Album despre Ilie BOCA

Alte informatii despre ILIE BOCA pe:
http://artindex.ro/2012/05/16/boca-ilie/
http://www.uapbc.3x.ro/html/boca.html
http://www.inainte.eu/2010/02/interviu-ilie-boca
http://www.modernism.ro/2015/10/15/expozitia-personala-ilie-boca-palimpsestes-elite-art-gallery-bucuresti/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+modernismro+%28Modernism%29
http://www.observatorcultural.ro/Palimpsestul-ca-mod-de-creatie*articleID_32695-articles_details.html
https://www.cotidianul.ro/ilie-boca-pictorul-lumilor-vazute-si-nevazute/
https://www.desteptarea.ro/ilie-boca-un-artist-complet/
https://www.modernism.ro/2021/07/16/ilie-boca-between-worlds-and-traditions-elite-art-gallery-bucuresti/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+modernismro+%28Modernism%29


***

ARTE VIZUALE. Memoria imaginii
Autor: Maria Magdalena CRISAN - OBSERVATOR CULTURAL nr.104 (361) 1-7 martie 2007

La 70 de ani, Ilie Boca este un artist implinit. Creatia lui face parte din patrimoniul culturii noastre, reusind sa aduca una dintre cele mai interesante viziuni din zona limbajului plastic, in care recunoastem elementele modernitatii, pe fondul unei culturi ancestrale, o creatie ce se implineste cu bogatia si forta imaginatiei sale.
De pictura lui Ilie Boca nu te poti bucura decit daca esti atras de ceea ce se petrece dincolo de ordinea imediata a realitatii. Tot mai putin, mintea noastra este dispusa sa faca legaturi, sa se desprinda de vederea „a la prima“, raminind incatusata in acest iures contemporan, consumat la suprafata unei vizualitati ce ofera mult mai putin decit continutul ei.

Altfel spus, alungam din imaginatia noastra o parte esentiala, ce tine de memoria imaginii. Aceasta „memorie a imaginii“ defineste cel mai bine universul pe care Ilie Boca il exploreaza de mai bine de cincizeci de ani, cu aceeasi prospetime, cu aceeasi pasiune pentru a afla ce se petrece dincolo de stratul protector al invelisului.
Acum, cind putem intoarce si noi privirea asupra acestei creatii, avem perspectiva unui univers fabulos care si-a cautat reperele in datele lui fundamentale. Ce inseamna acest lucru? Oameni, animale, flori, obiecte vazute permanent in relationarea lor, as spune, o poveste in imagini, despre noi, intr-o permanenta raportare la un trecut ale carui urme nu pot fi sterse. O creatie care permanent activeaza resursele memoriei, care pastreaza si exploateaza partea esentiala dintr-o istorie care, de-a lungul timpului, dispare.

Cred ca orice creatie artistica are orgoliul nemarturisit de a pastra, de a face sa nu se piarda nimic din ceea ce releva. Ma gindesc astfel ca memoria, alaturi de nevoia de a descoperi si a te descoperi, de a-ti afirma individualitatea, stimuleaza, este poate un element esential ce declanseaza resursele interioare ale creativitatii. in cazul lui Ilie Boca acest lucru este cu siguranta asa. Imi aduc aminte cind, la citiva ani dupa ce Ilie Boca a terminat facultatea, Horia Bernea auzea despre un pictor din Bacau care ar avea deja peste trei mii de lucrari. Era ceva de necrezut, lucru ce l-a determinat sa faca un drum la Bacau pentru a-l cunoaste. Ce a urmat a fost o frumoasa prietenie, concretizata, pentru viata plastica de la noi, in Tabara de la Tescani, acolo unde, in fiecare vara, se intilneau si lucrau multi dintre cei care s-au impus de-a lungul anilor in plastica noastra contemporana.
Asadar, inca din primii ani, Ilie Boca a urmat un drum, pot spune acum, nespecific traseului unui tinar artist. Stabilit la Bacau, el a avut capacitatea, fara a avea complexul provinciei, sa atraga aici personalitati artistice ale momentului, sa impuna viziunea sa personala, a carei descendenta nu este legata de traditia unei scoli, ci de un puternic instinct al primordialitatii. Aviditatea cu care picteaza de peste patruzeci de ani o constatam si acum, cind atelierul lui ofera lucrari pentru patru mari expozitii deschise aproape concomitent.

