Album despre pictorul ANGHEL I. Gheorghe (07.04.1938, Cluj-12.09.2024 Bucuresti)
vezi si:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Gheorghe_I._Anghel
Nascut in 07.04.1938, Cluj. Dupa un an se muta la Galati.
Studii
1951-1956 Școala Militară de Marină
1951-1964 Începe să picteze sub îndrumarea pictoriței Lola Schmirer Roth, elevă a lui Lovis Korinth la München şi a lui Derrain la Paris
1958-1964 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, profesori Ion Marsic și Catul Bogdan.
1967 Membru al Uniunii Artistilor Plastici din România
1990 Profesor la Universitatea Națională de Arte București
2005 Doctor în Arte Vizuale
Expoziții personale
1968 Muzeul de Artă Contemporana din Galați
1975 Sala Orizont, București
1975 Muzeul de Artă din Galați
1978 Galeriile de Artă ale Municipiului București
1981 Roma, Italia
1983 Lax, Elvetia
1985 Galeria Sala Dalles, București
1985 Galeria Kucho, Salzburg, Austria
1986 Muzeul de Artă din Sofia, Bulgaria
1986 Muzeul de Artă din Galati
1991 Galeria Artexpo de la Teatrul Național, București
1991 Muzeul de Artă Contemporană din Galați
1992 Galeria U.A,P. Cluj
1993 Expoziții personale la Roma, Italia și Viena, Austria
1994 Centrul Cultural Palatele Mogoșoaia
1996 Muzeul Național de Arta, București
1998 Muzeul de Artă din Târgul- Mureș
1999 Galeria Apollo, București
1999 Galeria Muzeului Muzeul Brukenthal, Sibiu
2000 Galeria Joella, Turku, Finlanda
2001 Pictură și ceramică, Muzeul de Artă din Constanța
2003 Centrul Cultural Palatele Mogoșoaia,
2004 Muzeul de Artă al Transilvaniei, Cluj si in Bistrita, Constanta, Galati, Grecia (Galeria Alekton, Atena),
2008 Galeria Art du Temp, Cleon d'Andran, Franta,
2010 Galeria de arta contemporana, Auvers sur Oise, Franta, Galeria Espace Roger Ikor, Frette sur Seine, Franta,
2011 Muzeul Tăranului Roman, Sala Foaier
Expoziții de grup internationale - selecție
1968 Varsovia, Torino
1973 Washington, Akron, Chicago
1974 Ulan Bator, Beijing, Cannes sur Mer,
1975 Sofia, Phenian, Quebec, Glasgow, Atena, Cairo
1976 Berlin, Manchester, Stuttgart, Ankara, Lisabona
1978 Salonic, Kosice
1979 Praga, Bratislava, Madrid, Szczecin
1981 Geneva, Istanbul, Mannheim, Moscova
1982 Sofia, Zagreb, Nicosia, Alexandria
1983 Valparaiso, Praga, Ankara
1984 Salonul International de Desen, Varsovia, Detroit, New York,
1986 Tokio, Atena, Bagdad, Lisabona, Riga
1989 Bienala de la Sao Paulo
1992 Roma, Amsterdam, Salzburg, Alger, Brazil, Montreal
1993 Bizanț după Bizanț, Veneția, Bruxelles
1997 Montreal, Yokohama
1999 Varsovia
2002 Patras, Grecia
2003 Collieure Chateau Royal, Franta
2004 Petersburg, Moscova, Chisinau
2006 Salonul de Toamna de la Paris
2009 Mitologii subiective, Perugia
Premii și titluri
1971 Premiul Juriului la Expoziția „Metafora”, Szczecin, Polonia
1974 Premiul pentru secția românească a Festivalului de la Cannes-sur-Mer
1976 Premiul Special al Festivalului Internațional de Artă, Pirano, Slovenia
1978 Premiul III la Bienala zonala de pictura de la Kosice, Slovacia
1979 Premiul Revistei „Arta”
1981 Premiul „Triomfo”, Italia
1983 Premiul „Rafael”, Italia
1983 Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române
1987 Premiul pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România
1994 Marele Premiu al Saloanelor de Artă ale Republicii Moldova
2000 Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România
2003 Ordinul „Meritul cultural“ in grad de mare ofiter.
