Despre Henri H. CATARGI (1894-1976)

Născut 6 decembrie 1894, București. Artistul s-a stins din viaţă în 19 iulie 1976, la București.
Henri H. Catargi a urmat liceul la Paris, și apoi și-a luat licența în drept la Sorbona.
La revenirea în țară, a frecventat Academia Liberă de Pictură, avându-i ca profesori pe Gheorghe Petrașcu și pe Jean Al. Steriadi. În 1920 s-a reîntors la Paris, pentru a studia la Academia Julian. Acolo i-a cunoscut pe pictorii postimpresioniști francezi Édouard Vuillard, Paul Sérusier, pictorii Felix Vallotton, Maurice Denis, dar și pe Theodor Pallady, care a avut o mare influență asupra creației sale.[1]
Prima expoziție personală a pictorului a avut loc la Paris, în 1922, după care artistul a început să își câștige faima atât în Europa, cât și în România, expunând la București, dar și la Moscova, Belgrad, Praga, Berlin, New Delhi, Cairo, Londra și Tokyo.[2]
Lucrările din prima perioadă de creație au fost lucrări care țin mai mult de avangardă decât de modernism. Spre sfârșitul vieții, împins de nevoile materiale, a început să picteze în manieră realistă, reușind să se adapteze într-un mod superior tuturor condițiilor impuse de ideologie.
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, pictorului Henri Catargi i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Română.

Vezi și:
Moștenirea unui mare pictor – Casa memoriala de la casa de la țara Scaiesti Dolj
http://www.gds.ro/Local/2014-11-05/mostenirea-unui-mare-pictor/

Adevărul: Vă mai amintiţi de... Henri Catargi
http://adevarul.ro/cultura/arte/va-mai-amintiti-de-henri-catargi-1_50ad61a77c42d5a663941493/index.htm


Henri Catargi, un pictor căruia criticii nu aveau ce să-i reproşeze
http://www.replicaonline.ro/henri-catargi-un-pictor-caruia-criticii-nu-aveau-ce-sa-i-reproseze-149563/

Scopul lui Henri Catargi nu a fost de a trăi din pictură întrucât făcea parte dintr-o mare familie
boierească şi avea o situaţie financiară foarte bună, care nu îi oferea nici un motiv de îngrijorare. Astfel, şi-a permis să-şi experimenteze stilul de pictat, până a ajuns la nivelul care îl mulţumea pe el, ca artist. Deşi a studiat la Paris, la Sorbona, fiind licenţiat în Drept, acesta a studiat în paralel şi pictura, alături de alţi mari artişti de referinţă. A avut prima expoziţie la Paris, în 1922, iar după 1924 expune îndeosebi în ţară. De asemenea, a studiat şi la Academia de Arte Libere din Bucureşti, unde i-a avut profesori pe Gheorghe Petraşcu şi pe Jean Al. Steriadi. În 1925 mai deschide alte două expoziţii, una la Paris şi una la Bruxelles, şi ulterior începe să lucreze în atelierele altor mari pictori şi dascăli ai avangardei europene din acea perioadă. Al Doilea Război Mondial l-a prins pe Catargi în ţară, ca şi pe Theodor Pallady, un alt aristocrat, şi reuşeşte să nu-i fie confiscate toate bunurile, ajutându-l chiar şi pe Pallady să stea la el o vreme, şi apoi s-a mutat într-un hotel, unde a şi decedat. Şi-a pierdut, în schimb, o mare parte din bogăţii, dar, dat fiind că ani întregi a studiat pictura, de acum îşi permitea să trăiască doar din pictură. A fost primit în marile cercuri de pictură ale avangardei din Paris: "Era mare lucru să expui la Paris, iar Catargi a reuşit să facă acest lucru", spune Doina Păuleanu, directoarea Muzeului de Artă din Constanţa. Arta lui Catargi a evoluat într-un mod destul de puţin obişnuit, lucrările din prima perioadă de creaţie au fost lucrări care ţin mai mult de avangardă decât de modernism. "Peisaj dobrogean", datat 1923, foloseşte tehnica uleiului pe pânză, având dimensiunile de 37,5 X 51, semnat cu roşu în partea dreaptă, jos. Această lucrare face, de asemenea, parte din avangardă, caracterizată de simplificarea masivă a planurilor, dar într-o viziune personală, extrem de rafinată, dar şi foarte sobră, în acelaşi timp. "În această lucrare sunt nişte contraste foarte puternice de culoare şi, în acelaşi timp, lucrarea tinde şi către o zonă a simplificării geometrice. Adică el construieşte şi pe contraste de culoare, dar şi pe această rigoare geometrică, care i-a caracterizat de altfel, toată viaţa", detaliază directoarea Muzeului de Artă din Constanţa. Era un mare constructor de forme, avea o tehnică desăvârşită, de o dificultate mare, fiind greu să pui culori atât de puternice unele lângă altele, care să se susţină unele pe altele şi să se exalte. "De asemenea, este o închidere a peisajului, cu acest zid foarte interesant, pentru că zidul strânge cumva imaginea şi proiectează personajele către privitor, şi are această deschidere către mare, elemente de pitoresc specifice Balcicului, dar în acelaşi timp cu o foarte puternică amprentă de originalitate. E o viziune a Balcicului, pe care n-au mers mulţi dintre artiştii noştri. În general s-a mers pe pictoresc, pe armonie", explică Doina Păuleanu. În tabloul lui Catargi apare o încercare a geometrizării, a simplificării, de redare a lucrurilor esenţiale, şi nu a amănuntelor.
Spre sfârşitul vieţii, perioadă petrecută în România, fiind rupt de ce se întâmpla în Europa, a făcut lucrări mai deschise către picturalitate, către materialitate, începând să îmbrace toate formele cu o materie care, fără să însemne o concesie adusă realismului care se cerea, a fost un mod de a explica pictura realistă, cea care se cerea, dar la un standard foarte înalt. "El a înţeles că aceasta era direcţia cerută, către care trebuia şi el să se îndrepte, nu mai avea din ce trăi, începând să picteze personaje în costume naţionale, cu broboade, bibliotecare, dar chiar şi prin aceste elemente tematice, pictura lui a rămas de o foarte bună calitate", a adăugat Doina Păuleanu. Astfel, a demonstrat că şi în momentul în care faci pictură realistă, moment în care recunoşti personajele şi obiectele, raporturile spaţiale, poţi să o faci la un standard de calitate extraordinar. Lucrările din ultima perioadă a lui Catargi au o monumentalitate extraordinară, au substanţă, au cromatică profundă şi materialitate, dar sunt departe de toate aceste construcţii spaţiale ale avangardei. "Au fost mulţi pictori care nu au fost în stare să se adapteze concesiei şi în acelaşi timp să fie ei înşişi şi să facă o pictură foarte bună. Catargi este un exemplu extraordinar al felului în care un om inteligent şi care nu avea obişnuiţa de a trăi din arta sa, a reuşit să se adapteze într-un mod superior tuturor condiţiilor impuse de ideologie. S-a impus ca un mare pictor, nu aveau ce să-i reproşeze. Dar, mai presus de toate, Catargi a fost maestrul generaţiei sale", conchide directoarea Muzeului de Artă din Constanţa. Artistul s-a stins din viaţă în 1976, la Bucureşti, la vârsta de 82 de ani.
Cristina MARIN joi, 19 decembrie 2013


Henri H. Catargi – demnitatea unei profesiuni
http://www.observatorcultural.ro/articol/arte-vizuale-henri-h-catargi-demnitatea-unei-profesiuni-2/