in cazul lui nu putem detecta prea mult influenta maestrului sau, pictorul Alexandru Ciucurencu. Colorismul, pe care cu usurinta il remarcam in lucrarile sale, are alte resurse. De asemenea, el s-a desprins rapid si firesc de un realism ce nu-i satisfacea perceptia, fara insa a renunta niciodata la reperele figurative.
De unde se naste aceasta viziune, atita siguranta mergind pe un drum mai putin batatorit, ale carui repere nu le cauta in traditia scolii romanesti de pictura?
in cazul lui Ilie Boca au functionat foarte bine resursele genetice. El a fost si a ramas un om al locului de unde venea si trebuie sa imi amintesc inca o data una dintre marturisirile sale: „port in mine locul in care m-am nascut“. Aceasta formula ne ofera cheia dezlegarii misterului creatiei sale, care in ani s-a dovedit a fi atit de autentica, de adevarata, personalitatea pictorului fiind capabila sa releve spiritual locul din care vine.

Pentru a putea descifra farmecul picturalitatii lui Ilie Boca, trebuie sa spunem ca lucrurile sint mai complexe si mai profunde. in cazul lui putem vorbi despre un continuu exercitiu de analiza, de intelegere a acestei bogate surse pe care o ofera creatia populara, in cazul lui, mai ales, cea din zona Bucovinei. Aceasta sinteza, facuta in timpi istorici de artistul anonim, reprezinta fondul imagistic de la care Ilie Boca porneste. Il putem cataloga ca un breviar care-i ofera nu atit motivul, ci un anume inteles al lumii, in care el descopera cu prioritate reperele ei esentiale.
Nu ar fi insa suficient sa ne oprim aici. Ilie Boca este artistul care simte foarte bine legatura nevazuta dintre lumi si epoci diferite. La inceput a fost surprinzator impactul pe care pictura sa l-a avut asupra strainilor. Felul in care acestia se regaseau in spiritul ei, in reperele ei figurative, arata capacitatea lui de a reda universalitatii semnele unei culturi ancestrale. in aceasta zona, pictorul Ilie Boca isi manifesta pe deplin personalitatea, aici, spiritul sau patrunzator a stiut reda modernitatii, a pus in circulatie elementele unei sinteze culturale ce isi depaseste limitele geografice. El a descoperit secretul si a cultivat acea zona in care culturi aflate la mari distante geografice pot comunica. Lucrarile lui ne vorbesc despre universalitate, cu elemente extrase dintr-o zona cu un bogat potential cultural, o spiritualitate capabila de a-si purta propria individualitate pe marea scena a lumii.

La fel de bine ca descendenta, pictorul Boca isi intelege si timpurile in care traieste. Modernitatea limbajului sau plastic se suprapune perfect sintezei culturale in care el isi gaseste resursele. El intelege totul la nivelul elementaritatii si al fragmentului, al unui context expresiv specific. Dincolo de reperul figurativ, exista, la fel de important, reperul plastic, citit in raportul forma-culoare, acel joc subtil descoperit in fiecare dintre lucrarile sale.
Ritmul, energia, frenezia picturalitatii sale se compune din mii de secvente, din pete aparent dezordonate, dar pentru un ochi atent fiecare imagine este o lectie de organizare compozitionala. Libertatea si autocontrolul sint cele doua strategii cu care el opereaza. De aici putem vorbi despre un anume laconism al imaginii, o creatie ce are mereu in vedere sinteza, elementaritatea ce functioneaza ca un reper.