2005 Titlul de Doctor în Arte Vizuale
2007 Premiul „Breauté” al Academiei Franceze pentru cel mai bun artist străin din Franța, medalia de argint a Salonului international de pictura de la Grand Palais Paris, Premiul Sandoz al Fundației Taylor (Franta)
***
martie 2011 ICR
https://www.icr.ro/pagini/gheorghe-i-anghel-vernisaj-si-lansare
iulie 2021 Deva
https://www.youtube.com/watch?v=ZICEeKNIggE
august 2021 Muzeul National al Taranului Roman Buc.
https://www.modernism.ro/2021/07/30/expozitie-personala-de-pictura-gheorghe-i-anghel-muzeul-national-al-taranului-roman/?utm_source=feedburner&utm_medium=email&utm_campaign=Feed%3A+modernismro+%28Modernism%29
Cine a spus că pictura nu se explică, ci se simte? Arătați-i că minte, spunea odata Dufy (28 aprilie 1943). Într-adevar, a simți doar pictura este abia primul pas în abordarea ei, suficient pentru amatorul de imagini care iși afirmă cu această motivare preferințele subiective. Dar simpla preferință este, îndeobște, un criteriu rudimentar și inșelător ce poate acorda statut artistic și mărului naturalist dintr- un tablou pentru inocentul temei că aspectul său imbietor trezește o concupiscență gastrică, sau nudului de gang cu nuri sugestivi și, deopotrivă, elucubrației cu ifose metafizice care stârnește exaltarea și extazul snobilor cu pretenții intelectuale. Nu rareori, artiști autentici intrunesc mult mai puține preferințe decât autorii de producții numite artistice, aceia pe care Picasso îi numea „artistes-peintres” sau, principiul fiind transferabil, (artiști- sculptori), (artiști-poeți-romancieri- dramaturgi), s a m d., cu ale căror operă s-ar putea clădi o stivă, tot el spune, până-n lună. Și asta pentru că valuarea nu implică seducția mondenă, la diversele ei niveluri, iar accesul la opera atentică impune o anumită inițiere, depășirea comodității de gândire care refuză ceea ce nu înțelege sau, mai bine zis nu simte la prima vedere. Or, ajuns la deplina maturitate, stăpân pe mijloacele sale și afirmând o personalitate artistică dintre cele mai representative, atât în cadrul generației sale(……), cât și în ansamblul picturii noastre contemporane, recunoscut ca atare și în țară și peste hotarele ei, Gheorghe I. Anghel nu este un pictor de acces facil, la prima vedere.
Alternanța guvernează întreaga pictură a lui Gheorghe I. Anghel. Dând expresie ambivalenței reflexiv- pasionale a artistului, ea situează ansamblul până acum construit într- un echilibru constant între conștient și vital, între cap și inimă, ca să folosim dihotomia dragă lui Stendhal.
(...) În pofida informației acumulate, Anghel nu reconstituie mitologic- ceea ce , în principiu, ar fi imposibil și n- are nimic de-a face cu pictura- nici nu preia semnificațiile ei simbolice de atunci. El iși repovestește reveria într-o dimensiune de mit, ca pictor-poet. Nu spune Leonardo că pictura e poezie care se vede? E mitologia pe care el și-o vrea și în care fuziunea dintre real și imaginat îmbracă o expresie proprie și imediat recognoscibilă, este proiecția unei utopii sentimentale ce raspunde ființei sale cele mai intime- poetului care substituie cuvantului vocabule imaginii, exprimându- și viziunea în desen și culoare. Sa subliniem : picture lui Anghel nu literarizează, dar se intalnește cu literatura- cu poezia, în speță- în acea zonă ideală în care toate artele se întâlnesc, fiecare prin mijloacele ei , pentru a ne destăinui , pe cât se poate, adâncimile ființei.
