DIMITRIE BEREA - articol de Vasile Parizescu in revista CASA LUX pag. 148
Din nou la Geneva, in 1949 si apoi la Paris, la Galeria Bernheim Jeune, unde critical de arta Andre Warnord prezinta cartea “Berea”. Expune in 1950 numai portrete, la Herve’s Butte de Montmartre. Cunoscutul critic de arta Roland Dorgeles vorbeste despre Berea ca despre unul din marii portretisti, alaturi de Van Dongen si Kisiling. Picteaza la Paris, la Venetia si Roma, orase unde ii cunoaste pe C.Brancusi, Magdalena Radulescu si Campigli Masimo (casatoriti de cativa ani), Emil Dragutescu si alti pictori romani pe care ii recomanda galeriilor de arta. Munceste foarte mult, norocul sau fiind prezenta sotiei sale, care il ajuta, el lucrand de dimineata pana noaptea tarziu. In tot acest timp, ducandu-i-se veste ca este mare portretist si peisagist, primeste numeroase comenzi, dar si vizite in ateliere, de unde i se achizitioneaza tablouri. In 1951, la varsta de 43 de ani, este déjà un nume cunoscut. Bonnard il apreciaza si la una din expozitiile sale spune: “Nu am ce sa-l mai invat”.
Aflat la Venetia, la Galeria Cavalino, initiaza “Venice Manifesto”, nume dat atat unei carti prefatate de Maximilien Gauthier, cat si galeriei unde avea loc expozitia. Cartea se lanseaza cu ocazia expozitiei sale “Peisaje din Venetia” la Galeria d’Art Hispanique din Paris, in anul 1951. Calatoreste in 1952 in Spania, deschizand expozitii la Circolo de las Bellas Artes din Madrid, la Galerias Layetanas, la Barcelona, unde este aprig discutata in celebrul cenaclu “Los Trascaccios”cartea “Venice Manifesto”. La Paris, in luna iulie, la Galeria Bertheim – Jeune, se organizeaza expozitia “Bonnard, Vuillard, Berea”, cand are satisfactia de a-si vedea opera alaturi de cele ale unor mari maestri.
In anul 1953 este invitat de guvernul britanic la incoronarea reginei Elisabeta a II – a, al ducelui si ducesei de Kent, al primului ministru Winston Churchill (el insusi pictor) si al lui lady Sarah Chester Beaty, ultimul aflandu-se acum in prestigiosul Muzeu Metropolitan din New York, Dumitru Berea figurand aici ca “pictor postimpressionist francez de origine romana”. In 1954, fiind inca la Londra, deschide expozitia “Visions de France et d’Angleterre”la O’Hana Gallery, cand un grup de oameni politici cumpara una din cele mai bune lucrari, pe care i-o deruiesc primului ministru Winston Churchill cu ocazia celei de –a 80 – a aniversare a zilei sale de nastere. La Festivalul de la Edinburgh are loc expozitia de la Whystoch & Reid’s, deschisa de principesa regala.
Anul urmator ii aduce o mare satisfactie , avand deosebita bucurie de a fi expus la Cannes , Galelery, impreuna cu Matisse si Picasso. La Paris participa (iunie/iulie 1956) la expozitia “ Hommage a Bonnard “ de la Galeria Bertheim-Jeune : in 1957, la Frankfurt pe Main , deschide expozitia “ Vernisage autour d’un portret “ , la care participa numerosi oameni de litere si unde tine conferinta “ Arta comparata cu fenomenele abstracte creatoare “ . Anul urmator este marcat de numeroase manifestari expozitionale, ocazie cu care se intalneste si cu Picasso la Cannes, Expune la Galerie du Belier, la Vallauris, cu tema “ Berea in tara lui Picasso “, unde tine si o conferinta despre “ Faux-pas “ in arta: la Bertheim-Jeune din Paris, in cadrul “ Salonului International de Portrete “, I se acorda marele premiu al salonului. Din nou la Bertheim –Jeune, retrospective Berea, la Galerie Cezanne din Cannes, “Berea” la Berthim – Jeune, cu tema “ Bonnard-Berea”.