Universul lui Ilie Boca este fascinant, poarta cu el secretul regenerarii, este exemplu direct al sansei pe care privirea patrunzatoare o are in a descoperi profunzimea lucrurilor. Modernitatea acestei creatii vine de la sine, din felul in care artistul intelege relatia dintre dat si spiritul contemporaneitatii. Voluptatea cu care se naste aceasta poveste este fascinanta. Pictorul apeleaza la aproape orice pentru a-l transforma in suport. Hirtia, pinza, caronul, foloseste tehnicile traditionale ale picturalitatii, colajul, dar si multe inventii nascute nu se stie cum, totul ia parte la aceasta nesfirsita aventura pe care o traim alaturi de artist atunci cind ii privim lucrarile.
Universul lui Ilie Boca a ramas acelasi, dar felul in care el relationeaza elementele, felul in care modeleaza linia, intensitatile cromaticii sale de-a lungul anilor s-au schimbat. Nu se pune problema periodizarii picturii lui Ilie Boca. Ea are o continuitate, pe care pictorul „o ajuta“ prin pasiunea cu care revine la compozitiile mai vechi, facind totul cu bucuria si sinceritatea cu care traieste fiecare tusa de culoare.
Expozitia deschisa la Galeria Veronikiart, in aceasta perioada, este un bun prilej de a trai alaturi de el, privindu-i lucrarile, bucuria cu care Ilie Boca picteaza de aproape cincizeci de ani.

***

Evenimentul regional al Moldovei Bacău 16-02-2008
"Ilie Boca, la 71 de ani"

Bacăul îşi revitaliza activitatea artistică (după anii obsedantului deceniu) la sfîrşitul anilor ‘60 în jurul criticului de artă Grigore V. Coban şi a pictorului Ilie Boca, originar din Bucovina, absolvent strălucit al clasei lui Ciucurencu. De atunci şi pînă astăzi, Ilie Boca este un recunoscut "guru" al artelor plastice băcăuane. Nu există iniţiativă în activitatea plastică băcăuană, care nu poartă şi semnătura artistului Ilie Boca. Catalizator de energii şi sfătuitor dezinteresat, Ilie Boca aniversează 71 de ani.
"Ilie Boca este un adevărat şi autentic brand al municipiului Bacău", declară Dionis Puşcuţă, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici Bacău. Pictorul Ilie Boca cunoaşte în profunzime tainele culorii, apoi le divulgă fără remuşcări şi mici tentaţii de a epata sau de a cîştiga pe privitor. Mai curînd îşi maschează sensibilitatea şi rafinamentul lăsînd la vedere petelor rugoase potenţat de o cromatică frustă, de vitalitate telurică. "Omul Boca este de o productivitate exasperantă şi cu un bun simţ egalat doar de discreţia sa. Nu a făcut niciodată caz de celebritatea care l-a împovărat rămînînd venerabila colega", spune pictorul Vasile Crăiţă Mîndră.
Maestrul Boca pictează lumea, compune, desenează cu o neobosită energie, din care cu generozitate dăruieşte tuturor celor care o intuiesc. "L-am cunoscut acum mulţi ani în urma pe cînd era profesor la Şcoala Populară de Artă, şi este în continuare Maestrul Ilie Boca, inconfundabil, mereu în miezul existenţei artistice, de neînlocuit şi preţuit de noi toţi", rememorează Cristina Ciobanu. Ilie Boca este ca orice înţelept al profesiunii vorbe memorabile din care cităm doar cîteva: "Pictura e prima scriitură. Este un fel de a-ţi exprima stările, proiectele, ideile, nemulţumirile"; "Expresia materiei este un spectacol în sine"; "Am fost în Valea Regilor în Egipt cu Marin Sorescu care şi picta. Îmi amintesc de mirarea marelui scriitor: Uite domnule, toate lucrurile sînt atît de bine păstrate, parcă le-ar fi făcut cineva astăzi"...
Iată o întîmplare din toamna anului 1996, din timpul miraculos, petrecut împreună cu un grup de artişti băcăuani în Cehia, ca răspuns al vizitei artiştilor cehi din grupul Torzo, la Tescani, povestită de Ion Burlacu: "Vizitasem o importantă galerie, unde lucra soţia unuia dintre artiştii gazdă şi intram gratis, de pe artera comercială principală, organizată pe trei niveluri. La parter văzusem o expoziţie de artă modernă, la subsol o expoziţie ceva între porno şi underground, iar la etaj, expoziţia unui mare artist german. Era uimitor că pictura acestuia semăna într-un fel cu cea a lui Ilie Boca; pînă şi la vîrstă erau asemănători. Ilie îl admira, îi recunoştea valoarea dar simţea că are un handicap tehnic în faţa neamţului, atunci cînd îmi spunea: Bătrîne, uite, eu nu pot să obţin transparenţele astea – arătîndu-mi concret pe tablouri –, fiindcă nu am acril!"
Gabriel Pop