— (Modest Morariu, Echilibrul alternanțelor, text din monografia Gheorghe I. Anghel, Ed. Meridiane, 1984, reprodus și în Album Gheorghe I. Anghel, p. 9 Editura Semne, 2006)
Pictura lui Gheorghe Anghel, fără a ocoli gestualismul, adică un dicteu energic racordat la stări retiniene, a devenit o specie a continuului, ”o stare de a picta” care s–a rafinat de-a lungul unui har netulburat. Este, în primul rând, o stare de vibrație cromatică nu spre atmosferizare, ci spre combustie. Nu se deschid spații, ci se exfoliază tesuturile lucrurilor și văluri de memorie, cu figurația bruionată rudimentar, cea a stiletului pe zid .
Pensula scrijeleste sau mătură coaceri, uscări, patina de vremuri, colb și cenușă. Funigei pestriți de emergii picturale se încâlcesc peste jarul “Noptile Melissei.”
Anghel nu este un abstract, ci un arheoimaginativ, am putea spune, după competențele sale elene.
Pictorul povesteste încă și portretizează, doar sub un Detritus de efecte plastice, vestigii căutate cu mari rafinamente de aventuri texturale.(...) Prezența mai recentă a ceramicii pictate în opera lui Anghel, pe formatele de reliefuri-stelă, a apărut ca un sâmbure copt îndelung al concentratei sale căutări expresive. Carne și miez, culorile patimei mocnesc jub jarul griurilor „Anghel”.
—(Aurelia Mocanu - „Anghel sau despre jarul mocnit”, 7 aprilie 2005, reprodus si in Album Gheorghe I. Anghel, p. 49, Editura Semne, 2006)
(…) Am deslușit la Anghel – ca și la alți câțiva artiști ce aduc har și noblețe generației mele- acea cultură pe cât de neostentativă, pe atât de profundă care inchipuie trama nevazută a unui demers figurativ ce vizualiza stări definitorii ale unui sentiment al timpului și spațiului.
(…) Poezia și seninatatea de gând a lui Anghel, cu rafinamentul culorilor sale stinse, în tonuri mate, de eleganță fluiditate și transparență, muzicale aproape (oare nu în atmosfera de Debussy și Mallarme iși găsesc cel mai bine locul desenele și laviurile evocând mitologicele ale semenilor lui Chiron și ale frumoasei Pasiphae?) îi croiesc drum acestui creator de excepție spre ințelegerea unei întocmiri deopotrivă puternice și fragile: aceea a umanității noastre așa cum au plăsmuit-o, rând pe rând, majestățile carpatice, tăcerile Dunării și ale Marii peanurile Traciei, gestele fabuloase ale Olimpului, strălucirile neasemuite ale Bizanțului. Către aceasta din urmă, reper perpetuu- în travestiuri stilistice mereu altele- pentru pictura mai veche sau mai noua din aceste părți ale Europei, privea și privește Anghel, proiectandu-i, în fundaluri de aur crepuscular și de verde adânc, edificiile, cupolele, porțile și mozaicurile ale caror umbre și lumini aveau să acopere un spațiu din care artistul român vine, pe care l-a străbătut și cu care se simte, de veacuri parcă, solidar.(…)
(…) Sigur este însă că, ajuns la un popas hotarator pentru arta sa, el se va reântoarce înaintea șevaletului, așternând pe hârtie și pânză, cu gravitatea și discreția ce i le prețuim, un nou segment din traiectoria superbă care unește, ideal, singuratățile geologice ale insulei cu sinergiile culturale ale Cetății. (…)
Spre mijlocul anilor 80, cu povara blândă a mitologiei, Gheorghe I. Anghel picta, în fluiditatea și transparența acordurilor sale mate , propria-i versiune despre iubirile preafrumoasei Pasiphae, soția regelui Minos din legendă.. Zece ani mai târziu, urmărit de poezia modernului alexandrin, el ne propunea „Tricliniul pentru Melissa”. Era o sacadată poveste de eroism profan care din noaptea de febră a tavernei până pe țărmul aceleiași Monemvasii- „locus amoenus” pentru artist, punct de intersectare pentru cele doua mari cicluri ale expoziției de acum aproape un deceniu- conducea o sarabandă de personaje drăcesti și zeești, opuse din nou, ca și principiilor celor din vechime. Excelent desenate, cu racursiuri de foarte bună scoală, cu profiluri ce amintesc de claritatea nobilă a figurilor cretane sau a celor colorate în negru , pe fondul roșu al vaselor antichității grecești, ele se scaldă, uneori, în lumina ireală a unor griuri trandafirii și celebrează iubiri prea pământene.