Prestigiul artistului creste in aceasta perioada foarte mult. Este cautat de mari personalitati pentru a le face portretul, I se cumpara peisajele si interioarele pictate cu o cromatica vie si voluptoasa, transanta. Decoratorul Chaurand ii prezinta panzele la Cannes cu tema “Opera de arta intr-un mediu adecvat creeaza atmosfera si climat “ , iar presa de specialitate, prin istoricii si criticii de arta cei mai avizati, are cuvinte prestigioase despre artistul roman, notand in esenta ca pictura lui Berea reprezinta uimitoarea aventura prin care impresionismul si fauvismul se contopesc intr-un stil ce realizeaza o sinteza a celor doua, rezultand un adevarat miracol in arta plastica. Istoricul de arta Pierre Cabanne, autor a numeroase lucrari , printre care “ Degas “, “Van Gogh “, “ Le Roman des Grands Collectionneurs “, “ Degas – le Dansenses “, “ La nuit est un soleil “ etc. si evident , “ Berea “ scrie ca “ prin reinvierea, folosirea indrazneata, limbajul formelor exprimat in lumina si culoare, a subminat insasi bazele neoacademismului abstractionist cu atat mai sigur cu cat aceasta initiativa indrazneata a fost dusa pana la capat fara controverse, prin simpla putere de convingere a insasi operei sale”. Au mai scris despre pictura sa de-a lungul timpului Gala Galaction, Gerorge Oprescu, N.N.Tonitza, Victor Ion Popa, H.Blazian, Eugen Craciun, Michele Biancole -Roma, Enrico Capelleti – Milano, Giusppe Glassi – Roma, Lionello Venturi -Roma, Guido Percco, Waldemar Deonna -Geneva, D.Treves – Geneva, Cornelius Baroski – Haga, Guy Dornand, Paris, John Devohy – New York, Maximilien Gauthier -Paris, Jacques Lasseigne – Paris, Claude -Roger Marx – Paris, M.L. D'Otrange Mastai – Londra, Terence Mullaly – Londra, Jacques Laurent -Paris, Andre Warnod – Paris, Andre Fracy – Grenoble, Raymond Charmet – Paris, Leo tolstoi, Henri Bremond, Gaston Bachelard, Albert Camus, Julian Gren, Leon Fargue etc.
La 4 noiembrie 1960, la Galeriile M.N.J.N, Bertheim Jeune, organizeaza expozitia cu caracter retrospectiv “O suta de picturi de Berea”, cu ocazia careia lanseaza o carte comemorativa continand reproducerea in facsimil a profesiunii sale de credinta, scrisa de mana artistului, lucrarea fiind o editie limitata ca numar. In aceeasi luna, invitat la Berna, este prezentat pe 9 noiembrie presedintelui Confederatiei Elventiene de catre Printul Rainer de Monaco. Cu aceasta ocazie, printul ii prezinta presedintelui si tabloul achizitionat de la pictor, intitulat: “Iahtul alb al printului in golful Monaco”. Este invitat sa deschida in 1961 o expozitie la Monte Carlo, timp in care isi pregateste prima deplasare la cu o expozitie peste ocean, in SUA. Expozitia se deschide la New York pe 27 noiembrie 1961, la Acquarella Galleries. Anul se incheie triumfal pentru artist. Apreciat la New York, unde i se achizitioneaza numeroase tablouri, este chemat in Franta pentru a primi “Grand Prix Hors Concours” la “Salonul International al Artei Moderne” din Paris. Neobosit, organizeaza in 1963 o dubla expozitie, la Paris si Londra, cu ultimele lucrari realizate. Marinimos, face o donatie statului britanic, cu un grup de lucrari: “Sapte tablouri ale Londrei pe timpul incoronarii”, aflate in expozitie la Guidhall. In prezent, acestea decoreaza ambasada Regatului Unit al marii Britanii din New York. Spre sfarsitul anului deschide o noua expozitie la Acquarella Galleries din New York. Ilustreaza la cererea “Le club de livre Selectionne”, romanul lui Michel de Saint Pierre - “Le murmures de Satan”. Aflat la New York ,lucreaza pictura monumentala, intitulata “Hommage a Paris” la clubul “The Top of the Fair”. Aceasta cuprinde un triptic ce reprezinta simbolurile Expozitiilor Universale ale Parisului: Turnul Eiffel, Podul Alexandru al – III -lea si Luvrul. Inaugurarea are loc pe 4 aprilie 1964.
America il atrage mai mult acum si ca urmare a cresterii numarului de colectionari care ii cumpara lucrarile, dar si datorita portretelor comandate, printre care le enumeram pe cele ale lui Nancy si Roland Reagan si ale cunoscutilor actori Katherine Hepburn, Douglas Fairbanks jr., Vivien Leigh, Merle Oberon, Edward G. Robinson, Ginger Rogers, Joan Fontaine, Pamela Mason, Joan Bennett, Florence Gould, Frank Sinatra, Jennifer Jones, Charles Boyer, Sacha Guitry, Michele Morgan, Orson Wells, Maurice Chevalier, Lawrence Olivier, Myrna Loy si Chester Beatty. Perioada 1965- 1974 reprezinta un apogeu al creatiei sale si se desfasoara numai in SUA. Locuieste in Beverly Hills, avand propietati la New York, San Francisco si Beverly Hills. La inceputul anului 1966 se desparte de Georgeta Berea si se casatoreste cu o americanca de origine romana – Allice. Aceasta din urma nutreste – in fericitul complex in care traia artistul – sa obtina (evident, prin cumparare) un titlu nobiliar, devenind astfel baron. Din acest moment in cataloagele de arta numele artistului este scris:”Berea de Demetre:, iar sotia isi spune “printesa”.