***

Interviu/ Ilie Boca: “Primul meu desen a fost «Vulpea care fură găini»”
Publicat de: Înainte! Bacau

http://www.inainte.eu/2010/02/interviu-ilie-boca-“primul-meu-desen-a-fost-«vulpea-care-fura-gaini»”/


Înainte!: – Care a fost argumentul, punctul forte, cu care i-aţi convins pe cei de la Uniunea Artiştilor Plastici să accepte o filială la acea vreme în Bacău?
Ilie Boca: – Nu eu am fost primul secretar al Cenaclului Uniunea Artiştilor Plastici, cum se numea la început. Secretarul era profesorul Grigore Coban, critic de artă, membru al UAP. Când s-a înfiinţat acest cenaclu trebuia să existe doi membri definitivi şi trei stagiari. Eu eram membru stagiar la înfiinţarea cenaclului. Apoi ne-am transformat în filială. Necesitatea organizării era cerută de noi pentru că se făcuse un mic nucleu, erau cele cinci ateliere de creaţie de pe Neagoe Vodă. Acolo a fost o clădire părăsită care s-a recondiţionat şi s-au construit atelierele ce aparţin UAP. Apoi s-au mai construit vreo zece ateliere pe strada Mioriţei. Având ateliere, aveam şi unde să invităm artişti. S-a creat şi dezvoltat o mişcare artistică.
Înainte!: – Cine a fost alături de dumneavoastră în primele momente?
Ilie Boca: – Criticul de artă Ion Frunzeti, originar din Târgu Ocna. Galeriile de artă poartă de aceea numele său. Era poet, vorbitor de cinci limbi străine, un intelectual de clasă. Apoi alături au venit artişti importanţi, George Zărnescu, Mihai Chiuaru. Au fost momente pe vremea lui Ceauşescu când nu se mai primeau membri noi şi ajunsesem în postura să avem trei membri. Atunci eram în pericol de desfiinţare, dar am rezistat.
Înainte!: – Cum e filiala azi?
Ilie Boca: – Azi e bine, sunt tineri, se organizează activităţi, filiala este vie, activă şi puternică. Am sărbatorit 40 de ani de la înfiinţare. Acum filiala are 70 de membri.
Înainte!: - Secţia de pictura cum aţi înfiinţat-o?
Ilie Boca: – Dupa 1990 a fost Universitatea „Mihai Eminescu” de la Iaşi care avea mai multe secţii. Am vorbit cu rectorul şi am înfiinţat o secţie de Arte Frumoase. Tamara Antal, Marius Crăiţă, Dorel Făcăuaru, Geanina Ivu, Dumitru Macovei, Doina Munteanu, Adrian Paiu şi mulţi alţii sunt foşti studenţi de-ai mei. Am fost pe cale să înfiinţăm în cadrul Universităţii Bacău o secţie de arte, aveam toate actele pregătite, dar rectorul de la acea vreme, Tiberiu Căliman, a decedat şi a picat totul. Bacăul trebuie să aibă învăţământ artistic, nu numai pictură. Ar fi o sursă să se dezvolte o industrie de suveniruri, ateliere de ceramică. Se poate studia în domenii diverse precum foto, operatori, imagine, scenografie, design, care să ajute producerea unor mărfuri de calitate, nu după ureche aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Înainte!: – Cum vedeţi calitatea actului artistic acum?
Ilie Boca: – Deoarece sunt artişti profesionişti foarte buni, cu studii de specialitate, actul artistic este în consecinţă. La Bacău e o filială puternică, sunt expoziţii, galerii destul de multe şi artişti talentaţi.
Înainte!: – Mai sunt tinerii interesaţi de artă?
Ilie Boca: – Sunt. Când am avut institutul acesta la Bacău aveam cereri de peste tot, doritori, chiar dacă nu erau cele mai bune condiţii legate de spaţiul de studiu.
Înainte!: – Când aţi luat pensula în mână prima dată?