(…) Și pentru a nu uita că Anghel este un modern în căutarea de noi expresii , i-am privit și experimentul picturii pe suport de hârtie lipită pe pânză, preluând o mai veche temă a desenelor sale: cea a bucuriilor erotice ale lui Hrisantis. Griuri vineții fulgerate de roșu și negru, cu dâre alburii compunând figuri de femei și de bărbați în extazuri orgiastice sunt fundaluri de scene descinse parcă din cețurile timpurilor și ale mării, ale unei lumi de barbarie exultantă. Pictorul nostru o lasă voit, parca, să se dezlănțuie într-un haos pe care Anghel îl regiza aproape histrionic și care se prefăcea treptat în luminoase geometrii ale celuilalt ciclu al Expoziției, cel al colajelor. Aici pătrundeam intr-un univers mai seren, abstract și decorativ, dar plin de tensiuni prin stratificarea, iarăși arheologică a culorilor în relief și a răzăturilor adânci, nervoase , uneori până la trama pânzei.(…)
— („Anghel, între chemarea Sudului și nostalgia istoriei”, text de academician Răzvan Theodorescu in Gheorghe I. Anghel, Album - p.13-18, Editura Semne, 2006)
Bibliografie
Dicționarul artiștilor plastici contemporani, Octavian Barbosa - Ed.Meridiane, 1979,
Dicționar de arta modernă și contemporană, Constantin Prut, Ed. Univers enciclopedic 2002,
Album ANGHEL I. GHEORGHE de Răzvan Theodorescu, Editura Semne, 2006,
Album ANGHEL I. GHEORGHE, texte de Razvan Theodorescu, Cristian R. Velescu, Ruxandra Demetrescu, Ed. I.C.R. 2010,
Ateliere de artiști din București, Ed. Noimediaprint vol. I,
13 Pictori români contemporani, de Alexandra Titu, Editura Meridiane 1987
Lexicon: Pictori, Sculptori și Desenatori din România secolele XV-XX, de Mircea Deac, Ed. Medro, 2008,
Generația 80 în artele vizuale, de Adrian Guță, Ed. Paralela 45,
Dictionar de arta contemporană, de Maria Albani,
Monografia Gheorghe I. Anghel, autor Modest Morariu, Editura Meridiane, 1984,
Catalogul Expoziției „Mitologii subiective”, Perugia, Italia.
Gheorghe I.Anghel (n.1938, Cluj-Napoca) a absolvit Institutul de Arte Plastice „N.Grigorescu" din Bucureşti, la clasa de pictură a profesorului Ion Marşic. De timpuriu, artistul a luat lecţii de desen cu Lola Shmiererer Roth, elevă a lui Lovis Korinth la München şi a lui Derrain la Paris. Doctor în arte vizuale, este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi al Fundaţiei Taylor din Paris. În anul 2003 a fost distins cu Ordinul „Meritul cultural" în grad de mare ofiţer. Este autorul romanului Vara cu serile lungi, publicat în 2006, şi al unui volum de poezie, apărut în 2008. A expus lucrări de pictură şi ceramică, precum şi obiecte, în numeroase expoziţii organizate în ţară şi în străinatate. Premii obţinute (selecţie): 1971 – Premiul Festivalului „Metafora" Szczecin (Polonia), 1974 – Premiul pentru selecţia românească la Festivalul Internaţional Canes-sur-Mer (Franţa), 1976 – Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de la Pirano (Slovenia), 1978 – Premiul III la Bienala zonală de pictură de la Kosice (Slovacia), 1979 – Premiul Revistei Arta, 1981 – Premiul „Triomfo" (Italia), 1983 – Premiul „Ion Andreescu" al Academiei Române, 1983 – Premiul „Rafaelo" (Italia), 1987 – Premiul pentru Pictură al Uniunii Artiştilor Plastici, 1994 – Marele Premiu al Republicii Moldova, 2000 – Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România.
