupra graţiei de scenă. Stă mărturie în expoziţie compoziţia "Fascinaţia dansului", cu balerinele sale puternice şi graţioase în acelaşi timp, plasate în peisaj, ca într-o antică celebrare a muzei Terpsichore, ca un omagiu adus armoniei devenite poveste de viaţă. Aşa cum poveste de viaţă sunt arlechinii şi colombinele, alt subiect drag artistului, suprinşi în momente de tandră relaxare, păstrând doar prin costumaţie esenţa lor de veşnici neliniştiţi şăgalnici ai scenei lumii.
Ecouri dintr-o viaţă altfel rafinată şi încărcată de nostalgia timpurilor dispărute apar în această expoziţie dedicată oraşului care i-a primit donaţia şi i-a constituit o expunere permanentă. Seara de muzică la palat, cu personajele sale neindividualizate, dar ghicite, reînvie o atmosferă spirituală atât de rar întâlnită astăzi.
Dar Augustin Costinescu nu este, aşa cum s-ar putea crede din ceea ce am scris până acum, numai un contemplator entuziast al unei lumi fericite. Dacă a evitat programatic asumarea cercetărilor avangardiste ale secolului al XX-lea, transpar în câteva lucrări accente expresioniste. Este vorba de unele desene de nud, cu temperate steatopigii sau de scene de cafenea, cu femei declarative dezinvolte, ca în "Franţuzoaicele", pigmentate de ironie. Este, e adevărat, o punctare ironică blândă şi amuzată, lipsită de sarcasmul pe care îl presupune expresionismul german.
Un "bijutier levantin al culorii"
Cu o stăpânire perfectă a meşteşugului, Augustin Costinescu, care se păstrează pe linia subţire dintre tradiţie şi modernitate, construieşte o artă exuberantă, de mare forţă cromatică. Compoziţiile au virtuozităţi subtile, valoraţii preţioase ale pastei, ritmuri interioare ale pânzei ce creează armonii de mare rafinament artistic. Pictorul le încarcă însă cu substanţă poetică, le supune lirismului, introduce în fragmentul de existenţă captat pe pânză un hedonism structural care le disimulează pentru ochiul nespecialistului. Pentru Augustin Costinescu pictura rămâne arta menită să transmită bucurie, să încânte privirea şi sufletul, să îmbogăţească prin strălucirea ei viaţa cotidiană. "N-o să pictez niciodată un om strâmb sau un copac strâmb pentru că asta ar însemna să renunţ la iubirea datorată naturii şi proporţiilor divine ale fiinţei umane", mărturisea el unui critic.
Modernitatea acestui artist constă în savanta alchimie cromatică, în ştiinţa esenţializării limbajului plastic, în suverana armonie a operelor sale.
"Augustin Costinescu nu face parte dintre artiştii cu preocupări teoretice, care să elaboreze sisteme şi să studieze cu nelinişte problematica atât de dramatică şi contradictorie a obiectului de artă în lumea contemporană. El pictează însă cu plăcere. Ochiul care priveşte realitatea nu are urmă de suspiciune, iar imaginile acestea pline de culoare şi lumină şi viaţă transmit emoţia directă a unui spirit ce crede încă în capacitatea, în vocaţia artei de a oferi plăcere, bucurie şi consolare", scria cu aproape trei decenii în urmă criticul Alexandra Titu. Toate aceste caracteristici se regăsesc, intacte, în expoziţia de la Galeria Artelor. Şi ele conferă lucrărilor expuse marea calitate de a se adresa convingător sensibilităţii privitorului.
Inepuizabila vitalitate, celebrarea luminii, vitalitatea unei lumi ce surprinde mereu prin abordări inedite asigură creaţiei lui Augustin Costinescu o preţuire constantă din partea unui public larg. Fără a face nicio concesie gustului îndoielnic pentru decorativ sau pentru facil, compoziţiile sale se bucură nu numai de atenţia criticii, dar şi de un remarcabil succes pe piaţa de artă. Solaritatea, lirismul, sinceritatea trăirilor comunicate, acuitatea surprinderii esenţei unei scene sau a unui chip cuceresc, ca şi balansul continuu între sinteza modernă a imaginii şi rostul de totdeauna al artei de a cuprinde în forme irepetabile de la un atist la altul (atunci când este vorba despre artişti autentici) vibraţiile infinitezimale ale vieţii.
Acest "bijutier levantin al culorii", cum îl numea cineva odată, are darul de se lăsa sedus de bogăţia existenţei, de a o primi şi de a dialoga cu ea cu o pasiunea nu rareori boemă şi de a comunica privitorului, cu exuberanţă sau vagă melancolie, miracolul continuu al întâlnirii cu lumea.
Cotidianul 1 septembrie 2011 Victoria Anghelescu

***

Alte informatii despre artistul AUGUSTIN COSTINESCU pe:
http://ro.wikipedia.org/wiki/Augustin_Costinescu
http://www.monitoruloficial.ro/magazin/product--Augustin_Costinescu--6542.html
http://www.patzeltart.ro/v/COSTINESCU+AUGUSTIN/
http://www.dacia.com/gusti00.htm
http://www.fanart.ro/profilartist.php?artist=46
http://www.artnet.com/artist/573597/augustin-costinescu.html
http://www.galeria-orizont.ro/?ce=artisti&artist=7
http://www.bcub.ro/continut/expozitii/galateca/ACostinescu/ACostinescu.html
http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/colectia-lui-augustin-sinaiotul-3640938/
http://www.sfin.ro/articol_14764/prima_colectie_de_autor_donata_de_un_pictor_in_viata.html
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/838219/Pictorul-care-isi-joaca-posteritatea-la-Cazinou-/

https://www.youtube.com/watch?v=lqiclVh2P_E&list=UU_6fG5AjcRtgJa7dPS-hHYQ

https://www.youtube.com/watch?v=zt2SIZhzdT8&index=2&list=UU_6fG5AjcRtgJa7dPS-hHYQ
Interviu Trinitas TV 26.06.2022
https://www.youtube.com/watch?v=aVqMU3-lsZ4