Ilie Boca: – Când am început liceul de artă. Pictam instinctual şi până atunci, din clasa întâi. Aveam un învăţător care ne-a pus să desenăm pe coperta caietului vulpea care fură găini. Am desenat-o şi apoi am fost pus să o desenez pe tablă. I-a plăcut. Practic, eu mă jucam atunci. Au vrut atunci colegii să le desenez şi lor. Mă mai jucam acasă cu cărbunele din sobă, pe o hârtie, sau modelam din lut. Îmi amintesc cum, tot din lut făceam şi pocnitori. Erau şi cartuşe pe atunci după război. Cu lut şi cu cartuşe făceam pocnitori. Astea la mine erau începuturile modelajului. (râde)
Înainte!: – Ce urmăriţi în primul rând la un pictor?
Ilie Boca: – Cât poate să-şi însuşească şi să se îmbogăţească pe sine. Un pictor trebuie să facă ceva care să poartă numele său, să îl definească şi să ajungă la creaţie şi la originalitate.
Înainte!: – Ilie Boca a fost înzestrat nativ cu talent?
Ilie Boca: – Nativ, da! Altfel nu se poate! M-am născut cu talent şi apoi l-am cultivat. Sunt unii care desenează foarte bine, dar sec. Nu transmit nimic cu desenul lor. Pot face corect o maşină sau orice altceva. Este un executor tehnic bun. Dar sec. Pe mine mă interesează la un pictor partea de creaţie. Partea de a se creea pe sine. Să se ajungă la o formulă să se vadă că eşti «tu», că ai particularirarea ta ca artist, stilul tău. Să nu semnezi tabloul şi lumea să te recunoască. Asta este important! Partea de creativitate, nu doar manualitatea sau dexteritatea.
Înainte!: – Dacă aţi avea 14 ani la ce liceu aţi merge?
Ilie Boca: – Clar, tot la unul de pictură! O viaţă am slujit pictura! N-am cum să-mi doresc că fac altceva.
Înainte!: – Pictaţi zilnic?
Ilie Boca: – Da, măcar o linie! Nicio zi fără o linie. Merg sus în atelierul meu şi mereu pictez.
Înainte!: – Unde expuneţi acum?
Ilie Boca: – La muzeul de artă din Timişoara cu o expoziţie personală. În rest mai am lucrări la Iaşi, la Palatul Unirii cu artişti din toată ţara.
Biografie
Nascut în 1937 în comuna Botoşana, judeţul Suceava.
Studii: Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”, Bucureşti – promoţia 1967.
Premii: 1984 Premiul Caravaggio – Roma; 1989 Premiul pentru pictură al U.A.P., România; 1990 Premiul II la Bienala Euro-Asia, Ankara; 1992 Marele premiu al Ministerului Culturii din România la Saloanele Moldovei, Bacău – Chişinău; 1997 Marele premiu al bienalei Lascar Vorel, Piatra Neamţ; 1999 Marele premiu “George Apostu”, Bacău; 1999 Premiul celei de a III-a ediţii a expoziţiei internationale de artă plastică contemporană, Ceske Budejovice, Cehia; 2003 Marele premiu al U.A.P. România. A fot prezent la majoritatea expoziţiilor naţionale şi judeţene, dar a avut şi prezente notabile în expoziţii internaţionale organizate la Haga, Varşovia, Lisabona, Praga, Bratislava şi Berlin. Operele sale se regăsesc în muzee şi colecţii private din România dar şi din străinatate. (a consemnat Olimpia FILIP)
CITAT
“În faţa picturii lui Ilie Boca nu-ţi pui întrebări asupra maeştrilor pe care i-a avut, nu doreşti să cunoşti etapele formării sale. Ele există cu siguranţă, dar, în acelaşi timp, Boca pare a fi aşa dintotdeauna. Modul în care aşterne culoarea pe diferitele materiale face ca gestul său să fie unic. ~n ani, motivele au variat, dar structura limbajului său a fost întotdeauna de o mare coerentă. Pictura lui reflectă o stare, un cumul misterios de simboluri, este miracolul adus în faţa noastră, purtând cu ea sinceritatea şi bucuria expresiei” (Maria Magdalena Crişan)