In 1965 deschide expozitia la De Young Museum din San Francisco, iar in 1966 la Gilbert Gallery in acelasi oras. In 1967 are expozitia la Palm Beach Gallery. In 1970 se afla la Paris pentru un control medical. Aici il intalneste in atelierul sau pe vechiul prieten, anuntat din timp, Nicolae Cristoveanu. Zile in sir, nopti, isi depana amintirile. Ii spune ca cea mai mare dorinta a sa este de a veni in Romania (era cetatean francez, obligat a devenit astfel,intrucat era cetatean al altei tari, conform reglementarilor in vigoare din Franta, nu putea obtine premiul “Grand Prix de Paris”) pentru a picta la Bacau si in imprejurimi, deschizand cu lucrarile create o expozitie la Londra. Ii daruieste cu dedicatie catalogul “Dessins Berea” scriind: “Puritatea dragostei fara sfarsit ce ne leaga prin si de-a lungul Bistritei noastre”.
In luxosul catalog al expozitiei de la Poiniciana Gallery din Palm Beach si in cel de la The Eric Galleries din New York, din 1973, ii scrie prietenului Nicolae Cristoveanu: “Amintirea copilariei de la Bacau ramane si ramane mereu”. Iar prietenului mai in varsta George Zlotescu, pe acelasi catalog pe care i-l trimite, tipareste pe prima pagina urmatoarea dedicatie:”dedic acest catalog lui George Zlotescu, camaradul inceputurilor mele, B.” Intrebat de Zlotescu care era stilul de lucru a lui Dimitrie Berea, el a raspuns: “Lucra foarte repede, intr-o frenezie de culori generoase, dar in unele desene, aproape aeriene, era de o suavitate induiosatoare”.
Anul 1973 reprezinta, de fapt si din pacate, anul ultimei aparitii in public a artistului. Suferintele pricinuite de boala nemiloasa pe care o avea il fac, ca in plina glorie, sa nu mai poata picta. Pleaca la Paris, orasul in care isi incepuse incrancenata, dar plina de succes, viata de artist. Aici avea increderea ca se va vindeca. In zadar, soarta ii era impotriva, astfel ca in anul 1975, la Paris, Dimitrie Berea se stinge de cancer. De fapt s-a stins steaua unui roman ce atinsese inalturile. Sotia, ramasa in America, mai deschide o expozitie retrospectiva “Berea” la New York, dupa care vinde intreaga mostenire artistica unei mari galerii, Ergane Gallery, aflata pe Broadway. Aceasta, in 1991, deschide cu lucrarile achizitionate o noua retrospectiva in Musse de Ville- franche din Franta, la care participa si “Princesse Alicia Berea”.
In anul 1993, ca urmare a cercetarilor facute de vara mea Victoria Macedonescu Kanellis si de fiul domnului N.Cristoveanu, primim primele stiri legate de pictorul Dimitrie Berea.
Directoarea Ergane Gallery, doamna Mary Hansen, imi scrie, ca raspunde la epistola trimisa la rugamintea mea de Nicolae Cristoveanu, ca a achizitionat mostenirea Berea, avand astfel 200 de tablouri in ulei, 50 acuarele si cateva sute de desene, asteptand parerea mea in acest sens (2 aprilie 1992). In luna mai 1992, trimit raspunsul Societatii Colectionarilor de Arta din Romania catre doamna Mary Hansen, in care; ii multumim pentru interesul acordat unui pictor roman, acordul pentru deschiderea expozitiei Dimitrie Berea in Bucuresti si Bacau (luasem asentimentul Ministerului de Externe – domnului Adrian Dohotaru – si a ARTEXPO – domnului Mihai Oroveanu), in anul 1993; date tehnice despre spatiul de expunere de la Teatrul National “Etaj3/4”; ii ceream sa faca precizari asupra cheltuielilor transportului lucrarilor, asigurarii lor, catalogului si invitatiilor; obligatiile noastre pentru deschiderea expozitiei in Bucuresti si Bacau. Trimit si model de invitatie in care se vor trece: Ministerul Culturii si Oficiul National pentru Documentare si Expozitii de Arta – ARTEXPO; Ministerul Afacerilor si Societatea Colectionarilor de Arta din Romania; Ergane Gallery, New York; textul invitatiei pentru expozitia Dimitrie Berea, pictura- desen; pe verso-ul invitatiei o reproducere a unui tablou. In 28 octombrie 1992 primesc raspuns la scrisoarea mea. Raspundem din nou. In august 1993 primim o noua scrisoare cam cu acelasi continut, adresata subsemnatului si domnului Mihai Oroveanu, la care raspunde ca este de acord cu propunerile societatii, dar ca nu ne poate raspunde la toate chestiunile, deoarce nu stie cate lucrari dorim sa expunem. Nu s-a gandit inca la cataloage, postere, carti postale, dar ca am putea folosi catalogul Berea din 1991, din care are 4800 de exemplare. Ne mai intreba daca avem un buget pentru expozitie si cat credem ca va cheltui dansa. Incheie: “Sper sa nu credeti ca sunt rautacioasa, dar nu stiu sigur cum stau”.
