Album despre Catul BOGDAN

Catul BOGDAN (25.01.1897, Colmar, Franța – 05.02.1978, București)
https://ro.wikipedia.org/wiki/Catul_Bogdan
http://www.bjc.ro/wiki/index.php/Catul%2C_Bogdan

A fost fiul istoricului literar academician Gheorghe Bogdan-Duică și al soției sale de origine alsaciană. A urmat din 1915 Liceul Mihai Viteazul și cursurile Școlii Superioare de Arhitectură din București, studii pe care le-a întrerupt pentru executarea stagiului militar, în timpul Primului Război Mondial urmând Școala de Ofițeri de Geniu. În 1919, Catul Bogdan a debutat la București, cu o expoziție la Ateneul Român, împreună cu arhitectul Horia Creangă. Spre sfârșitul anului 1919 a plecat la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian, pentru a se pregăti în vederea examenului pentru École nationale Superieure de Beaux-Arts (Școala Națională Superioară de Arte), unde a studiat cu profesorul Ernest Laurent, absolvind studiile în 1924. În 1924 a avut prima expoziție personală în Sala Mozart, din București, împreună cu Lucian Grigorescu. Întors în România, în 1929, și-a început activitatea didactică la Școala de Arte Frumoase din Cluj, recent înființată, în 1925. Printre profesori se aflau și alți tineri întorși de curând de la studii la Paris: Anastase Demian, Aurel Ciupe și Romul Ladea. Ca profesor, și-a întemeiat sistemul de învățământ pe precepte deduse din pictura lui Paul Cézanne. În 1933 școala s-a transferat la Timisoara, așa că a fost obligat să se mute și el. Printre elevii săi la Timișoara s-a numărat și Artur Vetro. A revenit la Cluj în 1949. În 1951 a venit la București, ca profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” (în prezent Universitatea Națională de Arte București), unde a profesat până în 1967. A realizat mai multe picturi de biserici cum a fost pictura cupolei altarului în Catedrala Ortodoxă a Vadului, Feleacului și Clujului, ridicată în perioada 1923-1933, pictura murală din Biserica ortodoxă din Iosefin, Timișoara, în anii 1935-1936, picturi pe iconostas, cupolă și pe absida altarului în Biserica din Mehala cu hramul „Înălțarea Domnului", ridicată între 1925 și 1937. A realizat și deosebite picturi de sevalet, multe reproduse în albumul publicat în 1972 de Vasile Drăguț la Editura Meridiane.