“Opera sa extrem de variata si de o bogatie rar întâlnita, atât în ceea ce priveste întinderea propriu-zisa cât si anvergura ei launtrica, s-a structurat de-a lungul a multe decenii în jurul unei viziuni perfect unitare si al câtorva coordonate mari. Pictorul si-a identificat spatiul de interes în zona de confluenta a unui anumit spirit popular, ingenuu si lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic. Ilie Boca traieste cultural în interiorul picturii asa cum organismele traiesc biologic în mediul lor vital.”
Pavel Susara, critic de arta – Un pictor homeric: Ilie Boca, în „România Literara”


***

Ilie Boca, pictorul lumilor văzute şi nevăzute
4 octombrie 2015 Victoria Anghelescu
Comentariile sunt închise pentru Ilie Boca, pictorul lumilor văzute şi nevăzute
https://www.cotidianul.ro/ilie-boca-pictorul-lumilor-vazute-si-nevazute/

Elite Art Gallery găzduieşte, până în 29 octombrie, expoziţia Palimpsestes, un demers special al pictorului Ilie Boca urmărit de mai mulţi ani.
Ciclul Palimpsestes pare a fi o saga, nu a unei familii, cum se obişnuieşte, ci a unei întregi lumi, cea românească în special, cu rădăcinile ei spirituale, cu încărcătura de simboluri, de credinţe, dar şi de umor ce răzbat prin timp şi prin spaţiu.
Acest artist, cu o pictură îmbibată de elemente folclorice, atent alese şi încă mai ales tratate, oferă, prin creaţiile sale cu un aer fals naiv, o continuă paralelă între lumea imaginarului şi cea a realităţii încojurătoare. Formele întreţes cu subtilitate cele două registre, al datului obiectiv şi al trăirilor milenare sedimentate în sufletul pictorului.
Spuneam că pictura lui Ilie Boca este fals naivă. Elev, la Academia de Artă, al Alexandru Ciucurencu, care a dat la un moment dat chiar o direcţie în arta contemporană românească, Ilie Boca a reuşit să-şi păstreze glasul propriu, învăţând de la maestru numai ştiinţa culorii sintetice şi spiritualizate, transpunând-o însă într-o cromatică proprie, cu profunzimi şi o largă gamă expresivă, de la lirismul peisajelor la pasta “coaptă”, amintind de pictura religioasă, dar şi de elanuri şi întunecimi ale emoţiilor omeneşti din timpuri străvechi. El apelează la o paletă bogată, surprinzătoare de fiecare dată, cu culori saturate de lumină, care se impun ca prezenţe materiale, de la care se poate construi o lume.

Nu întâmplător, lucrările se desfăşoară uneori în registre suprapuse, chipuri, de exemplu, prezentate unele deasupra celorlalte, ca o frescă a ctitorilor din vechile alcătuiri medievale de pe zidurilor bisericilor. Alteori, personajele-efigie sunt survolate de păsări sau animale recognoscibile, dar încărcate, cel mai adesea, de o simbolistică fie istorică (lupul, amintind de steagul dacic), fie de basm. Personajele, tratate aparent simlist, ca în pictura copiilor, se impun în caseta lor spaţială, însoţite de simboluri-parabolă ale vieţii, ale dragostei, ale luptei, ale credinţei ale… Există în ele întotdeauna o tensiune izvorâtă din dorinţa de spontaneitate, pe de o parte, şi din exigenţele stilului, ale limbajului plastic pe de altă parte. Şi această tensiune creează forţa expresivă şi caracterul inedit ale lucrărilor sale.