În 2007, la Salonul de la Grand Palais, artistul a obţinut Premiul Breaute al Academiei Franceze, medalia de argint a salonului şi Premiul Sandoz al fundaţiei Taylor. Ca urmare a acestui premiu, artistul a fost invitat să expună la Cleon d'Andran, în 2008, la Auver sur Oise şi la Frette sur Seine, în 2010.
„(…) pe suprafaţa uneia şi aceleiaşi imagini, ori poate în adâncul ei, stau faţă în faţă cele două ipostaze – deja de multă vreme canonizate – ale oricărui act cultural, şi, prin extensie, ale oricărui act creator: apolinicul şi dionisiacul. Cel dintâi a îmbrăcat – în pictura lui Gheorghe I.Anghel – hainele tematice ale clasicismului elin, în vreme ce al doilea – aidoma unui duh neliniştit şi rătăcitor (…) pare a fi împrumutat vremelnic chiar persoana artistului, trupul şi poate chiar fiinţa sa. Nu rareori o asemenea interpretare e determinată de împrejurarea că viaţa se amestecă în operă şi viceversa." – Cristian R. Velescu
A încetat din viață artistul Gheorghe I. Anghel. Născut la 7 aprilie 1938, la Cluj Napoca, în 1951 a început să picteze sub îndrumarea pictoriței Lola Schmirer Roth. În perioada 1958-1964 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București, profesorii săi fiind Ion Marflic și Catul Bogdan.
În anul 1967 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din 1990 a fost profesor la Universitatea Națională de Arte București, iar în anul 2005 a obținut titlul de doctor.
Lucrările sale au putut fi admirate în cele mai importante spații expoziționale din țară, dar și din Austria, Republica Moldova, Italia sau Finlanda.
Dintre premiile primite de-a lungul timpului amintim: 1971 Premiul Juriului la Expoziția Metafora, Szczecin, Polonia. 1974 Premiul pentru secția românească a Festivalului de la Canes-sur-Mer; 1976 Premiul Special al Festivalului Internațional de Artă, Piramo, Slovacia;1979 Premiul Revistei „Arta”; 1978 Premiul al3lea pentru pictură al Bienalei de la Kosice, Slovacia; 1981 Premiul Triomfo, Italia; 1983 Premiul Rafael , Italia; 1983 Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1985 Premiul pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România; 1994 Marele Premiu al Saloanelor de Artă ale Republicii Moldova; 2001 Marele Premiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România; 2006 Premiul „Breauté” al Academiei Franceze; 2006 Premiu Sandoz al Fundației Taylor. În anul 2003 a fost decorat cu Meritul Cultural în Grad de Ofițer.
Pictura lui Gheorghe Anghel, fără a ocoli gestualismul, a devenit o specie a continuului, ”o stare de a picta” care s–a rafinat de-a lungul unui har netulburat. Este, în primul rând, o stare de vibrație cromatică nu spre atmosferizare, ci spre combustie. Nu se deschid spații, ci se exfoliază țesuturile lucrurilor și văluri de memorie, cu figurația bruionată rudimentar, cea a stiletului pe zid . Pensula scrijelește sau mătură coaceri, uscări, patina de vremuri, colb și cenușă."—Aurelia Mocanu
Dumnezeu să-l odihnească!
|
Data: 16.02.2010
Dimensiune: 28 obiecte
|