In decembrie 1993 ii transmitem doamnei Mary Hansen inca o data toate detalii cerute, acceptand catalogul Berea din 1991; documentarul, invitatiile si posterul le vom face noi; cheltuielile in tara le vom suporta noi, etc. Acest raspuns a fost semnat de mine si de domnul Mihai Oroveanu, cu acordul domnului ministru Adrian Dohotaru. Am precizat ca expozitia poate fi deschisa in lunile august – octombrie 1994.
Nu am primit nici un raspuns. In anul 1995 am primit o carte postala pe care scria Develin Gallery, formata prin contopirea cu Ergane Gallery. Apoi alta carte postala, ilustrata cu o reproducere dupa un tablou al pictorului Berea, prin care eram anuntat ca “Union League Club” il reprezinta pe Dimitrie Berea in expozitia deschisa intre 1 si 29 iunie. Si cu aceasta s-au incheiat incercarile noastre de a-l prezenta pe Dimitrie Berea in Romania. Evidenta ca schimbarea patronilor galeriei, cheltuielile pe care le presupuneau si poate si faptul ca aici nu vor vinde lucrarile pictorului la preturile obisnuite (800 – 100.000 USD) i-au determinat sa renunte la expozitie. De altfel, uitandu-ma la un extras din ziar tiparit in Franta, privind organizarea de catre “Liga Franceza a Uniunii Internationale contra cancerului” a unei expozitii de pictura cu vanzare prin licitatie, in scopul ajutorarii bolnavilor de acest crunt flagel, constat ca la preturile anului 1950 cele mai importante lucrari s-au vandut astfel: Matisse – 525.000 FF; Utrillo – 420.000 FF; Chagal – 230.000 FF; Fougita – 130.000 FF; Berea – 128.000 FF; Marie Laurencin – 125.000 FF; Derain – 125.000 FF; Dufy – 235.000 FF; Vlaminck – 250.000 FF; Picasso, scrie ziarul: “un tablou de al sau nu a fost cotat si este foarte penibil – decat la 145.000 FF”. De unde rezulta ca pictorul Berea avea deja in acel an o cota ridicata. La aceasta se mai poate adauga tabloul “Miss Israel”, licitat la Paris, in 1990, la suma de 1.000.000 FF.
De remarcat existenta tablourilor lui Berea in 473 de mari colectii din lumea ale unor cunoscute personalitati princiare, politice, de afaceri si artistice, nume ce l-ar uimi pe cititor, precum si in 20 de muzee de arta moderna ale celor mai importante tari. Are infiintat “Berea Art Museum”in Kentuchy, iar lucrarile lui se mai afla in colectii de stat din Paris, Elvetia, Roma, Londra, Bonn, Washington. Printre romanii portretizati de Berea, prieteni cu acestia, enumeram: principesa si principele Antonie Bibesco, Grigore Gafenco, Anicuta Lupas, Otilia Cazimir, G.Toparceanu, Vintila Horia, George Enescu, Ion Petrovici, Ion Pillat, Elvira Popesco, principele si principesa Nicolae de Romania, Eugen Ionesco, Jean Negulescu, V.V. Tilea s.a.
Ciudat nu? Acest pictor, intrat in albumul “Pictori romani uitati”, care si-a iubit atat de mult tara si i-a facut cinste numindu-se – desi era cetatean francez - “de origine romana” nu este recunoscut in Romania (si nu este singurul) la valoare sa internationala. Este “uitat”! Da! Uitat! Asa cum suntem noi obisnuiti sa ne uitam repede eroii, marii poeti, scriitori si artisti, oamenii de stiinta, oamenii valorosi politici si, in timp, sa le gasim cat mai multe “bube”. Nu este de mirare ca majoritatea dintre noi s-au invatat sa-si croiasca viata pe spinarea altora! Este adevarat ca pentru un interes de grup, suntem in stare sa ne facem de ras pana si in afara tarii? Este adevarat ca nu tinem seama ca aici suntem trecatori si ca ar trebui sa fim mai toleranti? Iata adevarata viata a pictorului “uitat” Dimitrie Berea!
Vasile Parizescu
Presedintele Societatii Colectionarilor de Arta din Romania
Articol din revista CASA LUX - rubrica “Colectii si colectionari” 2004
|
Dimensiune originala:
702x950
|