Există în picturile lui Ilie Boca o adevărată sinteză a întregii noastre culturi, de la formele neolitice ale unora dintre figurile feminine uşor steatopige la Biblie, la poveştile ei transpuse în imaginarul popular, coborând apoi la Creangă şi Ispirescu, la marile basme ale omenirii.
Dacă am folosi o comparaţie literară, Ilie Boca îşi creează lumea lui de forme, de idei şi de sentimente, de visuri de zi şi de noapte, sfătos şi hâtru, cu o seninătate înţeleaptă şi cu dramatice zvâcniri ale unei sensibilităţi încercate de vreme şi de vremuri.

Pentru că artistul se dovedeşte un povestitor cu pensula, un translator inspirat al unui spaţiul cultural cu toate elementele lui, surprinse într-o evoluţie continuă, filtrate prin propria personalitate şi devenite elemente constitutive ale unei lumi proprii. O lume pe care artistul o împărtăşeşte cu generozitate, atent la capacitatea ei de sugestie, de dialog cu privitorul.
Spuneam că seria Palimpsestes poate fi asemănată cu o saga. Trebuie menţionat că este o saga din care trama epică lipseşte. Artistul nu spune o poveste “ca la carte”, ci adună fragmente de lumi, văzute sau interioare, suficiente lor însele, purtând fiecare un întreg univers şi coagulându-se toate într-o viziune a cărei percepere, e drept, cere la un al doilea nivel de lectură o cheie. Pictura lui Ilie Boca nu este încifrată, dar nici expozitivă. Ea convoacă privitorul la o sondare a propriei capacităţi imaginative, subîntinse de adevărurile simple şi profunde existente în fecare dintre noi.

Cu peste trei decenii în urmă, subtilul critic de artă Alexandra Titu scria: “Ceea ce impune în contact cu opera lui Boca este… diversitatea ei, tendinţa de a parcurge, nu doar succesiv (într-o evoluţie tradiţională, de la concret spre abstract, sau de la non-figurativ spre regăsirea figurii ca vehicul al valorii), ci simultan sau într-o secţiune de timp foarte restrânsă, experienţe artistice care în alte cazuri ne-ar părea polare, dar care în cazul său converg foarte firesc. Impune deci faptul că această diversitate nu este corolarul unei atitudini eclectice, al unei derute intelectuale sau al unui epicureism cultural, ci numai o nevoie imperioasă de a epuiza lumea…”.
Astăzi, afirmaţia se susţine încă, evoluţia pictorului atestând relaţia lui continuă cu istoria culturală, formele şi cromatica îmbogăţindu-se cu o altă dimensiune. Ilie Boca pare să “reinventeze” pictura, experienţele artistice atingând un sintetism care îi conferă universalitate, păstrând însă elementele constitutive ale propriilor origini. De altfel, e drept referindu-se la alt ciclu de lucrări, cele de la Botoşana, artistul mărturisea: „Mă regăsesc în această civilizaţie a locului meu de naştere, în tot ce am eu mai adânc întipărit în mine. Locul de naştere nu ţi-l alegi. El te alege pe tine”.

Expoziţiile lui Ilie Boca au învestit cu eleganţă spaţii diverse: Galeria Ştefan Luchian, din Botoşani, Galeria Ion Frunzetti, din Bacău, Galeria Barabas Villa, din Budapesta; Galeria Dana, din Iaşi; Muzeul Bucovina, din Suceava; Galeriile de Artă U.A.P., Muzeul de Artă, Galeria Alfa, Galeria Veroniki Art, din Bucureşti; Galeria Calina, din Timişoara, Muzeul de Artă Contemporană, Galaţi, Centrul Internaţional de Cultură George Apostu, Bacău… Şi lista este departe de a fi completă.
Operele lui au fost expuse la Paris, în Israel, la Petatigvua, la Bruxelles, în Finlanda, la Veneţia, în Cehia…